joi, 13 decembrie 2012
Veniţi la Film!
V-am povestit deja AICI motivele pentru care facem Aventurile Prinţului Ahmed împreună cu (şi pentru) Fundaţia Pentru Voi. Astăzi vă prezentăm şi un promo video filmat vinerea trecută, acasă la Pentru Voi.
Nu este un spot perfect. Nici super-creativ. E un spot onest. Am vrut să vedeţi cine sunt beneficiarii spectacolului de caritate din 19 decembrie, de la Capitol.
Mulţumiri profesioniştilor săritori de la Camera 4, care ne-au strecurat cumva în programul lor încărcat.
actori: Alexandra, Ioji şi colegii lor
regia & camera: Cristian Ilea
concept & text: Lucian Mircu
monteur: Costi Buţă
voice-over: Alina Ilea
first assistant director: Nicoleta Ciocov
muzică: Makunouchi Bento
miercuri, 12 decembrie 2012
Fiţi Prinţi!
DE CE FACEM SPECTACOLUL "PENTRU VOI"
Cînd am intrat în încăpere am fost întampinat înca de la uşă de un val de prietenie, deşi ne vedeam pentru prima oară. Mi s-au întins mîini şi zîmbete largi. Am facut cunoştinţă.
Ana seamănă cu Giulieta Massina, muza şi soţia lui Fellini. Marcela e micuţă şi toată un zîmbet. Ioji e un tînăr solid şi super haios. Alexandra e veselă şi caldă. Tavi are mustaţă şi fredonează în surdină un cîntec popular.
Ei sunt în timpul programului de lucru. Sortează pungi. O activitate monotonă, care totuşi le place. Pare nesemnificativ, dar sunt companii din oraş care se bizuie pe munca lor.
Da, sunt diferiţi, dar nu sunt mai puţin oameni. Mi-e greu să-i cuprind în definiţia tehnică "adulţi cu dizabilităţi intelectuale". Rîd, muncesc, au prieteni, au vise, au un rost. Ca noi toţi.
Au un rost pentru că există Pentru Voi.
În acest moment fundaţia susţine 195 de "beneficiari". În 16 ani de activitate au angajat 80 de persoane pe piaţa liberă a muncii. Nu vă daţi seama ce uşurare înseamnă asta pentru familiile lor (pentru exemplificare, vezi "povestea lui Sandu"). Părinţi care se resemnaseră că vor avea grijă toată viaţa de copiii lor, îi văd acum pe picioarele lor.
Pe Ioji si Alexandra îi vor vedea (sper foarte) curînd într-un "film". Cei doi au fost actorii principali ai unui filmuleţ - scopul vizitei mele la Pentru Voi. S-au descurcat de minune. Din nou, ne-a sarit în ajutor inimosul Cristian Ilea de la Camera 4.
Pe Ioji, Alexandra şi ceilalţi, Pentru Voi i-a redat societăţii. O societate care în general îi ignoră, îi respinge şi nu vrea să audă de ei ( în România, mai puţin de 1 % persoane cu dizabilităţi intelectuale îşi găsesc un loc de muncă).
Săptămîna trecută, la Palatul Baroc din Timişoara s-a organizat un "Bal Vienez". Intrarea a costat 250 de euro de căciulă. Mesele pentru companii ajungeau între 1600 şi 2300 de euro. Taxă pe fudulie. Imaginaţi-vă numai cîte mese ar fi asigurat Fundaţia cu banii pe cîteva bilete la balul "prinţeselor Sissi" şi "prinţilor" cetăţii. S-a zis că la acest eveniment a participat elita oraşului.
Fals.
Elita, adevăraţii prinţi ai oraşului sunt cei care îşi rup de la gură să facă un act de caritate. Prinţi sunt cei care îşi arată în primul rînd omenia, nu ţoalele. Precum acel om de afaceri care a făcut o donaţie considerabilă, dar nu doreşte să-i apară numele undeva. Prinţi moderni sunt cei care înfruntă balaurii nepăsării şi comodităţii, care înţeleg că lumea nu se învîrte în jurul lor, care se iau la trîntă cu propriul egoism. Prinţi sunt cei care empatizează cu suferinţa din jurul lor.
Dragii mei, fiţi Prinţi măcar pentru o zi!
De azi într-o săptămînă, pe 19 decembrie, veniţi la Aventurile Prinţului Ahmed! Spectacolul merită şi intrarea nu costă 250 de euro. De fapt e puţin peste un euro (6 lei). O cafea în Unirii. Daca vreţi să fiţi şi mai generoşi, puteţi cumpăra bilete la tombolă (10 lei biletul). Sau pur şi simplu faceţi o donaţie. Sau dăruiţi bilete celor dragi. Dacă nu puteţi veni, măcar spuneţi-le altora despre Ahmed.
Faza e că Pentru Voi are nevoie mai mult ca niciodată de ajutorul comunităţii. Poate ştiţi că s-au blocat fondurile europene. Pentru Voi depindea de banii aceştia. Tocmai au deschis al treilea centru de zi. Ei îl deschiseseră şi pe primul din România. Şi primul centru respiro. Şi prima locuinţă protejată. Datorită lor, 27 de persoane cu dizabilităţi au o locuinţă, 80 au un loc de muncă iar 150 frecventează un centru de zi. Mai important, aici sunt în sfîrşit văzuţi, "băgaţi în seamă" cum spune Gianina, altă beneficiară a Fundaţiei. Aici...există. După scurta mea vizită am înţeles că Pentru Voi înseamnă în primul rînd normalitate.
Veniţi la film şi ajutaţi-i pe noii mei prieteni să-şi continue aventurile şi în 2013! Pentru Voi. Pentru noi.
PS Cînd ne-am apucat de acest proiect, m-am tot gandit...de ce Pentru Voi? Apoi, în timp ce ieşeam din centrul de zi, am înţeles semnificaţia numelui. Pentru Voi se referă de fapt la noi, ceilalţi. Pentru Voi are grijă de aceşti oameni în locul nostru, ca să avem o comunitate, în ansamblul ei, mai sănătoasă.
Cînd am intrat în încăpere am fost întampinat înca de la uşă de un val de prietenie, deşi ne vedeam pentru prima oară. Mi s-au întins mîini şi zîmbete largi. Am facut cunoştinţă.
Ana seamănă cu Giulieta Massina, muza şi soţia lui Fellini. Marcela e micuţă şi toată un zîmbet. Ioji e un tînăr solid şi super haios. Alexandra e veselă şi caldă. Tavi are mustaţă şi fredonează în surdină un cîntec popular.
Ei sunt în timpul programului de lucru. Sortează pungi. O activitate monotonă, care totuşi le place. Pare nesemnificativ, dar sunt companii din oraş care se bizuie pe munca lor.
Da, sunt diferiţi, dar nu sunt mai puţin oameni. Mi-e greu să-i cuprind în definiţia tehnică "adulţi cu dizabilităţi intelectuale". Rîd, muncesc, au prieteni, au vise, au un rost. Ca noi toţi.
Au un rost pentru că există Pentru Voi.
În acest moment fundaţia susţine 195 de "beneficiari". În 16 ani de activitate au angajat 80 de persoane pe piaţa liberă a muncii. Nu vă daţi seama ce uşurare înseamnă asta pentru familiile lor (pentru exemplificare, vezi "povestea lui Sandu"). Părinţi care se resemnaseră că vor avea grijă toată viaţa de copiii lor, îi văd acum pe picioarele lor.
Pe Ioji si Alexandra îi vor vedea (sper foarte) curînd într-un "film". Cei doi au fost actorii principali ai unui filmuleţ - scopul vizitei mele la Pentru Voi. S-au descurcat de minune. Din nou, ne-a sarit în ajutor inimosul Cristian Ilea de la Camera 4.
Pe Ioji, Alexandra şi ceilalţi, Pentru Voi i-a redat societăţii. O societate care în general îi ignoră, îi respinge şi nu vrea să audă de ei ( în România, mai puţin de 1 % persoane cu dizabilităţi intelectuale îşi găsesc un loc de muncă).
Săptămîna trecută, la Palatul Baroc din Timişoara s-a organizat un "Bal Vienez". Intrarea a costat 250 de euro de căciulă. Mesele pentru companii ajungeau între 1600 şi 2300 de euro. Taxă pe fudulie. Imaginaţi-vă numai cîte mese ar fi asigurat Fundaţia cu banii pe cîteva bilete la balul "prinţeselor Sissi" şi "prinţilor" cetăţii. S-a zis că la acest eveniment a participat elita oraşului.
Fals.
Elita, adevăraţii prinţi ai oraşului sunt cei care îşi rup de la gură să facă un act de caritate. Prinţi sunt cei care îşi arată în primul rînd omenia, nu ţoalele. Precum acel om de afaceri care a făcut o donaţie considerabilă, dar nu doreşte să-i apară numele undeva. Prinţi moderni sunt cei care înfruntă balaurii nepăsării şi comodităţii, care înţeleg că lumea nu se învîrte în jurul lor, care se iau la trîntă cu propriul egoism. Prinţi sunt cei care empatizează cu suferinţa din jurul lor.
Dragii mei, fiţi Prinţi măcar pentru o zi!
De azi într-o săptămînă, pe 19 decembrie, veniţi la Aventurile Prinţului Ahmed! Spectacolul merită şi intrarea nu costă 250 de euro. De fapt e puţin peste un euro (6 lei). O cafea în Unirii. Daca vreţi să fiţi şi mai generoşi, puteţi cumpăra bilete la tombolă (10 lei biletul). Sau pur şi simplu faceţi o donaţie. Sau dăruiţi bilete celor dragi. Dacă nu puteţi veni, măcar spuneţi-le altora despre Ahmed.
Faza e că Pentru Voi are nevoie mai mult ca niciodată de ajutorul comunităţii. Poate ştiţi că s-au blocat fondurile europene. Pentru Voi depindea de banii aceştia. Tocmai au deschis al treilea centru de zi. Ei îl deschiseseră şi pe primul din România. Şi primul centru respiro. Şi prima locuinţă protejată. Datorită lor, 27 de persoane cu dizabilităţi au o locuinţă, 80 au un loc de muncă iar 150 frecventează un centru de zi. Mai important, aici sunt în sfîrşit văzuţi, "băgaţi în seamă" cum spune Gianina, altă beneficiară a Fundaţiei. Aici...există. După scurta mea vizită am înţeles că Pentru Voi înseamnă în primul rînd normalitate.
Veniţi la film şi ajutaţi-i pe noii mei prieteni să-şi continue aventurile şi în 2013! Pentru Voi. Pentru noi.
PS Cînd ne-am apucat de acest proiect, m-am tot gandit...de ce Pentru Voi? Apoi, în timp ce ieşeam din centrul de zi, am înţeles semnificaţia numelui. Pentru Voi se referă de fapt la noi, ceilalţi. Pentru Voi are grijă de aceşti oameni în locul nostru, ca să avem o comunitate, în ansamblul ei, mai sănătoasă.
marți, 11 decembrie 2012
Trailerul saptamanii: Man of Steel
Probabil cel mai asteptat film de vara viitoare, la duel cu Iron Man 3, e copilul teribil al cuplului Zack Snyder - Chris Nolan, Man of Steel, o reconditionare pentru marele ecran a povestii originii taticului supereroilor din benzile desenate, Superman. Dupa un teaser ambiguu acum avem parte si de primul trailer consistent din care sa putem culege informatii cu privire la aspectul, dinamica si magnitudinea povestii. Dupa cum promitea Snyder, e 'serioasa'. Tenta albastruie, otelita, are un oarecare impact, promitand o poveste de un realism rece, nemilos. Henry Cavil e super-convingator o data ce-si da jos barba aia de pescar grec si imbraca costumul ros-albastru. Sunt tare curios in ce fel va reusi filmul asta sa ne castige dat fiind ca o parte consistenta din mitologia lui Clark Kent/Superman e arhicunoscuta. La fel de interesant va fi sa urmarim cat de credibil va aparea antagonistul noului film, Generalul Zod (jucat de Michael Shannon), dat fiind ca trebuie sa-i fie macar egal in forte eroului principal. Vom vedea in iunie 2013.
Un interviul cu scenaristul David S. Goyer dezvaluia abordarea acestui erou clasic al comics-urilor in noua paradigma a cinema-ului de boxoffice conturata de filmele cu supereroi: What Christopher Nolan and I have done with Superman is trying to bring the same naturalistic approach that we used for the Batman trilogy. We always had a naturalistic approach, we want our stories to be rooted in reality, like they could happen in the same world we live in. It’s not that easy with Superman, and actually this doesn’t necessarily mean we will make a dark movie. But working on this reboot we are thinking about what would happen if a story like this one actually happened. How would people react to this? What impact would have the presence of Superman in the real world?
luni, 10 decembrie 2012
Vinerea animata de marti cu Opus si Bill
Inca o animatie de sezon tare draga mie
(*vizual pentru toate varstele/poantele si textul nu prea:)
(*vizual pentru toate varstele/poantele si textul nu prea:)
Happy Movie: un film garantat sa ne smulga din depresie
Stiri fierbinti: a fost descoperit secretul fericirii! Fara gluma. Regizorul Roko Belic a colindat intreaga lume, din SUA pana in Japonia si din Danemarca pana in Africa, pentru a identifica mecanismele fericirii iar rezultatul celor 4 ani de munca s-au concretizat intr-un film documentar intitulat, cum altfel decat, Happy Movie. Ei bine, sambata, 15 decembrie, Happy Movie soseste la Timisoara urmand a fi proiectat in LifePub (Bul. Republicii, nr 11) de la ora 15 si apoi urmat de o discutie pe marginea acestui subiect.
Filmul cuprinde in mare parte interviuri cu oameni obisnuiti, bastinasi, experti in dezvoltare personala sau neurologi specializati in studiul acestei emotii care ne eludeaza pe noi, romanii, mai mult decat pe alte natii. Eu l-as vedea mai putin pentru latura motivationala cat pentru cea culturala, sansa de a lua act de felul in care-si exploreaza alte culturi acest concept numit fericire. Dar, daca ati ajuns in acel moment de cumpana in care doriti niste explicatii pentru ‘lipsa de fericire’ pe care o resimtiti ori va intereseaza cum functioneaza resorturile unei asemenea emotii, Happy Movie e pentru voi. Gazduit de LifePub si prezentat de Institutul pentru Fericire.
Biletele se gasesc la intrarea clubului sau prin intermediul persoanei de contact Andreia Ispas (0765/684.263). Pretul unui bilet e de 20 de lei, semnificativ mai ieftin decat o ora de terapie. Pentru a fi la curent cu noutatile acestui eveniment stati cu ochii pe pagina lor de facebook. N-ati vrea sa pierdeti inc-o sansa pentru fericire, acum, in prag de sarbatori.
Trailer:
Cum se face un "rescoring live" by Ma Bento
STUDIU DE CAZ: "AVENTURILE PRINŢULUI AHMED"
Primul show a fost primăvara asta la ZFANG (Zilele Filmului Alb-Negru German). Adevărul e că la început vorbisem cu Makunouchi Bento să rescoruiască Cabinetul Doctorului Caligari. Dar Caligari era mult prea fragmentat. După ce am făcut ping-pong de idei cu Felix, am descoperit (şansă? predestinare?) Aventurile Prinţului Ahmed (r. Lotte Reiniger, 1926). Ne-am dat seama imediat că am găsit comoara îngropată după sobă. Acum, înainte de a treia reprezentaţie,i-am convocat pe Felix Petrescu şi Valentin Toma la o poveste despre naşterea acestui show fermecător (şi trecător ca o cometă) şi despre călătoria lui Ahmed din Aula Bibliotecii pînă pe scena Filarmonicii. În rîndurile de mai jos veţi afla de la aceşti alchimişti ai sunetului secretul formulei: f(v) + m (n) = f (n). Film Vechi plus Muzică Nouă egal Film Nou.
Marele Ecran: Ar cam fi momentul sa definim termenii aştia pe care i-am tot folosit: "rescoring", "dj set & show live", pentru că după show-ul de la Plai am primit, de exemplu, întrebarea: unde sunt muzicanţii live? Prin "coloană sonora live" mulţi înteleg acordeon şi vioară.
Valentin Toma: Rescoring inseamna inlocuirea coloanei sonore originale cu una personala, asa cum simtim noi si cum ne inspira filmul. Un procedeu care functioneaza pe filmele mute in general, cele in care soundtrack-ul original inseamna doar muzica / SFX (sound effects, n.n.) si nu se bazeaza pe vocile actorilor. In mare, rescoringul nostru este un DJ set, in sensul ca in locul unei improvizatii 100% de muzica electronica (ce nu poate fi deosebit de complexa in 2 oameni) am ales sa mixam piese complete, muzica special aleasa, a unor muzicieni foarte interesanti - desigur, in playlist se regasesc si cateva melodii de-ale noastre :).
DJ setul este facut live, in sensul ca piesele sunt mixate pe loc, cu toate ca playlistul si timingul sunt bine gandite de dinainte pentru o sincronizare perfecta. Si pentru un efect deosebit, adaugam si alte sunete deasupra. Mai precis, Felix este cel care urmareste evenimentele din film (zgomote, lovituri si alte efecte) si intervine de la dispozitivele lui pentru a le marca corespunzator. A trecut de mult vremea in care singura varianta de performance era cu muzicieni la instrumente reci, iar prezenta noastra pe scena in locul unei inregistrari a rescoringului (ceea ce se poate face si in cazul viorii si acordeonului, nu-i asa?) este nu doar pentru placerea noastra de a o face acolo, pe loc, ci si pentru a intelege publicul ca este mai mult decat o simpla proiectie de film, si probabil jumatate din experienta de care se bucura se datoreaza aportului nostru.
M. E.: Cum aţi lucrat voi doi la crearea coloanei sonore?
V.T.: Procedeul presupune cativa pasi: vizionarea filmului cu atentie si delimitarea in scene distincte, cu mood-uri si grade diferite de "agitatie"; mai apoi, urmeaza o sapatura printr-o colectie mare de muzica, pentru a identifica piese potrivite pentru fiecare scena; pana aici usor, doar ca piesele respective trebuie si potrivite sa intre exact pe durata scenei; posibil sa trebuiasca chiar taieturi si rearanjamente ale lor - si mai mult, trebuie sa se si imbine armonios intre ele la schimbarea scenelor; urmeaza notarea momentului in care intra fiecare piesa si a pozitiei din care ii dam drumul si neaparat cateva repetitii pentru a le avea in memorie. In paralel, se noteaza si retin momentele sunetelor de impact si se aleg "one shot"-uri potrivite, sampleuri, patchuri de synth sau sunete din instrumentele acustice cantate live, toate pe masura, sa se potriveasca pe evenimentele din film.
M.E.: Cît v-a luat toată treaba?
V.T.: Luand in considerare toti pasii enumerati mai sus, ne-a luat ceva. Nu mai stiu exact cat, dar considerand ca avem joburi si putem lucra doar seara, un proiect din asta poate dura si mai multe saptamani sau chiar luni daca vrem sa iasa "state of the art".
M.E.: Cum a fost in timpul reprezentatiilor de pana acum? Nu e chiar ca la un gig obisnuit de-al vostru, dar ai simtit in vreun fel energia publicului?
V.T.: E genul de spectacol in care important e ca publicul sa nu emane energie la propriu, ci sa fie concentrat si absorbit de film. Reactiile de pana acum au fost foarte pozitive, in sensul ca am primit feedback pe masura la finalul proiectiei si liniste in rest - exact cum trebuie. Si as spune ca, desi suntem activi pe scena, lasam ego-urile acasa - este totusi o proiectie de film si nu un concert, asa ca cel mai potrivit e ca lumea sa se uite la ecran si mai putin la noi - e suficient sa constientizeze ca tot ce se aude iese din line-out-urile noastre, prin efortul depus de noi atunci, acolo.
M.E.: Ce ar fi nou la "Ahmed" 3? Ce dispozitive şi jucării folosiţi de obicei şi ce va fi bonus tura asta? Am înţeles că Felix a învăţat să cînte la drîmbă special pentru evenimentul din 19 decembrie :)
Felix Petrescu: In primele 2 evenimente cu prietenul Achmed am folosit urmatoarele unelte:
- una bucata laptop cu Native Instruments Traktor + controller pentru partea de dj
- una bucata laptop macbook de muzeu cu Native Instruments Battery + controller pentru declansat sunete
- korg kaossilator pentru percutie
- Ekdahl Moisturizer pentru sunete dramatice (tunete si fulgere, arcuri, etc )
- Nintendo DS cu Protein[DS] pentru scratchuri
In show-ul din 19 se adauga interventii scurte si nebunesti de kazoo, fluier ieftin, dramba, pahar cu apa+pai si cateva mici interjectii.
M.E.: Felix, tu esti un cinefil inrait. Privind cat poti de obiectiv show-ul, de ce crezi ca ar trebui sa-l vada lumea? De ce ar trebui sa vina la Capitol chiar si cei care l-au vazut deja?
F.P.: In primul rand ii invit sa vina pentru ca eu as merge! :)
Ii invit sa vina si la Achmed 3 pentru ca toate reprezentatiile noastre sunt unice. Cine a fost la concerte Makunouchi Bento stie asta. Reactionam diferit si improvizam. Plus ca e probabil ultima reprezentatie cu spectacolul asta - tributul nostru adus lumii animatiei si unui desen animat de mare clasa si imaginatie - desen animat pentru toate varstele.
Ii mai invit sa vina si pentru actul mic dar important de caritate de la intrare. Ii invit sa vina pentru ca miercuri seara nu e nimic de facut acasa si probabil ne pot cunoaste pe noi, pe Achmed, Marele Ecran si mai ales fundatia "Pentru Voi", pe toti cei care au pus suflet si drag la eveniment.
Ii invit sa vina pentru ca mi-a sangerat buza de cateva ori pana am reusit sa cant la dramba. Ii invit sa vina sa dea feedbackul necesar ca sa continuam genul asta de intamplari. Ii invit sa vina ca sa traiasca o aventura complexa si magica doar stand intr-un fotoliu. Ii invit sa vina pentru ca fara ochiul si urechea spectatorului toate astea nu exista!
Biletele s-au pus în vînzare în librăriile Cărtureşti (Mercy şi mall) şi la casieria Filarmonicii Banatul. Costă...6 lei. Toate încasările merg spre Fundaţia Pentru Voi. Inclusiv onorariul artiştilor Felix Petrescu şi Valentin Toma.
Primul show a fost primăvara asta la ZFANG (Zilele Filmului Alb-Negru German). Adevărul e că la început vorbisem cu Makunouchi Bento să rescoruiască Cabinetul Doctorului Caligari. Dar Caligari era mult prea fragmentat. După ce am făcut ping-pong de idei cu Felix, am descoperit (şansă? predestinare?) Aventurile Prinţului Ahmed (r. Lotte Reiniger, 1926). Ne-am dat seama imediat că am găsit comoara îngropată după sobă. Acum, înainte de a treia reprezentaţie,i-am convocat pe Felix Petrescu şi Valentin Toma la o poveste despre naşterea acestui show fermecător (şi trecător ca o cometă) şi despre călătoria lui Ahmed din Aula Bibliotecii pînă pe scena Filarmonicii. În rîndurile de mai jos veţi afla de la aceşti alchimişti ai sunetului secretul formulei: f(v) + m (n) = f (n). Film Vechi plus Muzică Nouă egal Film Nou.
Marele Ecran: Ar cam fi momentul sa definim termenii aştia pe care i-am tot folosit: "rescoring", "dj set & show live", pentru că după show-ul de la Plai am primit, de exemplu, întrebarea: unde sunt muzicanţii live? Prin "coloană sonora live" mulţi înteleg acordeon şi vioară.
Valentin Toma: Rescoring inseamna inlocuirea coloanei sonore originale cu una personala, asa cum simtim noi si cum ne inspira filmul. Un procedeu care functioneaza pe filmele mute in general, cele in care soundtrack-ul original inseamna doar muzica / SFX (sound effects, n.n.) si nu se bazeaza pe vocile actorilor. In mare, rescoringul nostru este un DJ set, in sensul ca in locul unei improvizatii 100% de muzica electronica (ce nu poate fi deosebit de complexa in 2 oameni) am ales sa mixam piese complete, muzica special aleasa, a unor muzicieni foarte interesanti - desigur, in playlist se regasesc si cateva melodii de-ale noastre :).
DJ setul este facut live, in sensul ca piesele sunt mixate pe loc, cu toate ca playlistul si timingul sunt bine gandite de dinainte pentru o sincronizare perfecta. Si pentru un efect deosebit, adaugam si alte sunete deasupra. Mai precis, Felix este cel care urmareste evenimentele din film (zgomote, lovituri si alte efecte) si intervine de la dispozitivele lui pentru a le marca corespunzator. A trecut de mult vremea in care singura varianta de performance era cu muzicieni la instrumente reci, iar prezenta noastra pe scena in locul unei inregistrari a rescoringului (ceea ce se poate face si in cazul viorii si acordeonului, nu-i asa?) este nu doar pentru placerea noastra de a o face acolo, pe loc, ci si pentru a intelege publicul ca este mai mult decat o simpla proiectie de film, si probabil jumatate din experienta de care se bucura se datoreaza aportului nostru.
M. E.: Cum aţi lucrat voi doi la crearea coloanei sonore?
V.T.: Procedeul presupune cativa pasi: vizionarea filmului cu atentie si delimitarea in scene distincte, cu mood-uri si grade diferite de "agitatie"; mai apoi, urmeaza o sapatura printr-o colectie mare de muzica, pentru a identifica piese potrivite pentru fiecare scena; pana aici usor, doar ca piesele respective trebuie si potrivite sa intre exact pe durata scenei; posibil sa trebuiasca chiar taieturi si rearanjamente ale lor - si mai mult, trebuie sa se si imbine armonios intre ele la schimbarea scenelor; urmeaza notarea momentului in care intra fiecare piesa si a pozitiei din care ii dam drumul si neaparat cateva repetitii pentru a le avea in memorie. In paralel, se noteaza si retin momentele sunetelor de impact si se aleg "one shot"-uri potrivite, sampleuri, patchuri de synth sau sunete din instrumentele acustice cantate live, toate pe masura, sa se potriveasca pe evenimentele din film.
M.E.: Cît v-a luat toată treaba?
V.T.: Luand in considerare toti pasii enumerati mai sus, ne-a luat ceva. Nu mai stiu exact cat, dar considerand ca avem joburi si putem lucra doar seara, un proiect din asta poate dura si mai multe saptamani sau chiar luni daca vrem sa iasa "state of the art".
M.E.: Cum a fost in timpul reprezentatiilor de pana acum? Nu e chiar ca la un gig obisnuit de-al vostru, dar ai simtit in vreun fel energia publicului?
V.T.: E genul de spectacol in care important e ca publicul sa nu emane energie la propriu, ci sa fie concentrat si absorbit de film. Reactiile de pana acum au fost foarte pozitive, in sensul ca am primit feedback pe masura la finalul proiectiei si liniste in rest - exact cum trebuie. Si as spune ca, desi suntem activi pe scena, lasam ego-urile acasa - este totusi o proiectie de film si nu un concert, asa ca cel mai potrivit e ca lumea sa se uite la ecran si mai putin la noi - e suficient sa constientizeze ca tot ce se aude iese din line-out-urile noastre, prin efortul depus de noi atunci, acolo.
M.E.: Ce ar fi nou la "Ahmed" 3? Ce dispozitive şi jucării folosiţi de obicei şi ce va fi bonus tura asta? Am înţeles că Felix a învăţat să cînte la drîmbă special pentru evenimentul din 19 decembrie :)
Felix Petrescu: In primele 2 evenimente cu prietenul Achmed am folosit urmatoarele unelte:
- una bucata laptop cu Native Instruments Traktor + controller pentru partea de dj
- una bucata laptop macbook de muzeu cu Native Instruments Battery + controller pentru declansat sunete
- korg kaossilator pentru percutie
- Ekdahl Moisturizer pentru sunete dramatice (tunete si fulgere, arcuri, etc )
- Nintendo DS cu Protein[DS] pentru scratchuri
In show-ul din 19 se adauga interventii scurte si nebunesti de kazoo, fluier ieftin, dramba, pahar cu apa+pai si cateva mici interjectii.
M.E.: Felix, tu esti un cinefil inrait. Privind cat poti de obiectiv show-ul, de ce crezi ca ar trebui sa-l vada lumea? De ce ar trebui sa vina la Capitol chiar si cei care l-au vazut deja?
F.P.: In primul rand ii invit sa vina pentru ca eu as merge! :)
Ii invit sa vina si la Achmed 3 pentru ca toate reprezentatiile noastre sunt unice. Cine a fost la concerte Makunouchi Bento stie asta. Reactionam diferit si improvizam. Plus ca e probabil ultima reprezentatie cu spectacolul asta - tributul nostru adus lumii animatiei si unui desen animat de mare clasa si imaginatie - desen animat pentru toate varstele.
Ii mai invit sa vina si pentru actul mic dar important de caritate de la intrare. Ii invit sa vina pentru ca miercuri seara nu e nimic de facut acasa si probabil ne pot cunoaste pe noi, pe Achmed, Marele Ecran si mai ales fundatia "Pentru Voi", pe toti cei care au pus suflet si drag la eveniment.
Ii invit sa vina pentru ca mi-a sangerat buza de cateva ori pana am reusit sa cant la dramba. Ii invit sa vina sa dea feedbackul necesar ca sa continuam genul asta de intamplari. Ii invit sa vina ca sa traiasca o aventura complexa si magica doar stand intr-un fotoliu. Ii invit sa vina pentru ca fara ochiul si urechea spectatorului toate astea nu exista!
Biletele s-au pus în vînzare în librăriile Cărtureşti (Mercy şi mall) şi la casieria Filarmonicii Banatul. Costă...6 lei. Toate încasările merg spre Fundaţia Pentru Voi. Inclusiv onorariul artiştilor Felix Petrescu şi Valentin Toma.
duminică, 9 decembrie 2012
Atelier Unum
Actorul Boris Gaza are blog. Aici veţi găsi cîteva din scurtmetrajele în care a jucat, materiale video despre "munca actorului cu sine însuşi", o documentare foto a pregătirii instrumentului său de lucru (corpul), fotografii inedite de pe platoul de filmare (de exemplu de la The Crossing). Atelier 1 este spaţiul de dincolo de cortină, unde puteţi descoperi unul dintre cei mai interesanţi şi bine pregătiţi actori ai generaţiei sale.
Cu această ocazie îi anunţ pe cei interesaţi că Boris va relua (în colaborare cu Marele Ecran) atelierele deschise publicului specta(c)tor, într-o formulă nouă, antrenantă şi cu foloase în viaţa de zi cu zi. Coming soon!
sâmbătă, 8 decembrie 2012
joi, 6 decembrie 2012
Animatia de iarna: The Snowman
Animatia mea favorita de iarna. ( pentru toate varstele )
The Snowman (1982)
„Ciudăţenia” lui Andrei Tarkovski
.... despre „profesorii” din cinematografie ai lui
Tarkovski
Dmitri Salînski: Foarte puternică a fost influenţa lui Dovjenko, din
câte înţeleg eu. Tarkovski singur scria despre asta şi vorbea de
cât de mult îi plăcea Dovjenko. Dar el nu seamănă cu Dovjenko. El este altfel.
Problema de ce este el altfel are legătură chiar cu problema decupajului, a
montajului. Vorbesc asta bazându-mă pe textele lui.
El scria şi
spunea că lumea este creată de Dumnezeu şi trebuie să fie reprezentată în toată
plenitudinea şi exactitatea sa. Şi nu doar în exactităţile ce ţin de obiectele
din această lume materială, dar şi în exactitatea curgerii timpului.
Spunea că, atunci
când un artist devine foarte subiectiv, face o greşeală, pentru că el creează o
lume a sa proprie, iar asta nu este corect, deoarece el trebuie să reprezinte
lumea creată de Dumnezeu. Dar trebuie să înţelegem că întotdeauna există o
diferenţă între ceea ce spune cineva şi ceea ce face. Şi, mai mult decât atât,
între ceea ce face şi motivaţiile lui profunde. La Tarkovski, această contradicţie constă în
faptul că el şi-a bazat concepţia pe una simbolistă, care chiar era
foarte subiectivă, deşi spunea că este împotriva simbolismului.
.... despre montajul din filmele sale
Dmitri Salînski: În
ceea ce priveşte montajul, există o noţiune, şi anume montajul rus. Este deja o expresie internaţională. Se are în vedere
montajul din cadre scurte al lui Eisenstein, Pudovkin, din anii 1920. Se
considera că ideea se creează din juxtapunerea de cadre scurte. Această
teorie a fost fondată de Lev Kuleşov. Aşa cum înţeleg eu acum, în momentul de
faţă, teoria se baza pe conştiinţa revoluţionară, care se baza la
rândul său pe faptul că lumea înconjurătoare nu are nicio valoare şi că
importantă e doar voinţa noastră şi capacitatea noastră de a distruge lumea
asta, de a o sfărâma. Ţineţi minte versurile din Internaţionala (Socialistă), care spun să
distrugem lumea aceasta pentru a crea o lume nouă.
Concepţia de montaj a lui
Tarkovski se opune direct acestei ideologii. Tarkovski credea, dimpotrivă, că
lumea reală este plină de semnificaţii şi astfel datoria noastră nu este de a o distruge pentru a o reconstrui
ulterior, ci de a o arăta în toată amplitudinea de sensuri. Astfel, ea (n.r. - concepţia lui Tarkovski) este contrarevoluţionară, în sens politic. De aceea,
din punct de vedere al montajului, apar cadre lungi şi tot de aceea nu există
contradicţii violente între cadre, între imagini juxtapuse. Şi este important
că sensul unui fragment de film nu rezultă din contradicţia, din impactul unor
cadre de sensuri diferite, cum se întâmplă la Kuleşov şi la restul generaţiei,
ci acest sens este intrinsec fiecărui cadru, el există şi trăieşte acolo.
... despre ritmul din filmele lui Tarkovski
Dmitri Salînski: Acest
lucru este mult mai complicat decât se obişnuieşte să se vorbească, pentru că
ritmul este legat de ideea de mişcare, iar estetica lui Tarkovski este în afara
mişcării, se bazează pe staticitate şi contemplaţie. De aceea, ritmul ca
atare îi era străin. Ritmul rezulta nu din lipirea de cadre, ci din evenimentele
petrecute în cadru. Prin urmare, trebuie să contemplăm acest cadru şi să intrăm în
empatie cu ritmul interior al său. Şi astfel, nu montajul ne determină să
intrăm în acest ritm, ci intrăm în mod organic.
... despre cineaştii care au încercat să-i
valorizeze poetica
... despre (im)posibila asemănare a stilului lui
Sokurov cu cel al lui Tarkovski
Dmitri Salînski: Concepţia
cinematografică a lui Tarkovski este foarte legată de concepţia lui filosofică.
Sunt două feţe ale aceleaşi medalii. Când le rupi, e rău. De aceea, atunci
când cineaşti din întreaga lume, nu doar ruşi, încearcă să imite ceea ce a făcut
Tarkovski şi cred că fac ceva deosebit, nu e bine. Ei se gândesc că e bine, dar
iese rău, pentru că s-au rupt cele două feţe ale medaliei. Epigonii unor
regizori ca Scorsese, Chaplin sau Fellini sunt mai buni decât epigonii lui
Tarkovski, pentru că anumite stiluri suportă reproducerea cantitativă, altele
nu. Sunt multe paradoxuri aici, sunt multe lucruri pe care nu le putem înţelege
ad litteram, ci doar indirect.
În privinţa lui
Sokurov – primul său film, Vocea solitară a unui om (n.r. - 1978), este cu totul genial, dar
e altceva decât ce a făcut Tarkovski, este altă estetică, cu toate că, în aparenţă,
cele două sunt foarte asemănătoare. Sokurov a făcut foarte multe filme, în jur
de 50-60. Există specialişti care descoperă în aceste fime o influenţă directă a
lui Tarkovski, lucru cu care eu nu sunt de acord. Aceste filme sunt deja
plictisitoare. Unicitatea lui Tarkovski, „ciudăţenia” lui, este că toate cadrele
sunt pline de emoţie, de pasiune, de răutate, dar şi bunătate, de toate sentimentele,
ceea ce creează o tensiune interioră foarte puternică şi de aceea nu sunt plictisitoare.
Am studiat la
masa de montaj filmul Solaris de zeci de ori, fiecare cadru. Şi vreau să mărturisesc că a 10-a sau a 20-a
vizionare a aceluiaşi cadru îmi crea un interes la fel de mare ca şi cum l-aş fi
văzut prima dată. Atât de multă tensiune şi bogăţie există în ele, cu toate că
sunt cadre foarte simple. Alţii nu au aşa ceva. Nu ştim cum putem explica acest
lucru, este o enigmă.
a consemnat Ionuţ
Mareş
Abonați-vă la:
Postări (Atom)