vineri, 26 martie 2010

Scrisoare din Mica Italie

SHUTTER ISLAND (2010)

rating: COLECTABLE



Am primit următorul mesaj de la unul din cititorii noştri fideli de peste ocean:


Stimată redacţie, spuneţi-mi ce părere v-a făcut ultimul film de Scorsese, că pe mine m-a lăsat paf? Io-l iubesc pe omul ăsta, m-aţi înţeles? Marty e paisan de-al meu din Long Island. Am copilărit cu Mean Streets şi Taxi Driver. Mai tîrziu, cînd atîrnam cu gaşca din Brooklyn, imitam ore în şir replicile lui Pesci din Goodfellas (You said I'm funny. How the fuck am I funny, what the fuck is so funny about me?). Aproposito, prima mea misiune serioasă în organizaţie a fost să fur filmul de la montaj. "Furat" nu e chiar cuvîntul corect. Goodfellas era şi filmul nostru. Am făcut o copie şi într-o oră l-am înnapoiat pentru că respectăm munca omului. Şi el o respectă pe a noastră.

De la Casino încoace, Marty m-a cam dezamăgit. L-am iertat pentru Gangs Of NY. La Aviator am adormit, iar Departed e overated. La astea, ultimele, l-a înlocuit pe Bobby De Niro cu DiCaprio (bine că e tot paisan de-al nostru). Puştiul se străduie, da’ nu-l ajută faţa aia de frumuşel. Oricum, a crescut mult de la porca miseria aia de Titanic. Poate şi de aia, Shutter Island începe pe un vapor în ceaţă, unde Leo dă la raţe, parcă dorind să se cureţe de trecutul ruşinos. Despre asta e şi filmul.

Uneori nu putem să ne împăcăm cu trecutul şi atunci mintea ne face tot felul de trucuri parşive. La fel cum a păţit amicu' meu Tuddy Carbone, care a început să vadă fantomele tuturor celor pe care i-a curăţat şi a trebuit să-l băgăm "în programul de protecţie al martorilor" că deja ciripea peste tot treburile familiei.

Aşa e şi cu ţicnita din film care îşi lichidează copiii şi îi pune apoi la masă, ca pe păpuşi. Tanti asta evadează din pîrnaia pentru sonaţi periculoşi de pe insula-închisoare (mi-am adus aminte de împuţita aia de Alcatraz unde au putrezit o grămadă de băieţi buni, bine că s-a închis). Doi detectivi (DiCaprio şi Mark Ruffalo) vin să investigheze cazul. Am fost la cinema cu băieţii din gaşcă şi tre să spun că n-au fost prea încîntaţi. Ei se aşteptau la un nou film despre Mafie. Cînd colo era cu poliţişti şi cu doctori de cap. Johnny Siracusa a dat cu popcornu' de pămînt şi a zis că Scorsese s-a ţicnit: "Filmu' ăsta cu shrinkşi şi cu şerifi mă calcă pe nervi".

Da' io am ştiut că Marty nu e nebun. Decît după cinema. N-o să uit toată viaţa cînd a filmat pe Arthur Street, în Little Italy, avea mască de respirat pe faţă, pentru că tocmai suferise un atac de astm. Da' n-a lăsat camera din mînă nici mort. În primul rînd e un mega-cinefil şi după aia cineast, aşa să ştiţi de la mine. În Shutter Island sunt o grămadă de citate din filme noir din anii '40 -'50. Nu le-am recunoscut io pe toate, dar mi-am adus aminte că Marty a făcut remake după Cape Fear ( în care l-a distribuit şi pe Robert Mitchum, protagonistul filmului original), ca să vedeţi că thriller-ul psiho-cucu nu e ceva nou pentru el.

M-am învîrtit în juru cozii şi n-am zis nimic despre film. Păi, sincer mi-e şi frică să mă întorc cu mintea acolo. Scena aia cu chibrituri a fost mai groaznică decît atunci cînd ne-au prins fraţii Narducci în ambuscadă, de a trebuit să scap prin canalizare şi săracu Tommy s-a prăpădit. A, şi mai e furtuna aia şi execuţia de la Dachau şi pacienţii ăia deranjaţi la mansardă...

Atmosfera sumbră ca la pompe funebre şi muzica obsedantă îţi pompează nelinişte în vene din start, mai ceva ca o vizită la dentist. După flash-back-uri cu lagăre naziste şi coşmaruri cu soţii moarte, înţelegem repede cine-i „pacientul 67”. Urmează o excursie all inclusive şi en detail în cotloanele unei minţi bolnave. Poate că uneori m-am frămîntat zăpăcit în scaun dar pentru twist-ul final a la Zbor deasupra unui cuib de cuci s-a meritat tot drumul pînă acolo.

Şi aici jos pălăria pentru Leo, al cărui urlet sfîşietor mi-a amintit de Al Pacino în Naşul III cînd îi împuşcă fiica la Operă (nu ştiu dacă ştiaţi dar, pentru scena aia de pe trepte, Coppola i-a adus o formaţie de violonişti, ca să îşi intre în stare). Toată distribuţia e bine asamblată: m-am bucurat să-i revăd pe Sir Ben Kingsley, Emily Mortimer, venerabilul Max Von Sydow şi înfiorătorul Jackie Earle Haley, care seamănă la mufă cu răposatul consigliere al lui Gotti Jr. Hai că nu vreau să vînd salsiccia la măcelar şi să mă dau mai cinefil ca Scorsese, aşa că revin la întrebarea de la început: alora, vă place Shutter Island?


Semnat, Nicholas P.
Bronx, N.Y.


Răspuns: Dragă Nicky, nu le prea avem noi cu thriller-urile psihologice, dar ăsta este clar cel mai bulversant Scorsese din ultimii 20 de ani, capisci?

7 comentarii:

  1. Dragii mei,

    Asta e cea mai misto recenzie de film pe care ati facut-o vreodata si in general din cate am citit eu in ultima vreme!

    Felicitari pt idee, foarte misto!

    RăspundețiȘtergere
  2. subscriu, ca nu stiu cum sa scriu:) foarte tare, foarte

    RăspundețiȘtergere
  3. Silviu & Anda:

    Multumim! Ii vom transmite lui Nicki aprecierile voastre.

    Poate il convingem sa ne mai scrie

    RăspundețiȘtergere
  4. un film foarte bine facut. pacat de plot. adica era clar ceeeel tarziu de la scena din cavou ca...(stiti voi ca sa nu bag spoilere). restul filmului am stat si am asteptat sa-si dea si bruce willis seama ca e fantoma.
    criticii spuneau ca nu finalul conta ci cum s-a ajuns la el, ceea ce e partial adevarat, dar doar partial. chit ca ultima replica a salvat mult

    RăspundețiȘtergere
  5. Kolcs: tare poanta cu Bruce Willis :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Mă, io-s singura care nu s-o prins de toată povestea de la mijlocu' filmului?! Adică, sincer-sincer, filme adiacente mi-am făcut eu în cap despre cum şi ce urma, dar ultimele 10-15 minute mi-au distrus universul.

    Mă mai uit o dată. Clar.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.