marți, 19 mai 2009
Star Trek: The Future Begins [2009]
rating: Colectable
Ultimul film Star Trek, cel care e acum in cinematografe si de care vorbeste o gramada de lume, e asa cum banuiam. Proaspat, nou, umorul si dramatismul sunt bine dozate, efectele vizuale excelente, actorii tineri se potrivesc perfect cu personajele iconice de acum 40 de ani, totul sustine concluzia ca s-a pus un nou capat de pod catre spatiul infinit in care USS Enterprise se pregateste sa-si inceapa explorarea. Franciza a fost resuscitata, cum s-ar zice, si e meritul lui J.J. Abrams, regizorul, si a scenaristilor Roberto Orci si Alex Kurtzman, adevarati trekies, care au reusit sa pastreze ceea ce trebuia din vechile serii si sa aduca suflul nou necesar pentru a inscrie filmul in contemporaneitate. Au facut astfel un film pentru audienta generala, pentru un public cat mai larg. Povestea in sine nu cere cunostinte din universul Star Trek pentru a fi gustata, insa daca ai fost fan al seriilor vechi te vei bucura intreit.
Actiunea debuteaza cu un atac naucitor si neasteptat al romulanului Nero asupra navei comandate de Geroge Kirk, tatal viitorului James T. Kirk (capitan de Enterprise, momentan stapan doar peste uterul mamei sale). Tatal sau isi sacrifica viata intr-un atac sinucigas pentru a permite familiei sale si supravietuitorilor sa scape. Urmeaza cateva momente din copilaria lui Kirk prezentate paralel cu viata tanarului Spock, jumatate pamantean-jumatate vulcanian, care-si incepe ucenicia privind logica absoluta. Se intrevad astfel premizele unui viitor conflict, intrucat Kirk e impulsiv si rebel iar Spock are greutati in a-si ingropa emotiile si a functiona perfect logic. Dupa 22 de ani de la moartea tatalui sau, Kirk se alatura Flotei Stelare si promite sa absolve in 3 ani in loc de 4. E nesabuit si grabit dar foarte inteligent. Se imprieteneste cu dr. McCoy, ii face avansuri cadetei Uhura, il bate pe Spock intr-un scenariu simulat folosind un siretlic si e aproape de a fi exclus din Academie. Cand nava vinovata pentru moartea tatalui sau reapare pe orbita planetei Vulcan amenintand cu distrugerea, Kirk reuseste sa urce pe Enterprise, nava amiral trimisa pentru a investiga situatia, si reuseste sa previna distrugerea ei recunoscand caracteristicile atacului de acum 22 de ani. Intra in conflict cu Spock dar in final fac echipa si exercita razbunarea impotriva romulanilor distrugatori.
Trebuie sa admit ca noile personaje (de fapt vechi dar in haine noi) sunt absolut memorabile. Chekov e atat de hilar cand vorbeste engleza aia cu accent de rus, dr McCoy e un sarcastic cu fobie de spatiu(!), Montgomery Scott, inginerul, desi apare tarziu aduce maximum de savoare prin interpretarea lui Simon Pegg si glumele lui nevinovate, iar Chris Pine si Zachary Quinto par copii fidele ale vechilor Kirk si Spock. Concluzia e ca distributia a fost fara greseala.
Senzatia care m-a cuprins inca de la primele imagini filmate, cele de pe USS Kelvin, a fost de spatialitate si autenticitate vizuala. Adica esti pe o ditamai nava spatiala, casa pentru un echipaj de cateva mii de oameni, asta trebuie sa fie mare, asa ca s-a renuntat la colidoarele mici si claustrofobe pe care le stiam din seriale sau filme, atat puntea cat si colidoarele, halele anexe, toate fiind parca de doua ori mai mari, dand impresia aia de "oras zburator" sau orice altceva de-a dreptul mare. Un mic minus ar fi cele cateva asemanari cu lumea Star Wars, cea mai pregnanta fiind scena de pe o planeta inghetata in care Kirk intalneste o creatura blanoasa care pofetste la carnea lui apoi se refugiaza intr-o pestera. Imperiul Contraataca din nou? Nu chiar, dar pe-aproape, probabil ILM (compania lui George Lucas) si-a lasat marca nu doar pe efectele speciale. In concluzie, Star Trek nu e o capodopera de film, dar e un blockbuster SF care nu dezamageste deloc si iti rasplateste banii de bilet cu 2 ore minunate.
Ultimul film Star Trek, cel care e acum in cinematografe si de care vorbeste o gramada de lume, e asa cum banuiam. Proaspat, nou, umorul si dramatismul sunt bine dozate, efectele vizuale excelente, actorii tineri se potrivesc perfect cu personajele iconice de acum 40 de ani, totul sustine concluzia ca s-a pus un nou capat de pod catre spatiul infinit in care USS Enterprise se pregateste sa-si inceapa explorarea. Franciza a fost resuscitata, cum s-ar zice, si e meritul lui J.J. Abrams, regizorul, si a scenaristilor Roberto Orci si Alex Kurtzman, adevarati trekies, care au reusit sa pastreze ceea ce trebuia din vechile serii si sa aduca suflul nou necesar pentru a inscrie filmul in contemporaneitate. Au facut astfel un film pentru audienta generala, pentru un public cat mai larg. Povestea in sine nu cere cunostinte din universul Star Trek pentru a fi gustata, insa daca ai fost fan al seriilor vechi te vei bucura intreit.
Actiunea debuteaza cu un atac naucitor si neasteptat al romulanului Nero asupra navei comandate de Geroge Kirk, tatal viitorului James T. Kirk (capitan de Enterprise, momentan stapan doar peste uterul mamei sale). Tatal sau isi sacrifica viata intr-un atac sinucigas pentru a permite familiei sale si supravietuitorilor sa scape. Urmeaza cateva momente din copilaria lui Kirk prezentate paralel cu viata tanarului Spock, jumatate pamantean-jumatate vulcanian, care-si incepe ucenicia privind logica absoluta. Se intrevad astfel premizele unui viitor conflict, intrucat Kirk e impulsiv si rebel iar Spock are greutati in a-si ingropa emotiile si a functiona perfect logic. Dupa 22 de ani de la moartea tatalui sau, Kirk se alatura Flotei Stelare si promite sa absolve in 3 ani in loc de 4. E nesabuit si grabit dar foarte inteligent. Se imprieteneste cu dr. McCoy, ii face avansuri cadetei Uhura, il bate pe Spock intr-un scenariu simulat folosind un siretlic si e aproape de a fi exclus din Academie. Cand nava vinovata pentru moartea tatalui sau reapare pe orbita planetei Vulcan amenintand cu distrugerea, Kirk reuseste sa urce pe Enterprise, nava amiral trimisa pentru a investiga situatia, si reuseste sa previna distrugerea ei recunoscand caracteristicile atacului de acum 22 de ani. Intra in conflict cu Spock dar in final fac echipa si exercita razbunarea impotriva romulanilor distrugatori.
Trebuie sa admit ca noile personaje (de fapt vechi dar in haine noi) sunt absolut memorabile. Chekov e atat de hilar cand vorbeste engleza aia cu accent de rus, dr McCoy e un sarcastic cu fobie de spatiu(!), Montgomery Scott, inginerul, desi apare tarziu aduce maximum de savoare prin interpretarea lui Simon Pegg si glumele lui nevinovate, iar Chris Pine si Zachary Quinto par copii fidele ale vechilor Kirk si Spock. Concluzia e ca distributia a fost fara greseala.
Senzatia care m-a cuprins inca de la primele imagini filmate, cele de pe USS Kelvin, a fost de spatialitate si autenticitate vizuala. Adica esti pe o ditamai nava spatiala, casa pentru un echipaj de cateva mii de oameni, asta trebuie sa fie mare, asa ca s-a renuntat la colidoarele mici si claustrofobe pe care le stiam din seriale sau filme, atat puntea cat si colidoarele, halele anexe, toate fiind parca de doua ori mai mari, dand impresia aia de "oras zburator" sau orice altceva de-a dreptul mare. Un mic minus ar fi cele cateva asemanari cu lumea Star Wars, cea mai pregnanta fiind scena de pe o planeta inghetata in care Kirk intalneste o creatura blanoasa care pofetste la carnea lui apoi se refugiaza intr-o pestera. Imperiul Contraataca din nou? Nu chiar, dar pe-aproape, probabil ILM (compania lui George Lucas) si-a lasat marca nu doar pe efectele speciale. In concluzie, Star Trek nu e o capodopera de film, dar e un blockbuster SF care nu dezamageste deloc si iti rasplateste banii de bilet cu 2 ore minunate.
Sherlock Holmes Trailer
In sfarsit avem primul trailer cu noul film a lui Guy Ritchey, Sherlok Holmes, si dupa o prima vizionare marturisesc cu mana pe inima ca o sa fie misto. De ce? In primul rand pentru ca-i are in distributie pe Robert Downey Jr (Sherlok) si pe Jude Law (Watson), apoi pentru umorul britanic care razbate din fiecare scena cu cei doi, si evident pentru ritmul alert al actiunii (cel putin in trailer). A, si sunt curios si de muzica, pentru ca Rocknrolla, ultimul film a lui Guy, a avut o coloana sonora beton. Si tot din Rocknrolla o sa-l revedem pe Mark Strong (Archie) care mi-a lasat o impresie puternica in rolul de gangster adjunct. Premiera e in ziua de Craciun. Ce cadou... :D
Trailer boboc:
vineri, 15 mai 2009
Cel mai comando film facut vreodata
Postul asta e in mod evident pentru nostalgicii erei VHS, cei care stiu cu ce se mananca un film comando. Eu ma numar in mod clar printre ei, ca posesor de video player cu doua capete de citire adus in '90 din Germania de curajosul meu tata. Nu voi uita niciodata filmele alea traduse vocal de tanti Margareta si inchiriate de la videoteca de pe Lidia, langa alimentara, la parter. Intr-o sufragerie de 4x4 stateau pe pereti cartonasele cu titluri gen "Comando pentru fiica mea" sau "Disparut in misiune" si chiar "Soldat Universal". Titluri de colectie pe vremea aia cand habar n-aveam de Tarkovsky sau Kubrick, Copolla sau Scorsese.
In vreme ce toata lumea saliveaza la Cannes la gandul ca vor viziona ultima versiune a Dirty Dozen -ului, de data asta a lui Tarantino, sub titlul de Inglourious Basterds, tot in port au inceput sa-si faca aparitia afisele cu The Expendables, varianta lui Sly Stallone, ce ne va imprastia creierii prin salile de cinema in 2010. Poate va ganditi "ce dracu?" Dracu n-are nimic de a face. Ia uitati:
Trebuie sa recunosc ca astept filmul asta mai mult decat am asteptat Rambo IV. Guilty!
In vreme ce toata lumea saliveaza la Cannes la gandul ca vor viziona ultima versiune a Dirty Dozen -ului, de data asta a lui Tarantino, sub titlul de Inglourious Basterds, tot in port au inceput sa-si faca aparitia afisele cu The Expendables, varianta lui Sly Stallone, ce ne va imprastia creierii prin salile de cinema in 2010. Poate va ganditi "ce dracu?" Dracu n-are nimic de a face. Ia uitati:
“The Expendables” is written and directed by Stallone, and stars Jason Statham, Sylvester Stallone, Jet Li, Dolph Lundgren, Mickey Rourke, Arnold Schwarzenegger, Randy Couture, Eric Roberts, Danny Trejo, Charisma Carpenter, Steve Austin, Curtis Jackson, Brittany Murphy and David Zayas.Zvonurile spun ca Van Damme a refuzat oferta. Uff... Apoi unde e Chuck Norris? Tot disparut in misiune? Sau poate Mr. Norris ar fi rezolvat filmul de unu singur nelasandu-le celorlalti nici o sansa de a rupe curu' vreunul dusman. Cred ca e rost de un nou fact aici. De ce Chuck Norris nu e expendable?
The movie is about a team of mercenaries led by Barney Ross (Stallone) head to South America on a mission to overthrow a dictator. The team consists of Lee Christmas (Jason Statham), Bao (Jet Li), Gunnar Jensen (Dolph Lundgren), and Emanuel (Mickey Rourke), who head to South America on a mission to overthrow a dictator.
Trebuie sa recunosc ca astept filmul asta mai mult decat am asteptat Rambo IV. Guilty!
joi, 14 mai 2009
Concurs Marele Ecran II
Salutare dragi cinefili. Poate ca ati aflat deja, ieri a inceput saptamana Cannes, adica Festivalul de Film de la Cannes editia 2009. Daca Oscarul inseamna mai mult spectacol decat film, ei bine la Cannes, filmul merge pe covorul rosu. De ce? Pai, pentru simplul fapt ca aici e obiceiul sa se lanseze cele mai serioase filme, alea care de regula culeg mai apoi laurii si in alte parti. Numai cand citesc lista de filme din competitie ma doare inima ca nu avem acreditare de presa :)). In fine, lasand gluma la o parte, profitam si noi de event si lansam inca un concurs Marele Ecran. Premiul este acelasi, doua bilete la film la Cinema City din partea noastra, cu popcorn bineinteles. Ce trebuie sa faceti? Sa raspundeti la trei intrebari:Cine va castiga Palm D'Or 2009?
Cine va castiga Grand Prix-ul?
Cine va castiga Best Director Award?
Dupa cum ziceam, filmele sunt in premiera majoritatea, deci nu aveti cum sa le vedeti inainte de finalul festivalului (si probabil mult timp dupa), asa ca nu e un concurs de cunostinte. E unul de noroc chior. Cine simte ca are fler in alegerea castigatorilor n-are decat sa incerce. Tineti minte se poate castiga si cu un singur raspuns corect, pentru ca sansele sunt extrem de mici. Noi va dam termen pana sambata, 23 mai, ora 24. Nu va grabiti :).
COMPETITION
- À L'ORIGINE (IN THE BEGINNING) directed by Xavier GIANNOLI
- ANTICHRIST directed by Lars VON TRIER
- BAK-JWI (THIRST) directed by PARK Chan-Wook
- BRIGHT STAR directed by Jane CAMPION
- CHUN FENG CHEN ZUI DE YE WAN (Spring Fever) directed by LOU Ye
- DAS WEISSE BAND (THE WHITE RIBBON) directed by Michael HANEKE
- ENTER THE VOID directed by Gaspar NOÉ
- FISH TANK directed by Andrea ARNOLD
- INGLOURIOUS BASTERDS (INGLOURIOUS BASTERDS) directed by Quentin TARANTINO
- KINATAY directed by Brillante MENDOZA
- LES HERBES FOLLES (WILD GRASS) directed by Alain RESNAIS
- LOOKING FOR ERIC directed by Ken LOACH
- LOS ABRAZOS ROTOS (BROKEN EMBRACES) directed by Pedro ALMODÓVAR
- MAP OF THE SOUNDS OF TOKYO directed by Isabel COIXET
- TAKING WOODSTOCK directed by Ang LEE
- THE TIME THAT REMAINS directed by Elia SULEIMAN
- UN PROPHÈTE (A PROPHET) directed by Jacques AUDIARD
- VENGEANCE directed by Johnnie TO
- VINCERE directed by Marco BELLOCCHIO
- VISAGE (FACE) directed by TSAI Ming-Liang
Bafta, nu?
miercuri, 13 mai 2009
Sondaj Marele Ecran
M-am gandit sa fac un chestionar legat de mersul la cinematograf si sunt curios cum veti raspunde. Hai dati click si completati.
Click here to take our Online Survey
marți, 12 mai 2009
Meet Bruno
Pana in iulie cand ultima gogomanie semnata de Sacha Baron Cohen, adica Brüno, ajunge in cinematografe ne mai delectam cu cate un clip micut. Asta de mai jos e de prezentare:
duminică, 10 mai 2009
Timishort 2009: Castigatorii
Aseara s-au decernat si premiile din cadrul festivalului Timishort astfel ca avem ocazia sa anuntam castigatorii pentru cei care au lipsit de la festivitate si sunt interesati. Deci:
Trofeul Festivalului Timishort si cel mai bun film scurt: The Sea (Jons Jonsson) - Suedia/Germania
Premiul pentru regie: Goleshovo (Ilian Metev) - Bulgaria/Uk
Premiul pentru scenariu: Nunta lui Oli (Tudor Giurgiu) - Romania
Premiul Publicului: Goleshovo
Premiul pentru imagine (cinematografie): Haze (Anthony Chen) - Singapore
Premiul special pentru debut: Love Lost (Leonard Lai Yok Wai) si 12 Notes Down (Andreas Koefoed)
Trofeul Festivalului Timishort si cel mai bun film scurt: The Sea (Jons Jonsson) - Suedia/Germania
Premiul pentru regie: Goleshovo (Ilian Metev) - Bulgaria/Uk
Premiul pentru scenariu: Nunta lui Oli (Tudor Giurgiu) - Romania
Premiul Publicului: Goleshovo
Premiul pentru imagine (cinematografie): Haze (Anthony Chen) - Singapore
Premiul special pentru debut: Love Lost (Leonard Lai Yok Wai) si 12 Notes Down (Andreas Koefoed)
sâmbătă, 9 mai 2009
Timishort 2009: Filmele din competitie
Zece ore de stat intr-un cinematograf. Zece ore de film, zece ore de intuneric, zece ore incremenit intr-un fotoliu incomod dintr-un cinematograf fost-comunist. Asta e zeciuiala pe care o dau eu realizatorilor de filme, fie ele si de scurt-metraj, in contul pasiunii mele pentru marele ecran. In cadrul Timishort-ului am avut parte ieri, intr-o singura zi, de intregul program competitional, asa cum l-au structurat organizatorii - in 4 sectiuni - doua urmarite in reluare apoi doua in premiera, cu sala Timis aproape plina, episoade intrerupte de o scurta escapada la Studio pentru un taste asupra ce inseamna festivalul Next.
Sectiunea 1:
Nunta lui Oli (Tudor Giurgiu) - un scurt metraj foarte interesant bazat pe o poveste reala, in fapt, o nunta putin atipica: desi actiunea filmului se desfasura in Romania, nunta avea loc in State. Mirele, Oli, se insura cu o fata americanca, in scopul obtinerii actelor care le-ar usura un pic sederea iar tatal sau - socru mare - participa la nunta prin intermediul webcam-ului instalat de prietenii lui Oli, si ei invitati la un pahar in cinstea tinerilor insuratei. Mirific. Pe alocuri amuzant, filmul lasa un gust amar cand te pui in locul tatalui, exclus printr-un joc al sortii de la cel mai important moment al vietii fiului sau si care spera doar sa faca o nunta adevarata la intoarcerea acestuia in tara.
Between Dogs and Wolves (Jean Gabriel Periot) - un scurt francez ce are ca subiect un tanar care oscileaza intre doua existente: noaptea livreaza pizza iar ziua se prezinta la diverse interviuri in scopul angajarii. Planurile sunt prezentate alternativ si vor sa sugereze transformarea din catelus in lup adevarat capabil sa munceasca intr-o corporatie. Sacrificiul facut in final e sugestiv.
The Sea (Jons Jonsson) e o coproductie germano-suedeza despre doi batrani decrepiti dintr-un sat pe malul marii care participa la o festivitate in cinstea celui mai faimos localnic, un fost inotator profesionist ce ajunsese o data pe locul 4 intr-un concurs. Plictisitor de-a dreptul.
February 29th (Stefano Pari) - un short italian despre singuratate si nefericire avand ca subiect un muncitor intr-o fabrica care nu are prieteni, familie, nimic si care-si petrece serile cantandu-si tristetea la chitara. Destul de bun.
Sectiunea 2
Palmele (George Chiper) - un alt short romanesc, sincer si apasator, misto realizat si care consta intr-o marturisire/monolog a unei batrane ce poarta o imensa greutate in suflet: vinovatia de a-si fi ucis intr-un accident auto barbatul si fiica de 17 ani. Titlul se refera la palmele care poarta in ele linia destinului. E filmul pe care l-as vrea castigator pentru ca mi s-a parut cel mai autentic, si ca subiect, si ca realizare.
Love Lost (Leonard Lai Yok Wai) - un short din Singapore lung de jumatate de ora despre imposibilitatea de a trece peste o despartire dureroasa. Tipul se intoarce in locurile de care il leaga amintiri si revede momentele frumoase traite alaturi de iubita. Filmul chiar reuseste sa transmita starea aceea de sfarseala in care se afla personajul. Finalul e oarecum emotionant si original.
12 Notes Down (Andreas Koefoed) - un short din Danemarca despre un pusti care canta in corul capelei regale din Copenhaga si care brusc simte ca vocea nu mai face fata notelor inalte. In aceasta situatie tanarul se confrunta cu posibilitatea de a renunta la identitatea sa ceea ce nu e usor. Subiectul nu mi s-a parut chiar interesant iar short-ul e mai mult un documentar.
Lies (Jonas Odell) - din Sudia un triplex animat de trei povesti despre minciuni. Prima are ca subiect un talhar pe nume Contabilul, a doua un copil ce fura niste bani de la mama sa cumparand jucarii colegilor iar ultima, o tanara tiganca care isi ascunde originea fapt ce-i provoaca multa nefericire in viata.
Sectiunea 3
Inainte si dupa 22.12.1989 (Andrei Cohn) - in ciuda titlului, nu e un short despre Revolutie ci arata doua momente distincte din viata unei familii in epoca comunista si cea post-comunista. Idea e ca, in fapt, nu prea s-a schimbat nimic in structurile conducerii, aceeasi oameni vechi si-au pastrat postul si dupa schimbarea de regim. Ideea mi s-a parut ok, dar m-a cam enervat imaginea tremurata si intunecata si sunetul cam strident. Actorii insa mi-au placut mult, Mimi Branescu si Clara Voda asa cum ma asteptam, iar securistul Sorin Cocis a fost memorabil.
Zohar (Yasmine Novak) - un short din Israel cu tema feminista despre o mama si doua fiice, fiecare infruntandu-si propriile greutati in a-si asuma conditia. Fiica cea mare, Zohar, duce o lupta, atat cu ea in cautarea identitatii cat si cu cei din jur pentru afirmarea acestei identitati.
Six Forty-five (Mustafa Baris Corak) - un short turc cu o idee misto: un cuplu in care sotii lucreaza pe ture inverse intalnindu-se doar dimineata si seara la masa. In rest viata lor e searbada, fiecare simtind lipsa celuilalt. Mult prea lung, putea fi realizat si in 3 minute cu un montaj mai alert, astfel nu ar fi plictisit.
Coagulare (Mihai Grecu) - un short experimental cu o estetica vizuala foarte buna dar care nu raspundea la nici o intrebare. Mi-a placut insa atmosfera pe care o crea.
Sectiunea 4
Cealalta fiica (Stefan Munteanu) - scurt metraj alb-negru care se suprapune pe ideea de fiu risipitor. Fiica plecata in Spania se intoarce alaturi de cea ramasa in tara pentru a ajuta la inmormantarea tatalui lor. Din discutiile lor se contureaza portretul familiei si implicit al lor. Mi-a placut atmosfera creata de cadrele alb-negre trase intr-o pivnita obscura.
Goleshovo (Ilian Metev) - short bulgar tip documentar despre un sat de munte aproape parasit, cu doar 59 de locuitori ramasi, toti imbatraniti de vreme. Exemplu clar de sat ce tinde sa devina fantoma, intrucat pana la finalul filmului mai ramasesera 58 de locuitori.
Haze (Anthony Chen) - inca un short din Singapore, tot despre iubire, de data asta despre prima experienta sexuala a doi pusti care din plictiseala, intr-o zi caniculara cand peste oras se lasase o ceata cauzata de incendiile forestiere, ajung sa-si exploreze sexualitatea. Mi s-a parut un pic superficial, dar per total destul de bun. Sesiunea de Q & A de dupa a fost explicativa.
A Way Out (Elad Pankovski) - fiind ultimul din competitie nu prea am fost atent la el si nici el n-a reusit sa-mi provoace curiozitatea asa ca n-am nimic de comentat.
Astea sunt cele 16 filme scurte care vor trebui sa convinga juriul pentru a castiga trofeul. Cea mai buna impresie asupra mea au facut-o: Palmele, Nunta lui Oli, Goleshovo si Lost Love. Sper ca unul din acestea sa si castige :). Duminica seara se pot reviziona filmele castigatoare.
Sectiunea 1:
Nunta lui Oli (Tudor Giurgiu) - un scurt metraj foarte interesant bazat pe o poveste reala, in fapt, o nunta putin atipica: desi actiunea filmului se desfasura in Romania, nunta avea loc in State. Mirele, Oli, se insura cu o fata americanca, in scopul obtinerii actelor care le-ar usura un pic sederea iar tatal sau - socru mare - participa la nunta prin intermediul webcam-ului instalat de prietenii lui Oli, si ei invitati la un pahar in cinstea tinerilor insuratei. Mirific. Pe alocuri amuzant, filmul lasa un gust amar cand te pui in locul tatalui, exclus printr-un joc al sortii de la cel mai important moment al vietii fiului sau si care spera doar sa faca o nunta adevarata la intoarcerea acestuia in tara.
Between Dogs and Wolves (Jean Gabriel Periot) - un scurt francez ce are ca subiect un tanar care oscileaza intre doua existente: noaptea livreaza pizza iar ziua se prezinta la diverse interviuri in scopul angajarii. Planurile sunt prezentate alternativ si vor sa sugereze transformarea din catelus in lup adevarat capabil sa munceasca intr-o corporatie. Sacrificiul facut in final e sugestiv.
The Sea (Jons Jonsson) e o coproductie germano-suedeza despre doi batrani decrepiti dintr-un sat pe malul marii care participa la o festivitate in cinstea celui mai faimos localnic, un fost inotator profesionist ce ajunsese o data pe locul 4 intr-un concurs. Plictisitor de-a dreptul.
February 29th (Stefano Pari) - un short italian despre singuratate si nefericire avand ca subiect un muncitor intr-o fabrica care nu are prieteni, familie, nimic si care-si petrece serile cantandu-si tristetea la chitara. Destul de bun.
Sectiunea 2
Palmele (George Chiper) - un alt short romanesc, sincer si apasator, misto realizat si care consta intr-o marturisire/monolog a unei batrane ce poarta o imensa greutate in suflet: vinovatia de a-si fi ucis intr-un accident auto barbatul si fiica de 17 ani. Titlul se refera la palmele care poarta in ele linia destinului. E filmul pe care l-as vrea castigator pentru ca mi s-a parut cel mai autentic, si ca subiect, si ca realizare.
Love Lost (Leonard Lai Yok Wai) - un short din Singapore lung de jumatate de ora despre imposibilitatea de a trece peste o despartire dureroasa. Tipul se intoarce in locurile de care il leaga amintiri si revede momentele frumoase traite alaturi de iubita. Filmul chiar reuseste sa transmita starea aceea de sfarseala in care se afla personajul. Finalul e oarecum emotionant si original.
12 Notes Down (Andreas Koefoed) - un short din Danemarca despre un pusti care canta in corul capelei regale din Copenhaga si care brusc simte ca vocea nu mai face fata notelor inalte. In aceasta situatie tanarul se confrunta cu posibilitatea de a renunta la identitatea sa ceea ce nu e usor. Subiectul nu mi s-a parut chiar interesant iar short-ul e mai mult un documentar.
Lies (Jonas Odell) - din Sudia un triplex animat de trei povesti despre minciuni. Prima are ca subiect un talhar pe nume Contabilul, a doua un copil ce fura niste bani de la mama sa cumparand jucarii colegilor iar ultima, o tanara tiganca care isi ascunde originea fapt ce-i provoaca multa nefericire in viata.
Sectiunea 3
Inainte si dupa 22.12.1989 (Andrei Cohn) - in ciuda titlului, nu e un short despre Revolutie ci arata doua momente distincte din viata unei familii in epoca comunista si cea post-comunista. Idea e ca, in fapt, nu prea s-a schimbat nimic in structurile conducerii, aceeasi oameni vechi si-au pastrat postul si dupa schimbarea de regim. Ideea mi s-a parut ok, dar m-a cam enervat imaginea tremurata si intunecata si sunetul cam strident. Actorii insa mi-au placut mult, Mimi Branescu si Clara Voda asa cum ma asteptam, iar securistul Sorin Cocis a fost memorabil.
Zohar (Yasmine Novak) - un short din Israel cu tema feminista despre o mama si doua fiice, fiecare infruntandu-si propriile greutati in a-si asuma conditia. Fiica cea mare, Zohar, duce o lupta, atat cu ea in cautarea identitatii cat si cu cei din jur pentru afirmarea acestei identitati.
Six Forty-five (Mustafa Baris Corak) - un short turc cu o idee misto: un cuplu in care sotii lucreaza pe ture inverse intalnindu-se doar dimineata si seara la masa. In rest viata lor e searbada, fiecare simtind lipsa celuilalt. Mult prea lung, putea fi realizat si in 3 minute cu un montaj mai alert, astfel nu ar fi plictisit.
Coagulare (Mihai Grecu) - un short experimental cu o estetica vizuala foarte buna dar care nu raspundea la nici o intrebare. Mi-a placut insa atmosfera pe care o crea.
Sectiunea 4
Cealalta fiica (Stefan Munteanu) - scurt metraj alb-negru care se suprapune pe ideea de fiu risipitor. Fiica plecata in Spania se intoarce alaturi de cea ramasa in tara pentru a ajuta la inmormantarea tatalui lor. Din discutiile lor se contureaza portretul familiei si implicit al lor. Mi-a placut atmosfera creata de cadrele alb-negre trase intr-o pivnita obscura.
Goleshovo (Ilian Metev) - short bulgar tip documentar despre un sat de munte aproape parasit, cu doar 59 de locuitori ramasi, toti imbatraniti de vreme. Exemplu clar de sat ce tinde sa devina fantoma, intrucat pana la finalul filmului mai ramasesera 58 de locuitori.
Haze (Anthony Chen) - inca un short din Singapore, tot despre iubire, de data asta despre prima experienta sexuala a doi pusti care din plictiseala, intr-o zi caniculara cand peste oras se lasase o ceata cauzata de incendiile forestiere, ajung sa-si exploreze sexualitatea. Mi s-a parut un pic superficial, dar per total destul de bun. Sesiunea de Q & A de dupa a fost explicativa.
A Way Out (Elad Pankovski) - fiind ultimul din competitie nu prea am fost atent la el si nici el n-a reusit sa-mi provoace curiozitatea asa ca n-am nimic de comentat.
Astea sunt cele 16 filme scurte care vor trebui sa convinga juriul pentru a castiga trofeul. Cea mai buna impresie asupra mea au facut-o: Palmele, Nunta lui Oli, Goleshovo si Lost Love. Sper ca unul din acestea sa si castige :). Duminica seara se pot reviziona filmele castigatoare.
vineri, 8 mai 2009
Mergem la Star Trek?
Salutare cinefililor! Care nu stiati va zic eu: aseara a avut avanpremiera Star Trek XI. Ala nou, regizat de J.J. Abrams care are un trailer misto aici si anunta ceva mai altfel decat pana acum. Ma gandeam sa merg duminica seara la el. Cine mai e amator? Facem un grup de vizionare?
Tres Courts 2009: impresii
Ieri mi-am petrecut aproape 6 ore in compania filmelor foarte scurte oferite de Centrul Cultural Francez in cadrul festivalului Tres Courts, la care am fost si noi parteneri :). Din nou ne-am deplasat in aceeasi cunoscuta locatie, Casa A. M. Guttenbrun, pentru a urmari cele mai bune filme realizate sub 3 minute. Totusi, inainte de selectia internationala, festivalul ajuns la a 11-a editie peste hotare (la noi abia a treia) ne-a oferit o sectiune noua - Paroles de femmes - short-uri realizate de doamne cu accent pe drepturile femeilor si egalitate sociala, apoi o selectie nationala, care trebuie sa recunosc, a fost mai bunicica decat in anii trecuti. Dar nu foarte.
Sa punctam esentialul:
- la primele doua sectiuni au fost putini spectatori, fie erau curiosi doar de selectia internationala, fie nu le-a permis programul sa ajunga, avand in vedere ca era joi dupa-masa.
- Paroles de femmes mi s-a parut slabuta, din 21 de filme doar vreo 2 mi-au atras atentia: "Dont't just lie there" si "Lucky day"
- selectia nationala a fost lovita de o defectiune tehnica care facea sa urmarim sunetul decalat cu vreo 3 minute in urma. S-a rezolvat de-abia la ultimul film. Pacat, pentru ca am vazut cateva filme cu potential, la un loc cu cateva inutilitati, ce-i drept.
- am avut pauze de refreshments suficiente, astfel ca lumea si-a astamparat foamea cu pateute si suc de mere. unii si-ar fi dorit si cafea ;)).
- selectia internationala a fost excelenta, ca de obicei. 51 de filmulete deosebite, unele extrem de amuzante, geniale ca idei, fantastic realizate, un mic festin vizual. Ca o premiera au fost si 2 filme romanesti selectate, motiv de mandrie pentru noi: Old ladies never dream si Immerse, bunicele amandoua, primul un pic cam trist.
- spre deosebire de anii trecuti, au lipsit scurtele cu adevarat dramatice, alea care te lovesc puternic cu un mesaj social clar.
- au fost insa multe animatii, unele foarte amuzante, care au placut tuturor cred, de vreme ce sala era plina si se aplauda (nu la orice).
- per total, inca o editie reusita de Tres Courts, la care m-am simtit bine si de care sper ca sunt multumiti si colegii de vizionare: Luci, Ovi, Radu, Dan, Sora si Oana.
Sa punctam esentialul:
- la primele doua sectiuni au fost putini spectatori, fie erau curiosi doar de selectia internationala, fie nu le-a permis programul sa ajunga, avand in vedere ca era joi dupa-masa.
- Paroles de femmes mi s-a parut slabuta, din 21 de filme doar vreo 2 mi-au atras atentia: "Dont't just lie there" si "Lucky day"
- selectia nationala a fost lovita de o defectiune tehnica care facea sa urmarim sunetul decalat cu vreo 3 minute in urma. S-a rezolvat de-abia la ultimul film. Pacat, pentru ca am vazut cateva filme cu potential, la un loc cu cateva inutilitati, ce-i drept.
- am avut pauze de refreshments suficiente, astfel ca lumea si-a astamparat foamea cu pateute si suc de mere. unii si-ar fi dorit si cafea ;)).
- selectia internationala a fost excelenta, ca de obicei. 51 de filmulete deosebite, unele extrem de amuzante, geniale ca idei, fantastic realizate, un mic festin vizual. Ca o premiera au fost si 2 filme romanesti selectate, motiv de mandrie pentru noi: Old ladies never dream si Immerse, bunicele amandoua, primul un pic cam trist.
- spre deosebire de anii trecuti, au lipsit scurtele cu adevarat dramatice, alea care te lovesc puternic cu un mesaj social clar.
- au fost insa multe animatii, unele foarte amuzante, care au placut tuturor cred, de vreme ce sala era plina si se aplauda (nu la orice).
- per total, inca o editie reusita de Tres Courts, la care m-am simtit bine si de care sper ca sunt multumiti si colegii de vizionare: Luci, Ovi, Radu, Dan, Sora si Oana.
Mi-au placut mult:
La main des maitres
Headwinds
Abonați-vă la:
Postări (Atom)