luni, 13 octombrie 2014

Gone Girl (guest post)

Cristian Plesh, cel care complimentase Gone Girl acum o săptămână, revine cu cîteva explicații "culturale", direct din inima Americii, care ar putea să arunce o nouă lumină asupra "cazului" (noi ne-am pronunțat aici). Vă reamintesc că tînărul Plesh încearcă de 2 ani să pătrundă în industria americană de film. În prezent, trăiește și lucrează la Hollywood.

(imagine: cinesseur)


Gone Girl e simplu de analizat pentru ca este facut 100% corect "gramatical". Daca te pui sa citesti structuri, Gone Girl tick-uie totul cu exactitatea unui ceasornicar elvetian. Pana si faptul ca incepe si se termina cu aceeasi imagine.

Si ca poveste e simplu de descifrat. E clar despre iluzia casniciei perfecte (in America e inca un cult) care pe dinauntru este putreda. E si despre schimbarea dinamismului casnic unde femeile, desi castiga mai putin decat un barbat pe posturile echivalente, devin tot mai mult "the bread winner" intr-o relatie. Aici e motivul pentru care personajul lui Ben Affleck a fost un las sa divorteze mai devreme si ca rezultat a devenit un depresiv.

De asemenea e clar si o satira la "asasinarea de personaj" care se petrece în media si isteria ce urmeaza in comunitate. La noi, nu prea știu sa fie cazuri care cuprind o tara intreaga, În dosarul "Elodia", media nu prea a cautat un vinovat, ci mai degraba pe Elodia in sine. Ultima mai semnificativa care imi trece prin minte a fost incercarea de asasinare a lui Basescu la alegerile trecute (cu faimosul clip in care a "lovit" un copil). Daca repeti tare si la infinit cuvintele, lumea incepe sa creada ce aude chiar daca vede ceva diferit. La americani, in fiecare an exista asa ceva, ca nu se pot abtine :)

Sunt si ceva critici "on the side", precum faptul ca politistul-asistent e hotarat de la inceput ca Affleck e vinovat. Asta arata ca justitia nu e obiectiva si in cazurile cand este de ales intre un mascul si o femeie frumoasa, femeia va fi aleasa ca nevinovata si toata investigatia se va concentra pe a-l gasi pe barbat vinovat. Exemple concrete nu am, dar similare sunt cazurile rasiale din State (vezi George Zimmerman si cum justitia nu l-a considerat vinovat in nici un moment).

Ultimul punct are o legatura stransa cu scenarista (Gillian Flynn), care e nascuta in Missouri. Missouri este un stat foarte conservator. Femeia trebuie sa stea acasa, sa gateasca, e considerata inferioara barbatului si din cauza inzestrarilor materne se considera ca nu poate avea ganduri diabolice. In personajul lui Amy (Rosamund Pike) sunt propriile frustrari ale scriitorului, care vrea sa arate ca si femeile pot fi la de diabolice. Missouri face parte din "The Bible Belt" unde in general lumea este mai...in urma cu anumite norme sociale. Mai ales comparativ cu Europa.

Una peste alta, sunt destule detalii care semnaleaza ca filmul nu trebuie luat la "face value". Cum ar fi cadoul pe care Ben Affleck i-l face surorii sale: un joc. E o disimulare a faptului ca tot ce vine dupa, din punctul de vedere al personajelor principale, este un joc intre cei doi. (Cristian Plesh, Los Angeles)

Un comentariu: