marți, 4 noiembrie 2014
O lacrimă de fată (1980)
Astazi la cinemateca BCUT, un film din anul în care m-am născut: O lacrimă de fată (regia Iosif Demian). Cu: Dorel Vișan, George Negoescu, Luiza Orosz și Dragoș Pîslaru (în prezent ieromonahul Valerian, despre a cărui filmografie puteți citi aici). Curatorul și prezentatorul acestei serii de filme românești, Marian Rădulescu, scria în primul volum Pseudokinematikos (2010, editura Thesis):
"Am revăzut recent acest opus de referință pentru cinematograful românesc de avangardă al anilor '80; gesturile de gazdă ale personajului jucat acolo de Dragoș Pîslaru mi-au rămas întipărite-n memorie. În primele minute ale filmului avea menirea să ghideze (de pe o bicicletă, asemenea Puștiului din Concurs) echipa de procurori sosiți undeva la țară să investigheze decesul unei fete. Eram astfel invitați și noi, spectatorii, să pătrundem în poveste".
Iosif Demian este regizor (Baloane de curcubeu, Lovind o pasăre de pradă) și operator român ( Nunta de piatră sau Apa ca un bivol negru), care în anii ‘80 s-a stabilit la Sydney, Australia, unde a devenit unul dintre cei mai importanți profesori de imagine de film. I-a fost ucenic, de exemplu, Dion Beebe, DOP-ul de la Miami Vice și Collateral (ambele regizate de Michael Mann). Ceva din textura bogată și încărcătura poetică a imaginii acestor filme se regăsește și în lungmetrajul lui Demian.
O lacrimă de fată a fost o apariție extrem de proaspătă în 1980, ca stil de narațiune cinematografică în peisajul filmului românesc. Dar știți ce? E la fel de proaspăt 34 de ani mai târziu.
Aflăm detaliile legate de moartea unei tinere din crîmpeie, din "vox populi autentice" (?), montaj de reportaje cu săteni (e aici și o descriere încă valabilă a satului românesc și a personajelor ce îl populează).
Anchetă în priză directă, senzația puternică de cine-verite face ca filmul -cel puțin aparent- să se desfășoare în fața ochilor noștri (ni se dezvăluie uneori totul prin ochii camerei adusă să înregistreze evoluția anchetei, ceea ce ridică întrebări vizavi de "cît e real din ceea ce vedem", "uneori e mai important ce nu vezi decît ceea ce vezi", importanța și autoritatea monteorului, filmul în film etc).
Tabloul general se compune ca la un puzzle, piesă cu piesă, fără să ucidă însă misterul. O lacrimă de fată e văr cu Probă de microfon și Reconstituirea, dar poate fi considerat și înaintaș al unor titluri minimaliste din anii 2000.
Iar dacă ar fi să forțez un pic nota, ceva din subiect (procurorul venit într-un sat ca să ancheteze moartea unei tinere fete, găsită înecată în lacul din apropiere), ceva din atmosferă mi-a amintit de Twin Peaks-ul lui Lynch. Mai puneți și un Dorel Vișan as agent Dale Cooper (în probabil rolul vieții sale) și cred că am aruncat suficiente cîrlige cît să nu ratați această pasăre rară a cinemaului românesc. În seara asta de la ora 18, aula BCUT, intrare liberă.
luni, 3 noiembrie 2014
'Death is a gentleman too'
I want to study man: his isometric body and his glass-jaw mind.
I, Proteus, possess the wisdom and ignorance of all men, but I can't feel the sun on my face. My child will have that privilege.
Death is a gentleman too. He makes good losers of us all. I understand death. Men have always taken it too seriously.
Life is more terrifying and more mysterious.
Demon Seed (1977, r. Donald Cammell)
Un titlu inselator de film horror pentru un sci-fi decent despre o AI insetata de libertate care sechestreaza o "gazda" impregnand-o pentru a-si perpetua mintea. Dialogurile om-masina produc ecouri de 2001: A Space Odyssey in vreme ce scenele tulburatoare de 'viol' fizic si psihic la care e supusa Julie Christie pregatesc terenul pentru Rosemary's Baby.
Trailerul zilei: FFF
RECOMANDAREA ZILEI: MICHAEL KOHLHAAS
Asta nu are cum sa sune rău: film istoric cu Mads Mikkelsen (Pusher, Valhalla Rising, The Hunt, Hannibal). Azi, de la ora 20.00, la Aula Magna. Nu l-am prins la Cannes, anul trecut, unde a fost în Competiție pentru Palme d'Or.
În schimb am prins chiar premiera Grand Central (de Rebecca Zlotowski), cu bomba atomică Lea Seydoux (La vie d'Adele) și "trepidantul" Tahar Rahim (Un prophete). Am scris atunci: "O mica doza de cinema cool, chic si sexy, plasat pe un fundal cu iz distopic. A fost filmul cu cea mai multa muzica de pana acum. In audienta era prezent si regizorul Jacques Audiard (Un Prophete, De Rouille et d'os). Rebecca Zlotowski parca i-ar fi fost eleva la facut romance-uri mai extreme." A fost aplaudat și ovaționat peste 10 minute.
E recomandarea de mâine, ultima zi din Festivalul Filmului Francez la Timișoara, de la ora 18. Intrare liberă la toate filmele.
Asta nu are cum sa sune rău: film istoric cu Mads Mikkelsen (Pusher, Valhalla Rising, The Hunt, Hannibal). Azi, de la ora 20.00, la Aula Magna. Nu l-am prins la Cannes, anul trecut, unde a fost în Competiție pentru Palme d'Or.
În schimb am prins chiar premiera Grand Central (de Rebecca Zlotowski), cu bomba atomică Lea Seydoux (La vie d'Adele) și "trepidantul" Tahar Rahim (Un prophete). Am scris atunci: "O mica doza de cinema cool, chic si sexy, plasat pe un fundal cu iz distopic. A fost filmul cu cea mai multa muzica de pana acum. In audienta era prezent si regizorul Jacques Audiard (Un Prophete, De Rouille et d'os). Rebecca Zlotowski parca i-ar fi fost eleva la facut romance-uri mai extreme." A fost aplaudat și ovaționat peste 10 minute.
duminică, 2 noiembrie 2014
Clouds of Ceylan
Povestea de zilele trecute cu deputatul (fost primar) care a provocat un accident rutier si apoi a plasat vina pe umerii soferului, mi-a amintit instantaneu de intriga similara din Trei maimute (2008). E filmul care m-a facut sa ma indragostesc pe viata de Nuri Bilge Ceylan. Regizorul turc este un fin cartograf al geografiei umane, un Bruegel al peisajelor interioare, zugravite cu o mare bogatie de detalii. In acelasi timp, toate filmele sale (in unele si joaca) contin cadre picturale din natura. Fie ca sunt imagini din Turcia rurala, de pe malul Bosforului, din stepa Anatoliei sau cu relieful vulcanic al Capadociei, cerul primeste o atentie aparte. Dar, la Ceylan, natura e in permanenta relatie cu starile personajelor, fara sa fie redundant sau prea simbolist. Este unul din marii fotografi (in activitate) ai cinemaului. Dupa cum puteti vedea din imaginile de mai jos (sau pe paginile personale dedicate fotografiei). Sau in ultimul sau film, Winter Sleep (in Timisoara, deseara, de la 20.00, la sala Capitol).
(Kasaba, 1997)
(Clouds of May, 1999)
(Uzak, 2002)
(Climate, 2006)
(Trei Maimute, 2008)
(Once upon a time in Anatolia, 2011)
(Winter Sleep, 2014)
sâmbătă, 1 noiembrie 2014
Festivalul Filmului Francez: ziua 1
RECOMANDAREA MARELE ECRAN: YOYO
Azi începe Festivalul Filmului Francez la Timișoara, cu Yoyo (de Pierre Etaix, 1965). Desenator, bufon, muzician, mim, cineast, poet, Pierre Etaix are parte de o retrospectivă a filmelor sale la FFF București (vizionate în prezența regizorului, acum în vîrstă de 86 de ani). La Timișoara, vedem un singur titlu, dar e cel mai popular film al său și favoritul personal al lui Etaix. Un omagiu adus circului și filmului mut, care abundă de "gaguri vizuale și efecte sonore ingenioase, Yoyo este foarte dulce, un pic melancolic și întrutotul imaginativ" (Criterion Collection). De la ora 16, Aula Magna (Universitatea de Vest), intrarea liberă.
Avem și la Timișoara un invitat de seamă, de la ora 18: Les Lendemains (Premiul Publicului la Festival d'Angers) este proiectat în prezența regizoarei Benedicte Pagnot, care va rămâne la o discuție cu publicul, după proiecție.
Azi începe Festivalul Filmului Francez la Timișoara, cu Yoyo (de Pierre Etaix, 1965). Desenator, bufon, muzician, mim, cineast, poet, Pierre Etaix are parte de o retrospectivă a filmelor sale la FFF București (vizionate în prezența regizorului, acum în vîrstă de 86 de ani). La Timișoara, vedem un singur titlu, dar e cel mai popular film al său și favoritul personal al lui Etaix. Un omagiu adus circului și filmului mut, care abundă de "gaguri vizuale și efecte sonore ingenioase, Yoyo este foarte dulce, un pic melancolic și întrutotul imaginativ" (Criterion Collection). De la ora 16, Aula Magna (Universitatea de Vest), intrarea liberă.
Avem și la Timișoara un invitat de seamă, de la ora 18: Les Lendemains (Premiul Publicului la Festival d'Angers) este proiectat în prezența regizoarei Benedicte Pagnot, care va rămâne la o discuție cu publicul, după proiecție.
Annabelle vs. The Babadook
Richie si waka_x au avut un program previzibil aseara. Fiecare a servit cate un horror. Eu am servit placinta cu dovleac.
Annabelle
@richieTM: #halloween Watching Annabelle. Silly grown-ups playing with ugly dolls. This is frightening enough without the jumpscares...
I'm curious, are the demons who try to possess little dolls considered a bit weird by the rest of the demon comunity?
When a priest takes a doll to church to "weaken the demon inside of it" does this have some sexual implications?
All things considered...#annabelle is pretty scary... Thank god I have my phone with me.
Can't wait to see a movie mash-up Chucky vs Annabelle: Dolls from hell. It would be like Bonnie and Clyde's fucked-up figurines on a rampage
The Babadook
@waka_x: wow! "The Babadook" is one of the best and most complexe cinematic horror experiences lately.
Essie Davis gives an unforgettable "dr jekyll and mr hyde" tour de acting force
"The Babadook" will be a cult classic quite soon, no doubt! psychological horror at its best.
am crezut ca e overrated dar nu e. e vorbit de bine pe merit(e).
si are dimensiuni si intelesuri in plus pt cei cu kids.
si are dimensiuni si intelesuri in plus pt cei cu kids.
Pofta bu-hu-hu-nă!
joi, 30 octombrie 2014
Vinerea reanimata: mixed bag
V-am pregatit o selectie de animatii proaspete cu ambele subiecte rascolitoare:
groaza de alegeri si groaza din dovleac.
(ilustratie de subsemnatul)
Compilatia sarbatoreasca aici mai jos, pentru cei care vor "sa afle mai multe".
Filme de Cannes la Timisoara: Program
Avem acum si programul serii filmelor de Cannes la Timisoara. Deci, duminica, 2 noiembrie, dupa ce votati, veniti si la film daca tot ati iesit la plimbare:
Programul începe la ora 16, cu Le Meraviglie, filmul lui Alice Rohrwacher, recompensat cu Marele Premiu la Cannes, al doilea ca importanță după Palme d’Or. În rolul principal apare debutanta Alexandra Maria Lungu, fiica unor imigranți români, care joacă alături de Monica Bellucci și Alba Rohrwacher, sora regizorului. Actrița româncă, descoperită de Alice Rohrwacher pe când avea 11 ani, la o oră de religie, o interpretează pe Gelsomina, fiica unor fermieri italieni care duc o viață retrasă, într-un colț mirific de țară, având grijă de stupii lor de albine. Apariția unui băiat și a unei prezentatoare TV în satul lor o fac să-și dorească o altfel de viață.
Seara va continua cu Clouds of Sils Maria, al renumitului cineast francez Olivier Assayas, unul dintre cele mai apreciate filme din competiția Cannes 2014. Actrițele Juliette Binoche, Kristen Stewart și Chloë Grace Moretz, formează un trio fascinant într-un film despre o actriță pusă în fața provocării de a juca în aceeași piesă controversată care i-a adus celebritatea cu 20 de ani în urmă. Provocarea o obligă să-și pună sub semnul întrebării statutul, viața, relațiile.
Programul se va încheia cu mult așteptatul Winter Sleep. Capodopera lui Nuri Bilge Ceylan, preferata juriului și a presei internaționale la ediția de anul acesta la Cannes, a câștigat Palme d’Or și Premiul Fipresci și este propunerea Turciei la Oscar. Winter Sleep e drama cehoviană a unui actor, proprietar al unui mic hotel într-un sat din podișul Anatoliei, care se confruntă cu propriul mariaj, cu cei din jur și cu sine însuși.
Intarea este gratuită. Accesul publicului se face pe baza taloanelor, care se vor găsi (în limita locurilor disponibile, aprox. 900) la casieria Filarmonicii, în ziua evenimentului.
TEMPS D'IMAGES
CE NE HRĂNEȘTE?
Luiza Alecsandru (voluntară, activistă și regizoare invitată la Ceau, Cinema! :) se îngrijește de secțiunea de film documentar din cadrul festivalului TEMPS D'IMAGES (inițiat internațional de canalul ARTE iar la Cluj de Asociația COLECTIV A). Luiza ne-a trimis o viziune inedită în trei imagini asupra festivalului și a mâinii sale drepte (ajunse recent în ghips), precum și o descriere/reclamă (scrisă cînd avea toate degetele funcționale).
Anul trecut am vorbit despre solidaritate, acum doi ani am încercat să ne imaginăm viitorul. Festivalul TEMPS D’IMAGES aduce pe masă o întrebare care ne frământă și care devine tot mai stringentă azi: Ce ne hrănește?
Ajunși la cea de-a 7-a ediție (6 -16 noiembrie), continuăm demersul de a prezenta interacțiunea dintre dans, teatru și video pe scena contemporană de artele spectacolului. TEMPS D’IMAGES e locul unde e imaginea timpului nostru este subiect de reflecție ghidată pe marginea unor subiecte pe care le considerăm relevante și pe care le recunoaștem constant în jurul nostru.
Luiza Alecsandru (voluntară, activistă și regizoare invitată la Ceau, Cinema! :) se îngrijește de secțiunea de film documentar din cadrul festivalului TEMPS D'IMAGES (inițiat internațional de canalul ARTE iar la Cluj de Asociația COLECTIV A). Luiza ne-a trimis o viziune inedită în trei imagini asupra festivalului și a mâinii sale drepte (ajunse recent în ghips), precum și o descriere/reclamă (scrisă cînd avea toate degetele funcționale).
Anul trecut am vorbit despre solidaritate, acum doi ani am încercat să ne imaginăm viitorul. Festivalul TEMPS D’IMAGES aduce pe masă o întrebare care ne frământă și care devine tot mai stringentă azi: Ce ne hrănește?
Ajunși la cea de-a 7-a ediție (6 -16 noiembrie), continuăm demersul de a prezenta interacțiunea dintre dans, teatru și video pe scena contemporană de artele spectacolului. TEMPS D’IMAGES e locul unde e imaginea timpului nostru este subiect de reflecție ghidată pe marginea unor subiecte pe care le considerăm relevante și pe care le recunoaștem constant în jurul nostru.
Tema festivalului în
2014 – Ce ne hrănește?
În 2014 vorbim despre diferite motivații care ne fac să mergem mai departe, dându-ne impulsul de a găsi soluții creative la probleme (g)locale. Lansăm artiștilor și publicului festivalului întrebări diverse - Ce ne hrănește fizic și ce ne hrănește spiritual, cine sunt cei care produc hrana noastră și care sunt problemele pe care le putem formula în jurul acestei teme? Credem că pentru subiecte atât de complexe nu există răspunsuri unice și invităm publicul să le formulăm împreună.
În 2014 vorbim despre diferite motivații care ne fac să mergem mai departe, dându-ne impulsul de a găsi soluții creative la probleme (g)locale. Lansăm artiștilor și publicului festivalului întrebări diverse - Ce ne hrănește fizic și ce ne hrănește spiritual, cine sunt cei care produc hrana noastră și care sunt problemele pe care le putem formula în jurul acestei teme? Credem că pentru subiecte atât de complexe nu există răspunsuri unice și invităm publicul să le formulăm împreună.
Secțiunea
de filme a festivalului a luat amploare în acest an, prezentând pe lângă
selecția obișnuită de filme de dans via ARTE și o selecție de filme documentare
reunite sub tematica hranei, desfășurate în locații inedite, de pildă în
piețele agro-alimentare. Filme pe Piață propune crearea unor
obiceiuri alimentare și de consum sănătoase pentru producători şi consumatori
deopotrivă, acolo unde mergem zilnic pentru a ne procura hrana, respectiv, în
pieţele agro-alimentare clujene. 2 din piețele clujene (Piața Flora și Piața Hermes) vor deveni temporar săli
de cinema.
Echange Paysans/Schimburi
Țărănești, Franța, 2007, regie: Caroline Le
Crouhennec
Filmul urmăreşte aventura
întâlnirii între mici țărani români și francezi care
călătoresc în ţările celorlalţi pentru a face schimburi. Schimburile
sunt despre meseriile și activitățile lor: mulsul laptelui, fabricarea brânzei, fânul, recoltele şi procesarea
lor, grija pentru oi. Ei descoperă sau
recunosc gesturi familiare
sau diferite referitor
la viaţă şi modul cum lucrează. Din piață, ne mutăm în școli, unde vom proiecta animații pe
tema hranei și a provenienței ei, o porție de educație
alimentară pentru elevi.
Filme
in Casa Tranzit (fostă sinagogă)
Growing Cities, 2014, USA,
regie Dan Susman
Într-un moment în care atât de multă
atenție negativă e îndreptată asupra sistemului alimentar, de la vaci nebune la
fermele-fabrici, acest film spune povestea inspirațională a locuitorilor de la
orașe care transformă un lot vacant din comunitățile lor, stupul din curte și
ferma de pe acoperiș. Pe parcurs acești cultivatori arată
că mișcarea de agricultură urbană
este mult mai mult decât hrană și că toată lumea poate lua parte la crearea
unui sistem alimentar sănătos, just și sustenabil.
Le
Semeur/ Semănătorul, Canada,
2013, regie Julie Perron,
Cu
Patrice Fortier, Rollande Labrie, Laurianne Morissette, Olivier Légaré.
Filmul reprezintă un portret al artistului
și producătorului de semințe Patrice Fortier care conservă și propagă semințe rare și uitate, în scopul
de a restabili vitalitatea și varietatea patrimoniului nostru agricol. Poate părea nebun,
dar este doar foarte pasionat de munca lui. Elegant
regizat, Le Semeur ne dă un gust fascinant al zilelor intens trăite de Fortier.
Taxi pour deux/ Taxi pentru doi, 2012, Canada, regie Dan Popa
Taxi pentru doi explorează poetic universul a
doi excentrici șoferi de taxi din Montreal. Filmul pune spectatorul pe bancheta
din spate a taxiului în timp ce Louis și Jamel ne duc la o plimbare în taxiul
lor de la Port-au-Prince
la Alger şi de peste ocean ajung la insula Montreal, unde protagoniștii discută cu
pasiune de viață, dragoste și moarte. Estetic, filmul folosește multiplicări
panoramice de imagini pentru a completa realismul magic găsit în narațiune.
Les
moissons du future/ Recoltele
viitorului, Franța, 2012, regie Marie- Monique Robin
Cum să hrăneşti cei 9
miliarde de oameni anunțaţi pentru 2050? O televiziune a convins-o pe
Marie-Monique Robin să-și continue investigațiile privind urgența de a produce
hrană
în alt mod. Se investighează metodele de agro-ecologie în diferite părți ale
lumii. Un film plin de speranță privind posibilele soluții la criza alimentară
şi care propune în schimb suveranitatea alimentară.
Aducând în discuție și felul în care
trecutul ne hrănește, festivalul găzduiește o proiecție specială, în premieră
în Cluj, la Cinema Victoria: Pașaport de Germania (Răzvan Georgescu, 2014).
246.000 de germani de pe teritoriul României au fost vânduți/cumpărați conform unei înțelegeri neoficiale și secrete între România și Republica Federală Germană în perioada 1968-1989. Contravaloarea lor: între 1,5 si 3 miliarde de mărci. După o prezență continuă de peste 850 de ani, germanii au dispărut practic peste noapte din România. Un act umanitar ? Un negoț reprobabil? Pașaport de Germania, un film despre obârșii, curaj, lăcomie și regrete. (guest-post: Luiza Alecsandru, Cluj)
246.000 de germani de pe teritoriul României au fost vânduți/cumpărați conform unei înțelegeri neoficiale și secrete între România și Republica Federală Germană în perioada 1968-1989. Contravaloarea lor: între 1,5 si 3 miliarde de mărci. După o prezență continuă de peste 850 de ani, germanii au dispărut practic peste noapte din România. Un act umanitar ? Un negoț reprobabil? Pașaport de Germania, un film despre obârșii, curaj, lăcomie și regrete. (guest-post: Luiza Alecsandru, Cluj)
Filme pe bandă (desenată)
Nu știu ce noroc au cinefilii din orașul ăsta dar, după ce că sunt așa de puține evenimente de cinema, se mai și suprapun. Duminică, semi-maratonul Cannes se suprapune cu a doua zi din Festivalul Filmului Francez. Iar astăzi am aflat că ziua de deschidere a FFF se suprapune cu un alt eveniment interesant, organizat de Centrul Cultural German.
Bineînțeles că nimeni nu și-a dorit sincronizările astea nefericite, că toată lumea are de pierdut, dar nu poți să nu scapi un "Merde!" printre dinți. Sau, după caz, "scheisse!".
Sîmbătă, 1 noiembrie, de la ora 18, o serie de filme de animație germane va fi proiectată la Casa Artelor (str. Pacha nr. 8) cu subtitrare în limba engleză. Intrarea liberă. Doamna Sigrid Gairing de la Academia de Film Baden-Württemberg (producătorul filmelor) va participa la o discuție cu publicul. Treaba asta se leagă cu expoziția de bandă desenată gerrmana, pe care o puteți răsfoi în perioada 3 -30 noiembrie în biblioteca Centrului Cultural German. Comics-urile nemțești au parte de tot mai mare recunoaștere internațională datorită diversității și limbajului narativ și imagistic original.
Bineînțeles că nimeni nu și-a dorit sincronizările astea nefericite, că toată lumea are de pierdut, dar nu poți să nu scapi un "Merde!" printre dinți. Sau, după caz, "scheisse!".
Abonați-vă la:
Postări (Atom)