vineri, 21 decembrie 2012
Life of Pi (2012)
rating: Brainwash
N-as fi crezut ca voi avea ocazia sa-l cunosc pe Dumnezeu printr-o fabula indiana despre un baiat si-un tigru captivi intr-o barca de salvare luptand pentru supravietuirea lor atat cu intemperiile cat si cu propriile instincte. Viata lui Pi m-a luat putin prin surprindere deghizand un mesaj puternic incarcat de spiritualitate intr-un film de aventuri in care maturizarea fizica, psihica, religioasa a unui tanar hindus are loc in “pustietatea” unui ocean de clestar si in compania unui diavol bengalez cu colti. Daca mi se ingaduie o comparatie mai plastica, m-am simtit de parca Ang Lee ar fi devenit un predicator/facator de minuni digitale care intr-o mana tinea vasla cu care impungea partea ateista din mine iar in cealalta ‘sfanta carte’ a lui Yann Martel, lovindu-mi dupa ceafa partea mai sensibila intreband: “Crezi?” Pai cred, dar nu orbeste.
Viata lui Pi debuteaza intr-o enclava franceza a Indiei, Pondicherry, unde familia sa avea in grija o gradina zoologica. Ni se sugereaza inca de la inceput ca pustiul e mai iesit din comun decat alti tineri, atat din cauza numelui - e o intreaga poveste in spatele lui - cat si datorita deschiderii sale catre religie, Pi imbratisand cu aceeasi pasiune hinduismul, crestinismul si religia musulmana. Cand parintii sai decid sa emigreze in Canada, Pi se imbarca alaturi de ei si animalele de la zoo pe un vapor care apoi se scufunda in timpul unei furtuni. Singur supravietuitor, Pi se refugiaza intr-o barca de salvare impreuna cu o zebra, un urangutan, o hiena si, ascuns sub prelata, tigrul cu nume de om, Richard Parker. Legea junglei intra repede in aplicare si curand Pi si tigrul raman singurii ocupanti ai barcii (in fapt, Pi sedea mai mult pe o pluta improvizata legata de barca). Urmeaza 227 de zile de ratacire prin Pacific, perioada in care tanarul trebuie nu doar sa invete cum sa-si pastreze viata in compania fiarei bengaleze dar, mai ales, cum sa-si mentina speranta si sanatatea mintii. Episodul e o reconfortanta expunere a curajului, ingeniozitatii si umanitatii eroului nostru.
Faptul ca toata aventura e narata din perspectiva unui Pi ajuns la maturitate in prezenta unui scriitor caruia i se promite o poveste care-l va face sa creada in Dumnezeu e deopotriva, intrigant si deconcertant. Intrigant, desigur, pentru ca stii ca personajul supravietuieste intr-un mod destul de greu de imaginat si abia astepti sa afli cum, si deconcertant pentru ca intoarcerile repetate la prezent parca vor sa convinga neaparat cat de transfiguranta a fost experienta lui Pi inainte de a o asimila tu insuti. Probabil asa e derulata povestea si de autorul Yann Martel, insa in film cred ca imersiunea era mai puternica fara asemenea fracturi, mai ales ca ele sunt intr-un contrast evident din punct de vedere stilistic, rupand din tensiune. Asa cum colegul Luci observa “la cald” dupa avampremiera, era ca si cum ai urmari un episod din “I shouldn’t be alive”.
Cred insa ca filmul lui Ang Lee, luat pe bucati, e o minunata realizare tehnica si artistica. Arata sublim si face exemplul unei bune intrebuintari a tehnicii digitale, mai ales in 3D. N-am vazut o creatura mai realista decat tigrul Richard Parker in cinema, cu o prezenta palpabila la fel de impresionanta ca cea a lui Caesar din Rise of the Planet of the Apes. Cred ca unele scene sunt in masura sa-ti taie rasuflarea, de la furtuna apocaliptica care scufunda vaporul cu care tanarul Pi si familia lui calatoreau pana la seninatatea unei mari parca intepenita-n admirarea rasaritului de soare sau bioluminescenta ca de taram de basm a oceanului pe timp de noapte. Mai cred si ca felul in care e construita partea aventuroasa a filmului e capabil sa te tina cu sufletul la gura. Dar am fost dezamagit de aspectul TV al primului act (copilaria lui Pi) si al scenelor din prezent, de inconsistenta debutantului Suraj Sharma, iar cheia finala a intregii povesti -acceptarea acelui adevar care-i mai placut ochiului sau mai ‘epic’- imi pare a contrazice povetele tatalui lui Pi, care, in esenta, tin tocmai de folosirea ratiunii. Totusi, a fost o experienta destul de placuta, chiar daca nu asa de inaltatoare pe cat si-ar fi dorit-o (poate) regizorul.
Trailer
Categorii:
Made in Hollywood
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Filmul are cateva "bomboane" vizuale foarte delicioase.
RăspundețiȘtergereDin punct de vedere narativ e destul de banal.
Imediat dupa film am zis "sper ca romanul e mai bun".
Singura treaba care il ridica putin peste medie este discutia pe care o propune la sfarsit. Dorim sa auzim/vedem o poveste plina de fantezie, metafore si taine, incredibila dar frumoasa?
Sau vrem adevarul gol-golut si crud?
Altfel, este genul de film cu mici pretentii spiritual-filosofice, ambalate cat mai usor ingurgitabil de publicul larg.
Va rula peste 1 an pe ProTv si apoi pe Acasa. Iar la televizor isi va pierde si putina magie pe care o are in sala de cinema.
Din pacate, sub asteptarile pe care le-a generat promovarea. Ocazie cu care m-am prins si cum sta treaba cu anumiti critici cu greutate care au ridicat filmul in slavi.
Nu era cazul...
Pe mine filmul m-a impresionat vizual cel mai tare. Mai ales scena cu scufundarea vasului. In rest, am remarcat cu dezamagire ca personajul nu a fost la fel de bine conturat ca in carte (Pi) și informația din film a avut câteva goluri pe care vrând-nevrând le-am observat că numai ce terminasem cartea.
RăspundețiȘtergerePartea interesantă e că după film + carte mi-a plăcut și mai mult de tatăl lui Pi și mă îndoiesc mai mult de existența divină.
Sunt dezamagit. De recenzii, mai ales a lui Lucian, dar nah, asa e mereu cand parerile difera.
RăspundețiȘtergereAbia asteptam sa vad filmul, care a fost superb. In mod ironic, are un impact vizual doar putin mai puternic decat cartea, dar arata perfect si e tot ce mi-as fi dorit sa am in fata ochilor cand citeam povestea.
La sfarsit, m-am bucurat pe de o parte pentru ca regizorul a pastrat si povestea alternativa (care e cea adevarata) si mi-a parut rau ca n-au ilustrat-o si vizual, dar asta ar fi probabil un cu totul alt film.
Si eu mi-as fi dorit ilustrarea vizuala a povestii alternative. Ar fi facut sens. Altfel se justifica prezenta lui Gerard Depardieu in filmul asta. Trebuia aratata brutalitatea "adevarului" pentru a contrasta mai clar "frumusetea" metaforei... Trebuia folosit limbajul filmic, imaginea. Altfel, nu e un film rau si poate mergand cu asteptarea produsa de lectura cartii as fi avut o parere usor diferita. Insa nu e un film mediocru, e chiar bunicel dar nu cred ca se aproie de scorul maxim. Timpul o va spune.
Ștergere@Mihai
RăspundețiȘtergerenu citisem cartea
dar am mai scris si cu alte ocazii ca ecranizarile trebuie sa stea pe picioare singure si valoarea lor n-ar trebui analizata in raport cu cartea-sursa
cu tot regretul ca te-am dezamagit, am exprimat ce am vazut
Senzatia mea e ca existau toate premisele ca filmul asta sa fie mult, mult mai bun.
Filmul e foarte atractiv si cu anumite scene comice scurte. Ecranizarea e chiar reusita avand in vedere ca Tigrul[inca din primele scene], zebra si hiena[la scene le din barca de salvare] nu erau reale. Merita vazut! Expunerea unei "suprapovesti" care sa o "ascunda" pe cea reala mi se pare foarte interesanta iar finalul foarte revigorant, in sensul ca te readuce cu picioarele pe pamant(fac referire la paragraful 3,4 al lui Lucian)
RăspundețiȘtergereAm vazut si eu filmul acum, la cinema, si nu vreau decat sa spun ca sunt 100% pe aceeasi lungime de unda cu ce a scri Lucian in primul lui comentariu. exact asa am simtit si eu filmul
RăspundețiȘtergere