marți, 19 mai 2009
Star Trek: The Future Begins [2009]
rating: Colectable
Ultimul film Star Trek, cel care e acum in cinematografe si de care vorbeste o gramada de lume, e asa cum banuiam. Proaspat, nou, umorul si dramatismul sunt bine dozate, efectele vizuale excelente, actorii tineri se potrivesc perfect cu personajele iconice de acum 40 de ani, totul sustine concluzia ca s-a pus un nou capat de pod catre spatiul infinit in care USS Enterprise se pregateste sa-si inceapa explorarea. Franciza a fost resuscitata, cum s-ar zice, si e meritul lui J.J. Abrams, regizorul, si a scenaristilor Roberto Orci si Alex Kurtzman, adevarati trekies, care au reusit sa pastreze ceea ce trebuia din vechile serii si sa aduca suflul nou necesar pentru a inscrie filmul in contemporaneitate. Au facut astfel un film pentru audienta generala, pentru un public cat mai larg. Povestea in sine nu cere cunostinte din universul Star Trek pentru a fi gustata, insa daca ai fost fan al seriilor vechi te vei bucura intreit.
Actiunea debuteaza cu un atac naucitor si neasteptat al romulanului Nero asupra navei comandate de Geroge Kirk, tatal viitorului James T. Kirk (capitan de Enterprise, momentan stapan doar peste uterul mamei sale). Tatal sau isi sacrifica viata intr-un atac sinucigas pentru a permite familiei sale si supravietuitorilor sa scape. Urmeaza cateva momente din copilaria lui Kirk prezentate paralel cu viata tanarului Spock, jumatate pamantean-jumatate vulcanian, care-si incepe ucenicia privind logica absoluta. Se intrevad astfel premizele unui viitor conflict, intrucat Kirk e impulsiv si rebel iar Spock are greutati in a-si ingropa emotiile si a functiona perfect logic. Dupa 22 de ani de la moartea tatalui sau, Kirk se alatura Flotei Stelare si promite sa absolve in 3 ani in loc de 4. E nesabuit si grabit dar foarte inteligent. Se imprieteneste cu dr. McCoy, ii face avansuri cadetei Uhura, il bate pe Spock intr-un scenariu simulat folosind un siretlic si e aproape de a fi exclus din Academie. Cand nava vinovata pentru moartea tatalui sau reapare pe orbita planetei Vulcan amenintand cu distrugerea, Kirk reuseste sa urce pe Enterprise, nava amiral trimisa pentru a investiga situatia, si reuseste sa previna distrugerea ei recunoscand caracteristicile atacului de acum 22 de ani. Intra in conflict cu Spock dar in final fac echipa si exercita razbunarea impotriva romulanilor distrugatori.
Trebuie sa admit ca noile personaje (de fapt vechi dar in haine noi) sunt absolut memorabile. Chekov e atat de hilar cand vorbeste engleza aia cu accent de rus, dr McCoy e un sarcastic cu fobie de spatiu(!), Montgomery Scott, inginerul, desi apare tarziu aduce maximum de savoare prin interpretarea lui Simon Pegg si glumele lui nevinovate, iar Chris Pine si Zachary Quinto par copii fidele ale vechilor Kirk si Spock. Concluzia e ca distributia a fost fara greseala.
Senzatia care m-a cuprins inca de la primele imagini filmate, cele de pe USS Kelvin, a fost de spatialitate si autenticitate vizuala. Adica esti pe o ditamai nava spatiala, casa pentru un echipaj de cateva mii de oameni, asta trebuie sa fie mare, asa ca s-a renuntat la colidoarele mici si claustrofobe pe care le stiam din seriale sau filme, atat puntea cat si colidoarele, halele anexe, toate fiind parca de doua ori mai mari, dand impresia aia de "oras zburator" sau orice altceva de-a dreptul mare. Un mic minus ar fi cele cateva asemanari cu lumea Star Wars, cea mai pregnanta fiind scena de pe o planeta inghetata in care Kirk intalneste o creatura blanoasa care pofetste la carnea lui apoi se refugiaza intr-o pestera. Imperiul Contraataca din nou? Nu chiar, dar pe-aproape, probabil ILM (compania lui George Lucas) si-a lasat marca nu doar pe efectele speciale. In concluzie, Star Trek nu e o capodopera de film, dar e un blockbuster SF care nu dezamageste deloc si iti rasplateste banii de bilet cu 2 ore minunate.
Ultimul film Star Trek, cel care e acum in cinematografe si de care vorbeste o gramada de lume, e asa cum banuiam. Proaspat, nou, umorul si dramatismul sunt bine dozate, efectele vizuale excelente, actorii tineri se potrivesc perfect cu personajele iconice de acum 40 de ani, totul sustine concluzia ca s-a pus un nou capat de pod catre spatiul infinit in care USS Enterprise se pregateste sa-si inceapa explorarea. Franciza a fost resuscitata, cum s-ar zice, si e meritul lui J.J. Abrams, regizorul, si a scenaristilor Roberto Orci si Alex Kurtzman, adevarati trekies, care au reusit sa pastreze ceea ce trebuia din vechile serii si sa aduca suflul nou necesar pentru a inscrie filmul in contemporaneitate. Au facut astfel un film pentru audienta generala, pentru un public cat mai larg. Povestea in sine nu cere cunostinte din universul Star Trek pentru a fi gustata, insa daca ai fost fan al seriilor vechi te vei bucura intreit.
Actiunea debuteaza cu un atac naucitor si neasteptat al romulanului Nero asupra navei comandate de Geroge Kirk, tatal viitorului James T. Kirk (capitan de Enterprise, momentan stapan doar peste uterul mamei sale). Tatal sau isi sacrifica viata intr-un atac sinucigas pentru a permite familiei sale si supravietuitorilor sa scape. Urmeaza cateva momente din copilaria lui Kirk prezentate paralel cu viata tanarului Spock, jumatate pamantean-jumatate vulcanian, care-si incepe ucenicia privind logica absoluta. Se intrevad astfel premizele unui viitor conflict, intrucat Kirk e impulsiv si rebel iar Spock are greutati in a-si ingropa emotiile si a functiona perfect logic. Dupa 22 de ani de la moartea tatalui sau, Kirk se alatura Flotei Stelare si promite sa absolve in 3 ani in loc de 4. E nesabuit si grabit dar foarte inteligent. Se imprieteneste cu dr. McCoy, ii face avansuri cadetei Uhura, il bate pe Spock intr-un scenariu simulat folosind un siretlic si e aproape de a fi exclus din Academie. Cand nava vinovata pentru moartea tatalui sau reapare pe orbita planetei Vulcan amenintand cu distrugerea, Kirk reuseste sa urce pe Enterprise, nava amiral trimisa pentru a investiga situatia, si reuseste sa previna distrugerea ei recunoscand caracteristicile atacului de acum 22 de ani. Intra in conflict cu Spock dar in final fac echipa si exercita razbunarea impotriva romulanilor distrugatori.
Trebuie sa admit ca noile personaje (de fapt vechi dar in haine noi) sunt absolut memorabile. Chekov e atat de hilar cand vorbeste engleza aia cu accent de rus, dr McCoy e un sarcastic cu fobie de spatiu(!), Montgomery Scott, inginerul, desi apare tarziu aduce maximum de savoare prin interpretarea lui Simon Pegg si glumele lui nevinovate, iar Chris Pine si Zachary Quinto par copii fidele ale vechilor Kirk si Spock. Concluzia e ca distributia a fost fara greseala.
Senzatia care m-a cuprins inca de la primele imagini filmate, cele de pe USS Kelvin, a fost de spatialitate si autenticitate vizuala. Adica esti pe o ditamai nava spatiala, casa pentru un echipaj de cateva mii de oameni, asta trebuie sa fie mare, asa ca s-a renuntat la colidoarele mici si claustrofobe pe care le stiam din seriale sau filme, atat puntea cat si colidoarele, halele anexe, toate fiind parca de doua ori mai mari, dand impresia aia de "oras zburator" sau orice altceva de-a dreptul mare. Un mic minus ar fi cele cateva asemanari cu lumea Star Wars, cea mai pregnanta fiind scena de pe o planeta inghetata in care Kirk intalneste o creatura blanoasa care pofetste la carnea lui apoi se refugiaza intr-o pestera. Imperiul Contraataca din nou? Nu chiar, dar pe-aproape, probabil ILM (compania lui George Lucas) si-a lasat marca nu doar pe efectele speciale. In concluzie, Star Trek nu e o capodopera de film, dar e un blockbuster SF care nu dezamageste deloc si iti rasplateste banii de bilet cu 2 ore minunate.
Categorii:
Filme de (re) vazut,
Made in Hollywood
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.