joi, 18 martie 2010
Îngerul (Ex)Terminator
THE ROAD (2009) aproape colectable
Legion (Legiunea) nu e zombie flick. Nici commando apocaliptic. Nici meditaţie despre credinţă. E o varză din toate trei. Terminator meets Constantine meets The Book of Eli.
Am dat o şansă filmului datorită lui Paul Bettany. Dumnezeu nu mai crede în oameni şi comandă îngerilor să ne prefacă pe toţi în zombi. General în armata Tatălui, Gabriel (Bettany) se răzvrăteşte, îşi taie aripile şi merge, în ajun de Crăciun, într-o benzinărie (Paradise Falls, sic!) din mijlocul deşertului pentru a proteja copilul nenăscut al unei chelneriţe (Adrianne Palicki). Speranţa umanităţii moare ultima.
„Dacă te aştepţi la o discuţie serioasă despre religie, nu e. E despre pistoale şi explozii”, zice Bettany, care s-a pregătit pentru filmări mergînd zilnic la sală timp de 6 luni, ca să-şi facă pătrăţele (apropo, abdomenul ăla sculptural de pe afişe e chiar al său). Caracterul predominant pirotehnic al filmului este explicabil dacă te gîndeşti că regizorul, debutantul Scott Stewart, s-a ocupat pînă acum de efecte speciale (Piraţii din Caraibe, Superman Returns, Iron Man).
Stewart n-are nicio treabă cu firul narativ (pe care-l fracturează nonşalant) sau măcar cu logica. Mie mi s-a rupt filmul cînd a apărut bunicuţa-posedată care se plimba pe tavan mai ceva ca Spiderman. Spider Mam' Mare avea o voce cu ecou, ca pe microfoanele de la nunţi. Din acel moment Legion poate deveni amuzant sau ridicol. Depinde cît de în serios vrei să îl iei. Îngeri cu aripi anti-glonţ şi cu buzdugan versus serafimi înarmaţi cu Uzi şi lansatoare de rachete şi cu corpuri tatuate, ca de puşcăriaş? Haida-de!
*
Dacă vrei o apocalipsă serioasă încearcă sumbrul The Road (Drumul). Aici tatăl (Viggo Mortensen) se încăpăţînează să creadă în fiul său.
Atmosfera lipsită de speranţă şi peisajul sunt cam aceleaşi din The Book Of Eli, inclusiv ameninţarea canibalilor. La fel, nu ni se spune motivul exact al distrugerii planetei, dar înţelegem că tot specia noastră ar fi "di vină".
La capitolul deosebiri: faţa ascetică a lui Viggo vs. faţa rotundă a lui Denzel. Cei doi supravieţuitori homleşi din The Road împing căruciorul lor de supermarket (ce ironic!) spre sud, nu spre vest, ca Eli. The Road nu conţine eroi cu eroisme ieşite din comun. Din contră, cei doi oameni sunt normal de fricoşi. Iarăşi, tot ca-n viaţa reală, e destul de greu să-ţi dai seama care sunt "the good guys" (We're the good guys, right, Papa?). Mi se reconfirmă impresia că pentru o scenă horror nu-ţi trebuie demoni, zombie sau spirite, ajung monştri de oameni. Şi un regizor bunicel (John Hillcoat).
Criticii filmului îl acuză pe Hillcoat că nu reuşeşte să atingă forţa şi ferocitatea best-seller-ului omonim al lui Cormac McCarthy (care a scris şi No Country for Old Man). "Nu judeca niciodată un film după cartea sa" (J.W. Eagen). Soluţia flash-back-urilor cu soţia (Charlize Theron) nu e prea fericită, pentru că scade din intensitatea dramatică a scenelor post-apocaliptice, de o austeritate brutală.
Apariţia lui Robert Duvall în chip de bătrîn muribund e un moment de vîrf. La fel ca şi descoperirea unei doze de Cola (product placement care chiar mi-a fost simpatic). Toate sentimentele care animă filmul sunt cuprinse în această scenă de 1 minut. Duioşia gestului cu care tatăl cedează băiatului (care gustă licoarea pentru prima oară) tot sucul dulce şi preţios, vorbeşte despre "flacăra"/speranţa pe care vrea să o transmită mai departe.
The Road este o călătorie în căutarea umanităţii, într-o lume totalmente ostilă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
cu filmul ''Legion'' pot spune ca am dat un mareee chix. nu m-am asteptat sa fie atat de prost.
RăspundețiȘtergerenumai tu?:)) eu mi-am pierdut toata ziua sa scriu comentarii negative pe site-urile de torrenti de unde poate fi descarcat:D
RăspundețiȘtergerenu cred ca the road nu e la fel de impresionant ca romanul, pentru ca il urmeaza foarte indeaproape. toate flashback-urile cu sotia, faza cu doza de cola, cainele, baiatul... pana si dialogurile sunt cele din carte. n-am mai vazut de mult o ecranizare atat de fidela cartii.
RăspundețiȘtergerediferenta e ca atunci cand citesti, mintea ta se duce mai departe decat filmul, in locuri care iti sunt tie familiare si de-aia experienta e mai intensa. e ca in portocala mecanica - cand citesti cartea si nu stii ce inseamna anumite cuvinte, iti imaginezi tot felul de chestii, pe cand filmul iti arata tot si iti strica o parte din distractie.
klubbingman: nici eu :)
RăspundețiȘtergereuncle_jebediah: de acord, nici eu nu cred ca filmul poate vreodata sa bata cartea (vazuta de mine :)
ce flashbackuri cu sotia? in carte nu erau flashbackuri cu sotia, se explica repede ca ea a plecat si tai tai.
RăspundețiȘtergereda cartea e mai intensa, si filmul a fost facut mai cuminte (niste scene foarte puternice dar oribiile din carte nu au ajuns in film) dar altfel e un film care nu doar ca se tine de textul de cartii ci si de ce e subtext, imaginile filmului sunt substitut foarte bun pentru poetica sumbra a cuvintelor lui mccarthy.
de ce toate lumea se leaga de faza cu cola? (inclusiv eu). uneori product-placementul e realist. (si da chiar asa e scena si in roman, si regizorul a vorbit cu firma sa il lase sa faca scena nu invers cum e de obicei product placementul). uneori nu conteaza marca (tigarile red apple a lui tarantino) alteori fix marca conteaza (o coca-cola rece care e peste tot in societatea noastra si care intr-o lume apusa poate insemna atat de multe; nu cred ca ARO cola ar fi avut acelasi efect)
ok, notat, no legion for me.
Kolcs: intr-adevar, cola aia semnifica toata viata buna de dinainte.
RăspundețiȘtergereIn acelasi timp, daca vrem sa analizam ca la ora de romana, face aluzii si la motivul autodistrugerii omenirii, care a consumat, consumat, consumat pana s-a consumat de tot. Iar cola, cum zici si tu, e omniprezenta si este simbolul acestei lumi care se devoreaza pe ea insasi, intr-un mod hedonistic si egoist de tip "dupa noi potopul". Doar ca, tzapa, acum e potopul.
Daca eliminam aceste deductii un pic pretentioase, in scena ne arata un tata care isi iubeste fiul. Si ar face orice pentru el. Se tine cu dintii de aceasta dragoste, ca si cum prin fiul sau, el si umanitatea lui vor continua sa traiasca.
Este, daca-mi permiti, varianta lirica si profunda a temei din 2012: "cand incetam sa ne mai pese de ceilalti, atunci e sfarsitul omenirii".
Mie "The Legion" mi s-a parut unul din cele mai proaste filme pe care le-am vazut in ultimii 10 ani. Cum sa-i pui pe arhanghelii Mihail si Gavril in posturi de Rambo? Film de arta neinteles de mine sau penibil la cote extrem de ridicate?
RăspundețiȘtergeredarkjade: optez pentru varianta a doua
RăspundețiȘtergereaia cu penibilul :)
Te vei mira, sau poate nu, dar filmul are adepti.
Desi n-ar trebui sa ne mire, tinand cont de epoca si tara in care traim.
@darkjade: chiar e unul din cele mai proaste filme din ultimii 10 ani. Am o presimtire ca urmatorul film a lui Bettany - Priest - va fi la fel. Vad ca il atrag rolurile religioase..
RăspundețiȘtergere