joi, 1 aprilie 2010

Filme de pîrnaie

UN PROPHETE (2009)

rating: super-colectable


Există filme care îmi taie răsuflarea. Filme care mă lovesc în plexul solar cu forta pumnului lui Iron Man şi mă amuţesc. Cuvintele mi se fac mici şi cad ca gloanţele în faţa lui Neo. Există filme care mă iau prizonier. Ultima oară s-a întîmplat la Un Prophète (Franţa, 2009). Am mormăit doar: „Ăsta e noul Naşul, în alt decor (puşcăria)”. Mă gîndeam la ascensiunea lui Vito Corleone (De Niro) din Godfather II. E povestea unui tînăr (şi el emigrant), care are doar hainele de pe el şi calităţile sale native, pe care şi le descoperă în interiorul Mafiei (corsicană).

Un Prophète nu e gangster flick, nici saga de puşcărie şi, în niciun caz, despre onoare sau morală. Autorul, Jacques Audiard, evadează din închisoarea oricăror convenţii clasice de tip Bine vs. Rău. Eroul său, Malik El Djebena, face ceea ce trebuie să facă, navigînd cu intuiţia unui vizionar între diferitele tabere din inchisoare: magrebieni, corsicani şi gardieni.

Nou-venitul Tahar Rahim/Malik este o mare surpriza. Pe Niels Arestrup - bosul/protectorul/adversarul lui Malik care emana forta asa cum respira- îl ştiam din De battre mon coeur s’est arrêté (2005). Cu aceste două titluri, Audiard dovedeşte că este regizorul francez al momentului. Mai multe cuvinte despre film a avut Why so serious.




Bag sama că filmul de pîrnaie e la modă (Prison Break, Bronson, Hunger etc). Pe 26 martie a avut premiera Eu cînd vreau să fluier, fluier (scenariu: Cătălin Mitulescu, dupa piesa omonima a Andreei Valean). Dacă nu eşti curios să vezi de ce a luat doi Ursi la Berlin, poate vrei să vezi cum joacă nişte puşcăriaşi adevăraţi (regizorul Florin Şerban a lucrat cu 17 deţinuţi de la penitenciarele de minori).

Dupa atata promovare si rumoare cat a adunat filmul asta, chiar nu inteleg de ce nu-l putem vedea si la Cinema City. Reteaua-mama a achizitionat filmul - la Bucuresti si in alte orase poate fi vazut. In Timisoara nu s-a gasit, din cele enspe sali, nici macar o salita mica, o debara, un hol ceva. Deci eu cand vreau sa fluier, nu pot sa fluier. Atunci sa-i fluieram un pic pe cei de la Cinema City, care n-au niciun motiv sa nu dea filmul, in conditiile in care o gramada de oameni ar veni sa-l vada. O fi pacaleala de 1 aprilie?

2 comentarii:

  1. mai stai un pic, ca se decongeleaza sala de la Studio, si-l vedem acolo ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mrs. Dalloway:
    Pe astia de la RADEF i-am inteles intr-un final de ce falimenteaza cinematografele vechi.

    Dar pe cei de la multiplexuri chiar nu ii inteleg de ce nu aduc filmul. Si nu e primul exemplu de film "artistic" ignorat din motive obscure. The Imaginarium of Dr. Parnassus, de pilda. Mai e varianta in care ruleaza la Bucuresti, dar la Timisoara nu sunt considerate suficient de merituoase, nici macar pentru sala mica.

    RăspundețiȘtergere