marți, 16 martie 2010
Am întîlnit şi ţigani fericiţi
Am întîlnit şi ţigani fericiţi (Skupljaci Perja) e un clasic iugoslav din 1967 (Palme D'Or la Cannes).
„A fost un miracol în Serbia care, fără o şcoală de film, a creat un val cu nimic mai prejos decît cel italian: antiideologic, iconoclast şi fără prejudecăţi” a spus profesorul Nicolae Ţăranu (fost curator al cinematecii studenţeşti şi iubitor de film slav) despre Novi Film – „Valul Negru” din cinematograful anilor ’65 -’70, din care face parte şi filmul de faţă, regizat de Aleksandar Petrović.
Dacă vedeţi Skupljaci Perja, o să realizaţi, ca şi mine, că Emir Kusturica n-a apărut din neant. Există cel puţin două scene care îl anticipează. Cînd Mirta -negustorul de pene de gîscă- şade în puful atelierului său. Şi cînd rivalul său Bora (inubliabilul Bekim Fehmiu) îşi aruncă penele (adică banii) în stradă pentru că „îi place să le vadă cum zboară”.
Petrović a vrut să facă ”o alegorie a celei mai importante dileme contemporane –aspiraţia spre libertate”. A ieşit un cvasi-documentar despre o lume aparte, care trăieşte în glod şi visează la pene de înger.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.