sâmbătă, 19 februarie 2011
You Will Meet a Mall Strange & Crowded
Stire pe "burtiera" Money Chanel, la ora 20.00: mai multe malluri intra in insolventa.
Curios lucru, de vreme ce astazi (sambata) la Timisoara jumatate din oras parea sa fie concentrat in perimetrul mall-ului. A ajuns aici si Black Swan. Deocamdata in sala mica, dar de saptamana viitoare se muta intr-o sala mai pe masura. Ma tenteaza o revizionare, macar pentru imaginea lui Libbatique. Sunt convins ca finalul e si mai grandios pe marele ecran.
Tot la multiplex puteati vedea zilele acestea si "ultimul" Woody Allen. Prolificul septuagenar (a scris si regizat in jur de 40 de filme) face in continuare unul pe an si, dupa cum afirma pentru TotalFilm, inca mai are destul timp sa se joace cu copii, sa exerseze la clarinet, sa urmareasca meciuri de baschet si sa mearga la filme.
Din pacate, You Will Meet a Tall Dark Stranger nu e intre cele mai bune ale sale (nici daca il compari cu ultimele lucrari, de cand a inceput sa filmeze in Europa). "God laughs at my plans" ar fi fost expresia perfecta a filmului, asta daca Woody Allen ar fi crezut in Dumnezeu. YWMTDS e concentrat pe hazardul destinului uman (una din temele sale recurente) ceea ce il apropie de Match Point, insa fara dilemele morale si fascinanta atmosfera noir din acesta. Si cu Naomi Watts in loc de Scarlett Johansson.
Ideea a plecat de la mirarea regizorului ca sunt atatia oameni inteligenti care isi pun credinta in ghicit. Pe mine m-a cam dezamagit (mai ales finalul) pentru ca, la fel ca o vizita la ghicitoare, nu duce niciunde. In afara de o anume suma de bani care se duce din buzunarul tau in altul.
Cel mai bine o zice criticul american Roger Ebert: "You Will Meet a Tall Dark Stranger is every frame a Woody Allen film, but it isn't very much more". Inconstanta si inconsistenta regizorului e recunoscuta de insusi W.A.:
As prefera sa adorm seara cu gandul "Daca mor acum am atins maretia" sau ca tinerii pot sa ma vada intr-un festival alaturi de Fellini, Kurosawa sau Bergman. Dar nu simt asta. M-am impacat cu faptul ca asta nu se va intampla niciodata si am avut destule sanse sa incerc. Doar eu pot fi invinovatit pentru ca, din ziua unu, am avut control complet asupra filmelor mele. Nimeni nu-mi zice pe cine sa distribui. Nimeni nu-mi citeste scenariile. Asa ca n-am scuze.
Categorii:
Made in Hollywood,
timisorene,
videodrom
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
bine zis. mai slsb ca multe filme ale lui W.A dar suportabil. din tot ce a facut W.A in ultimii ani mi-a placut whatever works.
RăspundețiȘtergereTrebe mers la Black Swan pe full screen! Exista o dimensiune a haosului interior care altfel nu poate fi perceputa la adevarata sa adancime.
RăspundețiȘtergereIar WA ar face bine sa mai incerce sa devina egalul unora ca Fellini sau Kurosawa. Deocamdata nu ne revolta poate doar intristeaza un pic.. in unele momente..
@marian: mi-a placut WW pentru Larry D.
RăspundețiȘtergereDar in continuare sustin ca Match Point e cel mai solid din ultimii ani. In plus, e atipic pentru filmografia sa. Nu contine personajul intelectualului cu probleme consacrat de Woody Allen sau vreun alter ego de-al lui.
Jumatate din oras zici? Inseamna ca nu ai fost luni, de Ballentine's. Eu am facut imprudenta sa incerc sa ajung la How Do You Know. Si chiar cu rezervare, tot ar fi trebuit sa stau min. jumatate de ora la coada pentru a lua biletele :)
RăspundețiȘtergereNici nu vreau sa ma gandesc cat era coada pt No Strings Attached :D