marți, 25 decembrie 2012
Frankenweenie (2012)
rating: Brainwash
Intrucat The Nightmare Before Christmas il urmarisem la Craciunul trecut am decis ca anul asta sa-l las deoparte si sa incerc cea mai recenta creatie a lui Tim Burton, (re)animatia Frankenweenie. O decizie cat se poate de inspirata. N-am mai avut parte de asa divertisment animat de multa vreme (anime-urile nu se includ). A fost un film in buna traditie a lui Burton, din vremea cand isi permitea sa fie cald si amuzant nu doar intunecat si stilat. Nevazand insa scurt-metrajul din ‘84 din care se alimenteaza animatia 3D stop-motion Frankenweenie, n-as putea sa apreciez daca remake-ul extins e mai bun sau mai rau. Pot insa afirma ca vazandu-l pe cel modern nu mai am nici o curiozitate sa vad originalul. Sunt satisfacut.
In cazul in care nu aveti deja o idee despre ce e vorba in Frankenweenie, exceptie aluzia oferita de titlu, aflati ca e o tratare originala a povestii monstrului imaginat de Marry Shelley care omagiaza sau parodiaza totodata adaptarile cinematografice din 1931 si 1935 ale povestii, dar si alte cateva horror-uri iconice (Mumia de ex.). Subiectul e mereu tanara relatie dintre un baiat si cainele sau credincios pe care nimic n-o poate rupe, nici chiar moartea. Victor, pustiul, e pasionat de “stiinte” astfel ca atunci cand Sparky e accidental trimis in raiul cateilor, copilul nu pierde vremea si pune in aplicare cele invatate la scoala pentru a-si readuce prietenul la viata. Scenariul complica relatia lor proaspat reconectata introducand o serie de personaje bizare sau hilare plus cateva nazbatii cainesti. In plus, un concurs de proiecte stiintifice conduce la o rivalitate periculoasa intre elevi care se va solda cu o adevarata ‘noapte a mortilor vii’ in pasnicul orasel.
Frankenweenie e a 4-a animatie stop-motion la care a lucrat Burton si prima care nu e un musical. La el au lucrat majoritatea celor care au realizat si Corpse Bride iar rezultatul e pe masura. S-au folosit 200 de papusi diferite, 18 dintre ele doar pentru personajul principal, Victor, iar catelul Sparky a fost alcatuit din nu mai putin de 300 de piese. Vizual filmul e o incantare si singurul regret e ca nu l-am prins in cinema pentru a aprecia 3D-ul. Din punct de vedere narativ e insa destul de liniar iar personajele imbraca tipologii care le dezvaluie rolul. Imi explic simplitatea povestii prin criteriul demografic, fiind adresat mai intai copiilor si apoi parintilor lor. Totusi e destul de placut sa urmaresti inlantuirea de evenimente construite pe ideea de cauza-efect. Fara twisturi majore ale scenariului iti ramane sa descoperi doar acele referinte tributare catre filmele horror care ne-au inspaimantat noua copilaria (Gremlins sau The Werewolf). Ma intreb insa daca e o idee buna sa le pui in cap celor mici ca pot sa-si “invie” animalul de companie daca-l curenteaza bine...
Categorii:
animatie,
Made in Hollywood
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
slab de tot a fost. submediocru ...
RăspundețiȘtergeresuntem in dezacord. well, nu-i prima oara.. in ce ma priveste submediocru a fost Dark Shadows.
ȘtergereNici o problemă!!!!
RăspundețiȘtergereData lansare (Romania): 25 Ianuarie 2013:))))))
Chiar am avut impresia ca a rulat peste tot mai putin Timisoara :))
Ștergere