vineri, 27 august 2010
Cinema de Revista
Zilele trecute am fost la 100 km distanta de cel mai apropiat cinematograf. Nu ca as fi avut ceva de vazut in oras. Asa ca am pus mana pe telefon si mi-am trecut in revista colegii de revista (24 FUN de Timisoara & Arad) si relatiile lor de cinefilie. I-am intrebat ce filme/autori i-au inspirat/influentat si care-i ultima chestie pe care au vazut-o.
Am inceput cu Robert Serban, “intimplator” autorul volumului de poezii Cinema la mine acasa. La glorioasa varsta de 13 ani, cinematograful era pentru el televiziunea sarbeasca care l-a hranit cu filme interzise: Concurs, Ultimul Tango la Paris, Decameronul lui Pasolini etc. Lui Robert ii place tot ce-a facut Lars Von Trier, mai putin “experimentul” Antichrist. Latura sa infantila e activata de Gladiatorul, care ii aminteste de “joaca de-a indienii” din copilarie. De fapt, Winnetou e eroul primei sale iesiri la cinema. Comoara din lacul de argint (1962) i-a produs un soc vizual (era si primul sau film “in culori”). Robert are un vast univers al ludicului, imbogatit si provocat acum de fiica sa, cu care tocmai era la shopping in Targu Jiu.Daniel Vighi era la Putna. Pentru ultima sa carte (Aventuri cu Jimi Hendrix) a gasit inspiratie in musicalul Hair (1979) de Miloš Forman. Ii mai plac Bergman, cinematografia ruseasca si ceheasca. Singurul documentar al lui Bunuel, Las Hurdes (1933), e cea mai proaspata vizionare. Dealtfel, stiam ca domnul Vighi e un harnic cinefil (l-am vazut pe la diferite proiectii, ultima oara la Kapitalism, reteta noastra secreta). Merita sa vedeti naturalist-surealistul Las Hurdes (Tara fara paine), foarte in ton cu vremurile mizerabile pe care le traim.
Diana Petrut admite ca nu e cinefila. Aflata intr-o librarie din Sibiu imi spune ca gusta filmele care ii dau “de gandit”, hrana de rumegat pentru mintea ei analitica, filmele care o trimit "in sedinta cu ea insasi". Asa cum e Calauza lui Tarkovski. De fiecare data cand revede un astfel de film descopera alte simboluri si interpretari, in functie de starea ei in momentul vizionarii. La The Notebook, de exemplu, se uita cand e mai depresiva. De fapt, Diana isi masoara sensibilitatea in functie de filmul lui Cassavetes-fiul: "Cand n-o sa mai plang la The Notebook inseamna ca am devenit mai puternica". Ultima vizionare a fost Inception, “a major deception” in cuvintele ei.
Luigi Popescu mi-a scris: "Probabil ca filmele care m-au influentat/ inspirat cel mai mult in viata au fost western-urile vazute in copilarie, cele cu Clint Eastwood imi vin acum in minte. Apoi am inceput sa ma uit la filme mai ales pentru a evada putin din viata. Au fost mai multe cele care m-au entuziasmat intr-un moment sau altul, unor astfel de momente le-am ramas fidel altora nu. Rascolind la repezeala memoria imi vin Pulp Fiction, Portocala Mecanica, Buffalo 66, Marele Lebowsky, Blue Velvet, dar si Noaptea Iguanei sau Soimul Maltez. Dintre cele romanesti Marfa si Banii".
Ultimul film vazut de Luigi a fost Persepolis, "o animatie franceza cam plictisitoare" (cu asta nu sunt de acord). Ultimul care i-a placut a fost Man on Wire, pe care "l-a pescuit de pe blogul nostru" (cu asta sunt foarte de acord :).
Ceilalti “abonati n-au putut fi contactati” (de pilda, Corina Saftescu era la festivalul Sziget, deci chiar n-avea cum sa raspunda la telefon). Pesemne ca ochii colegilor vedeau scene de vacanta. Ceea ce va dorim si voua. Despre filmele care m-au inspirat/influentat pe mine - programul viitor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.