duminică, 6 februarie 2011

Get Low (2009)

rating: Brainwash

Cand toate comediile romantice si filmele de actiune devin obositoare ma orientez spre ceva de alta factura, cu un ritm mai domol, ceva care sa nu caute sa ma impresioneze sau sa ma faca sa rad ci mai degraba sa-mi spuna o poveste si daca eu rezonez cu ea, e castigul meu. Un astfel de film e si Get Low, combinatie interesanta de drama si umor negru in care il gasim pe Robert Duvall in rolul unui batran posac si retras din treburile obstei. Numele sau mi-e intotdeauna suficient ca sa ma decid in privinta unui film. In Get Low e tot atat de autentic pe cat ii permite varsta (a implinit 80 de ani pe 5 ianuarie) asa ca o barba de prooroc nu pare deloc iesita din comun. Adaugand la asta compania unui magar de varsta apropiata si a unei pusti din secolul trecut, imaginea e completa. Pustnicul Felix Bush aduce a “om al preeriei” ajuns la finalul carierei, exact genul de persoana care mai intai impusca intrusii si apoi ii intreaba ce-i aduce la usa lui.

Sunt anii ‘30 iar micul orasel din Tenesse e plin de viata, lucru nu intrutotul pe placul lui Frank Quinn (Bill Murray), patron al unei firme de pompe funebre. Pare-se ca oamenii nu prea mor pe cat de des si-ar dori el iar asta-i cam incurca afacerile. Numai ca la usa lui apare batranul Felix cu o propunere oarecum neobisnuita. Dat fiind ca de 40 de ani se dedase unei existente solitare in cabana sa din padure si ca in jurul sau domnea o aura de legenda intunecata, mos Felix simte ca a venit vremea sa-si pregateasca funeraliile. Insa n-are de gand sa astepte moartea ci vrea o petrecere funerara la care fiecare om care stie o poveste despre el sa vina sa i-o spuna. Fara riscul de a fi impuscat. Prin urmare batranul isi alege locul de veci, piatra de mormant, isi construieste sicriul, face testamentul sub forma unei tombole la care in schimbul a 5 $ oricine se poate inscrie la mostenire si in ziua hotarata tot orasul se aduna la funeraliile unui om viu. Insa in loc de barfe si povesti vor avea parte de confesiunea surprinzatoare a unui om care a dus o grea povara vreme de 4 decenii si care abia in ultimul ceas a putut vorbi deschis. Tot exilul ala auto-impus a fost un mod de a se pedepsi pentru o fapta din tinerete.


Filmul putea foarte bine sa intre in genul dramelor hallmark daca n-ar fi fost prezenti cei doi grei: Duvall si Murray. Eu unul as vedea oricand un film cu unul din ei, indiferent ce-ar juca, principalul e sa fie pe ecran. Deci povestea asta, asa modesta si campeneasca cum e ea, chiar merita un pic de atentie.

Trailer

2 comentarii:

  1. Ideea aduce un pic cu Secondhand Lions (tot cu Duvall). Cred ca o sa ii dau si eu o sansa.

    RăspundețiȘtergere