luni, 28 februarie 2011
The Sunset Limited (2011)
rating: Colectabil
Exista doua motive pentru care nu as rata filmul asta si primul ar fi cuplul Tommy Lee Jones - Samuel L. Jackson. Spuneti-mi ca in ultimul cinema din lume ruleaza un film cu cei doi si o vand pe mama ca sa-mi iau bilet! Al doilea motiv ar fi Cormac McCarthy, care semneaza piesa de teatru (si scenariul) care au dus la nasterea acestui micut experiment actoricesc intitulat criptic The Sunset Limited. In cazul lui Cormac sa spunem doar ca in eventualitatea aparitiei sale la Timisoara am niste carti care-i asteapta autograful: No Country For Old Men respectiv, The Road. Sunt sigur ca le stiti ecranizarile. Iata asadar ca viziunea cinica asupra lumii actuale, asa plina de absurditati si lipsita de D-zeu cum reiese din romanele lui McCarthy, isi gaseste din nou drumul catre ochii si urechile noastre, de data asta prin vocea si privirea deznadajduita a actorului si regizorului Tommy Lee Jones. Filmul asta e nici mai mult nici mai putin decat un teatru filmat cu 2 personaje simbolice, unul Alb si unul Negru, interpretate de doi actori cu vechime ce dezbat chestiuni filosofice esentiale, de la religie la cultura, de la inutilitatea vietii pana la inevitabilitatea mortii.
The Sunset Limited se desfasoara in interiorul unui apartament, dupa ce in prealabil ala negru ii salvase viata celui alb cand acesta a vrut sa sara in fata metroului. In esenta e vorba de o disputa rationala intre doua constiinte fundamental opuse. Mr. White (Jones) e profesor si ateu iar Mr. Black (Jackson) e un criminal reabilitat devenit predicator, adica om cu frica de D-zeu. Ironic, Mr Black e plin de lumina si optimism, acceptand ca exista forte mai presus de vointa individului, in vreme ce Mr White e intunericul intruchipat, pesimist, deprimat, cinic si total deziluzionat de prea multa cunoastere asupra acestei lumi strambe. “Lupta” verbala a celor doi va avea o singura miza: viata profesorului, intentia omului negru fiind de a intelege motivele pentru care omul alb cultivat si mai bine plasat social isi doreste un exit prematur. Tematic filmul lui Tommy Lee Jones si Cormac McCarthy ar putea fi inscris intre alte cateva dramatizari conversationale reusite, cum ar fi The Man from Earth sau Interview al lui Steve Buscemi.
Desi centrat pe doi indivizi, treptat filmul isi extinde granitele si acopera aceeasi straveche lupta ideologica dintre credinta si necredinta, retusand contrastul dintre omul de stiinta si omul lui D-zeu, cu fiecare argument adus in plus. Fiind insa vorba de un text mccarthy-ian filmul nu aluneca intr-o pilda crestina menita sa ne readuca la biserica. E mai plin de substanta filozofica, trateaza chestiunile atat rational cat si emotional, ofera metafore si diverse chei explicative, deschide ochii si pastreaza un echilibru de forte intre cei doi protagonisti. Iar la final constatam ca in vreme ce pentru predicator lucrurile se impart in albe sau negre, in lumea profesorului e tot o nesfarsita nuanta de gri. “The shadow of the axe hangs over every joy.” Cu alte cuvinte spectrul mortii atarna asupra fiecarei bucurii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
de dimineata vorbea dobrovolschi de filmul asta si ma chinuiam sa-mi amintesc titlul
RăspundețiȘtergerecum ne nimeriram azi sa vorbim cam aceleasi lucruri despre acelasi film :p
RăspundețiȘtergereE "proaspat" cu alte cuvinte :D. Tre sa-i facem reclama.
RăspundețiȘtergerepai ii facem daca e bun:)
RăspundețiȘtergereo cuprinzatoare prezentare, merci
RăspundețiȘtergere