luni, 19 noiembrie 2012

Twilight Finale

"Forever" is overrated

Sa ma ierte tovarasii de blog pentru digresiunea ce urmeaza dar premiera ultimului Twilight e un eveniment pe care, din pacate, nu l-am putut trece cu vederea. Pentru ca, daca ar fi sa alegem un film care sa exemplifice mai bine modelul de business predominant la Hollywood (adica francize de inspiratie supranaturala cu multiple personaje cartoonizate ale caror principii despre viata, iubire, moarte si rost individual par copiate din paginile unui jurnal de liceu, monetizand idei facile pe spatele unei audiente fixe usor isterice pana ce ultimii stropi de ‘branza’ lasa un gust amar) nu poti gasi un film mai potrivit ca Zori de Zi, partea II-a din cartea a 4-a din "Saga" Twilight. E intruchiparea consumerismului globalizat, caramelizat, invelit in guma de mestecat din care sa toot sugi la infinit pana te dor dintii.

E clar ca lumina zilei ca singurii spectatori cu reale asteptari de la acest film (si probabil de la intreaga serie) au fost fanii indarjiti ai cartilor Stephaniei Meyer, care in inocenta lor nu si-au dorit altceva decat sa-si vada personajele favorite luand viata pe marele ecran. O dorinta perfect justificata, dealtfel. In mod tragic insa nici asta nu s-a intamplat, desi se vor gasi multe voci care sa suspine in sens contrar. Un exemplu e scena de amor din ultimul film, unul din cele mai putin incitante momente intime la care am asistat, constand doar din prim-planuri cu buze, ochi si mangaieri in slow-motion care au stors mai putina caldura decat doua cadavre asezate unul peste altul.

Pentru noi ceilalti, lipsa unor asteptari sau formarea unora de sens opus s-a dovedit a fi un lucru intelept, intrucat Breaking Dawn part II a surprins pana la urma intr-un mod … vag placut(!?). Am constatat ca, pentru prima oara, filmele astea s-ar putea sa fie chiar mai bune decat cartile autoarei. Caci pentru intaia oara, Bill Condon, regizorul ultimei pelicule, a dat un semn de razvratire creativa, inserand intr-o naratiune extrem de plictisitoare un moment propriu - ca o palma cu rol de ‘what if?’ - desi la randul sau sacrificat de dragul conformitatii cu happy-end-ul original.


Nu mai facem retrospectiva intrucat cei care n-au vazut filmele anterioare nu sunt, evident, interesati, iar cei care le-au vazut se straduie sa le uite. Noul film continua povestea imediat dupa ce Bella si Edward au adus pe lume un copil hibrid iar Bella e transformata in vampir pentru a nu “muri”. Ok, a nu disparea din peisaj. Bella se adapteaza la vampirism, fiica-sa creste ca Fat-Frumos iar Jacob si Edward au ingropat securile in curtea familiei. Deci 70 de minute de trancaneala care are drept unic scop amanarea climaxului intregii tetralogii - adica a confruntarii dintre clanul Volturi, pastratorii legii vampiresti, si clanul Cullen, luati la ochi pentru repetatele lor afronturi ultimul fiind aceasta progenitura dragalasa om-vampir cu care Jacob far’ de tricou s-a ‘imprimat’ din primele clipe... Don’t ask, it’s a wolf thing... Aici insa se impune o explicatie: Volturii cred, in mod eronat, ca micuta Renesmee e un copil-vampir nemuritor, de genu “facut, nu nascut”, ceva abominatie prea instabila psihic pentru a fi lasata sa traiasca. Si, absolut normal, pornesc razboi pe chestia asta.

Razboi insa care in imaginatia autoarei de carti fantasy pentru adolescenti(!) e absent, facand ca finalul seriei sa fie cel mai anticlimactic epilog din istoria cartilor fantasy. Pentru ca, da, dupa ce consuma timp si cerneala pentru a aduce in scena cateva zeci de personaje vampiresti - toate dotate si cu puteri supranaturale de zici ca-s dintr-un univers alternativ Marvel - le pune fata in fata si are tupeul sa NU le dea frau liber instinctelor. Aberant! In cazul filmului, asta e singura secventa care merita vizionata: o aglomerare de zeci de personaje intr-o lupta corp-la-corp, smulgandu-si capetele reciproc fara pic de varsare de sange (PG-13, lol), cu momente obligatorii de sacrificiu personal si dramatism, episod unic in toata seria care sa justifice epitetul “epic” de pe afis. Pentru acest unic considerent ma declaram suprins. Daca stai putin si reflectezi nu poti sa nu realizezi cat de slaba e din punct de vedere al plotului aceasta “Saga” daca zece minute din final au mai multa actiune pe muchie de cutit decat toate cele 4 filme anterioare.

Dar, pentru a face toata tevatura asta si mai ridicola, se pretinde ca totul a fost un vis, sau, mai degraba, o previziune a unei vampirite pe nume Alice pentru a-i indeamna pe toti s-o dea la pace... Spoiler? Neah... e conform cu originalul!

Ps: o cronica ceva mai amuzanta gasiti la OviSirb, tovarasul traditional de vizionare la filmele Twilight. Impreuna am decis sa ne sacrificam timpul liber inca o data si sa vedem un film prost in locul vostru. Iar daca prin asta ne erijam in buni samariteni sau chiar niste eroi moderni, ei bine, luati aminte vorbele sirbului: ‘nu suntem eroii pe care-i vreti dar, la naiba, suntem cei pe care-i meritati.’

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu