sâmbătă, 9 aprilie 2011

The Quiet Earth (1985)

I've been condemned to live. 

rating: Brainwash


Sunt sigur ca v-ati saturat de sf-uri postapocaliptice pana peste cap insa cred ca acum e momentul sa facem pasul inapoi (in timp) si sa vedem daca am ratat ceva memorabil. Eu am rasfoit niste liste foarte cuprinzatoare cu “cele mai bune sf-uri” aranjate pe decenii si am dat peste The Quiet Earth, un interesant film neozeelandez din 1985 in care se pune in scena eternul vers al lui Eliot: "This is the way the world ends Not with a bang but a whimper". Filmul poate parea foarte asemanator in idee cu The Last Man on Earth si remake-ul sau superficial I Am Legend - vorbim practic de situatia unui individ ramas singur pe lume - insa maniera sobra si mai inclinata spre cauzele cataclismului ori efectele psihologice pe care le produce asupra ultimului om il muta complet pe un alt set de sine. E un thriller prin natura situatiei exceptionale dar dincolo de aceasta filmul e mai mult o drama psihologica, explorand in prima parte mecanismele mintii umane si felul in care acestea se degradeaza.


Primele cadre ale filmului sunt foarte inedite oferind cel mai lung rasarit de soare pus vreodata pe film (cateva minute bune, pana intregul disc solar e vizibil) la capatul caruia astrul are o scurta ezitare luminoasa care prevesteste parca ceva. Un individ se trezeste in camera sa un pic buimac si gol si se-mbraca sa mearga la lucru. Iesind in strada constata ca totul e prea linistit, ca intr-o zi de duminica la tara. Chiar mai pasnic de-atat, nici o pasare, nici un om, nici o alta vietate nu misca. De fapt toti au disparut inexplicabil. Explicatiile insa vor veni in ritmul lor, pe masura ce individul - fizician la un institut - ajunge la servici si descopera ca Proiectul Flashlight la care lucrau (ceva legat de energie) a fost pornit insa a mers cam prost. Nu se panicheaza omul ca doar e cercetator iar un astfel de cataclism e o provocare intelectuala. In paralel cu eforturile de cercetare barbatul incepe sa se bucure de avantajele singuratatii - adica servicii de 5 stele si all you can eat for free as long as you want. Omenirea nu mai exista dar spiritul ei materialist rezida in ultimul supravietuitor.


Filmul exceleaza in prezentarea degradarii mentale a personajului dupa perioada de calm si huzur in care-si satisface fanteziile. Odata cu constientizarea singuratatii sale planetare barbatul se pierde de sine. Are stari irationale, se imbraca in femeie, e cuprins cand de disperare cand de exuberanta, se declara presedintele “acestui tacut Pamant” in fata unui auditoriu de figuri din carton celebre, se alcoolizeaza ca sa adoarma si se revolta impotriva lui Dzeu si a Fiului sau. Chinul mental inceteaza in clipa in care intalneste o femeie frumoasa si la fel de singura ca el iar apoi un al treilea supravietuitor, un soldat maur. Triunghiul dragostei e complet. De ce sunt ei singurii supravietuitori nu va zic ca spoilaresc placerea insa va dezvalui ca finalul e deschis multor interpretari iar atmosfera filmului inclina spre partea mistica. Demne de notat sunt calitatea generala a productiei, intepretarea lui Bruno Lawrence (fizicianul) si chipul angelic femeii supravietuitoare. Tragand linie, chiar cred ca felul in care Geoff Murphy trateaza ideea “ultimului om” e foarte refreshing.
 If you don't come out I'll shoot the kid!

2 comentarii:

  1. Pai si de ce e etichetat Brainwash? Ca suna interesant, desi merge pe carari batatorite.
    Din categoria aceasta (last man ...) cel mai bun raport "bang per buck" mi se pare ca il detine primul episod din Twilight Zone.

    RăspundețiȘtergere
  2. Partea a doua a filmului mi s-a parut un pic mai slaba ca prima jumatate.. si nu e per total atat de fun ca sa-l colectionez :)

    RăspundețiȘtergere