luni, 23 martie 2015
Bookfest Timisoara: carti, dar mai ales, filme
Joi de la ora 16:00 puteti viziona filmul lui Bernardo Bertolucci, Io e Te, o drama de familie din 2012 cu doi tineri cu multe probleme dar si multa muzica buna iar de la 18:00 Hannah Arendt, filmul biografic despre procesul nazistului Adolf Eicheman vazut prin ochii corespondentei pentru revista The New Yorker, Hannah Arendt.
Vineri in schimb veti avea parte de doua pelicule americane de inalta calitate: de la 16:30 mult elogiatul Beasts of the Southern Wild (2012, Benh Zeitlin) nominalizat la 4 Oscaruri in 2013 si de la 18:00 cel mai recent film al fratilor Coen, Inside Llewyn Davis (2013), o pelicula melancolica dar nu lipsita de umor despre truda unui cantaret (Oscar Isaac) de a se afirma pe scena muzicii folk a anilor '60.
Filmele subtitrate in lb. romana.
Salonul dupa cum stiti se va desfasura la Centrul Regional de Afaceri Timișoara (CRAFT), vis-a-vis de Sala Olimpia. Proiectiile vor avea loc in Sala Europa!
Filme francofone la Timisoara
"În fiecare an, luna martie este ocazia de a pune în valoare diversitatea și bogăția culturală francofonă: dincolo de limbă, este vorba despre valorile și patrimoniul comun împartășite de toți vorbitorii de franceză din lumea întreagă.
Filmul joacă un rol dublu, pe de-o parte cel al unui mediu unificator, pe de altă parte cel al unei deschideri către lume. Zilele filmului francofon își propun să creeze o legătură între producțiile cinematografice din lume și să întărească prezența francofoniei în România.
Filmele selectate abordează subiecte care aduc în atenție producția cinematografică contemporană și care traduc în imagine preocupările epocii noastre (democrație, libertate, educație, integrare, solidaritate intergenerațională)."
Institutul Francez din Timisoara
Proiectiile vor avea loc in Sala Aula Magna de la UVT. Pentru un plus de convingere poftiti programul
MIERCURI, 25 martie
ora 18 My Sweet Pepper Land Franţa, Irak, 2014
Comedie dramatică (95 min.)
Regizor: Hiner Saleem
Trailer
La granița dintre Iran, Irak și Turcia, într-un sat pierdut, zonă a traficului de orice fel, Baran, ofițer de poliție proaspăt sosit aici, va încerca să instaureze respectarea legii. Acest fost combatant al independenței kurde trebuie de acum încolo să lupte împotriva lui Aziz Aga, caid local. O întâlnește pe Govend, învățătoarea din sat, o tînără frumoasă dar nesupusă...
ora 20 Moloch Tropical
Franţa, Haiti, 2009
Dramă (106 min.)
Regizor: Raoul Peck
Trailer
Jean de Dieu Théogène, președinte al statului Haïti, trăiește retras în palatul său alături de soție și colaboratori. În preajma sărbătoririi a 200 de ani de independență el află că se pregătește o revoltă populară. În ciuda haosului, președintele refuză să capituleze și încearcă să calmeze rebeliunea…
JOI, 26 martie
Franta, 2014
Documentar (89 min.)
Regizor: Julie Bertuccelli
Trailer
Sunt proaspăt sosiți în Franța. Sunt irlandezi, sârbi,brazilieni, tunisieni, chinezi sau senegalezi… Timp de un an, Julie Bertuccelli a filmat schimburile, conflictele și bucuriile acestui grup de elevi de gimnaziu între 11 și 15 ani, reuniți în aceeași clasă de primire pentru a învăța franceza. În acest mic teatru al lumii sunt exprimate inocența, energia și contradicțiile acestor adolescenți care, animați de aceeași dorință de a-și schimba viața,readuc în discuție multe idei primite despre tinerețe și despre integrare și ne fac să avem speranțe pentru viitor…
Franța, Germania, 2013
Autobiografic, dramă (113 min.)
Regizor: Margarethe Von Trotta
Trailer
1961. Filmul se numește „Hannah Arendt”, deși el nu surprinde decât un episod din viața personajului principal omonim: procesul de la Ierusalim al lui Alfred Eichmann, comandantul deportărilor evreilor spre lagăre din Ungaria, Germania, Polonia, Franța. După ce Hannah își conturează părerea despre acest om, ea dezvoltă conceptul de „rău” – originea, banalitatea lui -, baza unor lucrări importante în cariera ei. Urmează apoi reacțiile celor din jur, a prietenilor, familiei, a comunității evreiești și internaționale, revolta lor față de un mesaj care li se pare inacceptabil: cum poate un fost prizonier într-un lagăr de muncă să ia apărarea omului care a ucis în masă cel puțin 6 milioane dintre semenii lui?
VINERI, 27 martie
Franța, 2014
Comedie dramatică (102 min.)
Regizor: Thomas Lilti
Trailer
Benjamin este sigur că va deveni un medic foarte bun. Dar primul lui stagiu de rezident în secția coordonată de tatăl său nu se întâmplă așa cum își imagina. Practica se dovedește a fi mai grea decât teoria. Responsabilitatea este covârșitoare, tatăl nu-i este alături pentru a-l îndruma iar colegul său, Abdel, este un medic străin mai experimentat decăt el. Benjamin se va confrunta în mod brutal cu propriile limite, temeri, dar și cu cele ale pacienților săi, ale familiilor lor, ale medicilor și ale personalului. Inițierea lui începe.
MARELE PREMIU la Festivalul Filmului francofon de la Angoulême 2014
ora 20 Les Garçons et Guillaume, à table ! / Me, Myself and Mum
Franța, 2013
Comedie (85 min)
Regizor:Guillaume Gallienne
Trailer
Prima amintire pe care o am de la mama mea este de când aveam patru sau cinci ani. Ea ne strigă, pe mine și pe cei doi frați ai mei, spunând : „Băieții și Guillaume, la masă!” iar ultima dată cand am vorbit cu ea la telefon mi-a închiszicând: „Te pup, draga mea”; ei bine, să zicem că între aceste două fraze sunt câteva neînțelegeri.
Sala Aula Magna a UVT
Intrarea liberă
FILMELE SUNT SUBTITRATE ÎN LIMBA ENGLEZĂ
duminică, 22 martie 2015
sâmbătă, 21 martie 2015
Despre cărţi şi ecranizări. Lansare de carte.
Anul ăsta se împlinesc vreo 10 de când co-semnez, în revista Orizont, o rubrică numită Duplex. De ce Duplex? Pentru că alături de colega de pagină, Cristina Chevereşan, scriu în fiecare lună despre o ecranizare. Mai exact, ea scrie cronica de carte, iar eu pe cea de film. Şi fiindcă s-au adunat deja articole multicele scrise în acest regim de "tratare paralelă" a cărţii şi a filmului, ne-am gândit că e timpul să le adunăm într-un volum. Pe care îl vom lansa la Bookfest, joia viitoare (26 martie, ora 17). M-aş bucura să treceţi pe acolo cu ocazia asta! :)
vineri, 20 martie 2015
The Eclipse: Courtship of the Sun and Moon (1907)
Probabil una din primele reprezentari ale eclipsei in cinema - apartinand, cum altfel decat, pionierului francez Georges Melies - se dovedeste a fi totodata si o prima tratare a homosexualitatii in filme, sub forma unui ritual amoros (celest!) in care Soarele si Luna au chipuri masculine. E putin probabil ca distribuirea sa fi fost 'dezinteresata' intrucat personaje feminine apar ulterior in film in chip de stele sau alte corpuri celeste.
marți, 17 martie 2015
Grand Central: Lea
ATENȚIE, SE DESCHID UȘILE! URMEAZĂ STAȚIA GRAND CENTRAL
Am văzut Grand Central în urmă cu aproape 2 ani, la premiera oficială de la Cannes. Am fost norocos, da, să fiu atît de aproape de Lea Seydoux, la numai vreo 10 metri. În sală era prezent, pe lîngă distinșii membri ai juriului Un Certain Regard (între care danezul Thomas Vintenberg), și regizorul Jacques Audiard.
Audiard făcuse Un Prophete în 2009, filmul care l-a "explodat" pe Tahar Rahim în cinemaul mondial ca un veritabil star. La finalul proiecției, conform ritualului cannez, filmul este huiduit sau ovaționat.
Filmul Rebeccăi Zlotowski a primit 10 minute de ovații în picioare. Sunt sigur că vreo 8 minute și jumătate au fost pentru Lea Seydoux. Șapte zile mai tîrziu avea să ajungă și ea în Pantheon, cînd lua (în premieră în istoria festivalului, alături de regizor și cealaltă actriță) Palme D'Or pentru rolul din La Vie d'Adele.
Deși cele două personaje cu care era prezentă în competiție la Cannes erau foarte diferite, aveau amândouă ceva în comun: o senzualitate debordantă. Provenită dintr-o familie de mari producători de film, probabil că ascensiunea i-a fost mai ușoară decît lui Rahim, de exemplu. Dar nimeni nu poate nega că e iubită de cameră și că ți se lipește de retină ca, vorba romanței, 'marca de scrisoare'.
Am stat să mă gândesc acum, după doi ani, cu ce am rămas după Grand Central. Doar Lea. Intimidantă, copleșitoare, hot. Prezența ei voluptuoasă e mai puternică decît filmul și povestea. Lea e o Malenă a acestor ani, fiind urmașa de drept a lui Monica Belluci, Raquel Welch, Sophia Loren, Anita Ekberg, Briggite Bardot și putem merge hăt departe pînă la Mae West.
În Grand Central, Lea a reușit performanța să îl treacă pe Rahim în planul doi deși el apare în mai multe scene. Filmul e marketat drept o "iubire radioactivă", pentru că povestea se desfășoară în jurul unei centrale nucleare. Dar în anul 50 Shades, spectatorii mai puțin pudici nu vor fi ademeniți cu cîteva scene încinse de amor. Pot în schimb să vadă o divă autentică. Care nu se tăvălește prin făină ca să-ți atragă atenția.
Nu vreau să micșorez meritele regizoarei: mizanscena e reușită, atmosfera duce înspre distopie, muzica e "cool". Ceea ce va suna bine în proiecția de la AMBASADA, realizată de partenerele noastre de la Pelicula Culturală. Dar trebuie să fiu sincer pînă la capăt. Filmul e despre dragostea care te face să-ți pierzi mințile. Filmul este despre Lea. Filmul este Ea. Ceea ce uneori e mai frumos de văzut decît tone de efecte speciale.
Grand Central. 24 martie, ora 19. AMBASADA (Timișoara). Intrare: 10 lei.
Audiard făcuse Un Prophete în 2009, filmul care l-a "explodat" pe Tahar Rahim în cinemaul mondial ca un veritabil star. La finalul proiecției, conform ritualului cannez, filmul este huiduit sau ovaționat.
Filmul Rebeccăi Zlotowski a primit 10 minute de ovații în picioare. Sunt sigur că vreo 8 minute și jumătate au fost pentru Lea Seydoux. Șapte zile mai tîrziu avea să ajungă și ea în Pantheon, cînd lua (în premieră în istoria festivalului, alături de regizor și cealaltă actriță) Palme D'Or pentru rolul din La Vie d'Adele.
Deși cele două personaje cu care era prezentă în competiție la Cannes erau foarte diferite, aveau amândouă ceva în comun: o senzualitate debordantă. Provenită dintr-o familie de mari producători de film, probabil că ascensiunea i-a fost mai ușoară decît lui Rahim, de exemplu. Dar nimeni nu poate nega că e iubită de cameră și că ți se lipește de retină ca, vorba romanței, 'marca de scrisoare'.
Am stat să mă gândesc acum, după doi ani, cu ce am rămas după Grand Central. Doar Lea. Intimidantă, copleșitoare, hot. Prezența ei voluptuoasă e mai puternică decît filmul și povestea. Lea e o Malenă a acestor ani, fiind urmașa de drept a lui Monica Belluci, Raquel Welch, Sophia Loren, Anita Ekberg, Briggite Bardot și putem merge hăt departe pînă la Mae West.
În Grand Central, Lea a reușit performanța să îl treacă pe Rahim în planul doi deși el apare în mai multe scene. Filmul e marketat drept o "iubire radioactivă", pentru că povestea se desfășoară în jurul unei centrale nucleare. Dar în anul 50 Shades, spectatorii mai puțin pudici nu vor fi ademeniți cu cîteva scene încinse de amor. Pot în schimb să vadă o divă autentică. Care nu se tăvălește prin făină ca să-ți atragă atenția.
Nu vreau să micșorez meritele regizoarei: mizanscena e reușită, atmosfera duce înspre distopie, muzica e "cool". Ceea ce va suna bine în proiecția de la AMBASADA, realizată de partenerele noastre de la Pelicula Culturală. Dar trebuie să fiu sincer pînă la capăt. Filmul e despre dragostea care te face să-ți pierzi mințile. Filmul este despre Lea. Filmul este Ea. Ceea ce uneori e mai frumos de văzut decît tone de efecte speciale.
Grand Central. 24 martie, ora 19. AMBASADA (Timișoara). Intrare: 10 lei.
vineri, 13 martie 2015
'More human than human is our motto'
Asa cum bine se stie in Blade Runner un vanator de recompense e insarcinat cu "retragerea" din activitate a unui grup de "replicanti" rebeli evadati din coloniile Terrei si intorsi acasa. E stabilit de la bun inceput ca "replicantii" sunt in fapt entitati virtuale create dupa chipul si asemanarea noastra, superiori fizic si intelectual, capabili de sentimente si atat de greu de deosebit incat din ratiuni de siguranta le-a fost limitata durata de viata la 4 ani. Adaugand la asta si folosirea lor drept sclavi sau carne de tun in razboiele spatiale putem accepta ca resentimentele si dorinta lor de "mai multa viata" sunt indreptatite.
Revenind insa la ochi, descoperim ca singura metoda (infailibila?) de depistare a acestor replici umane extrem de fidele (cum ar arata carta drepturilor omului in acest viitor distopic?) este un test de empatie cu o masinarie speciala (Voight-Kamff), un fel de detector de minciuni care masoara dilatarea capilara si a irisului, contractiile pupilei, etc. O verificare in practica a prezentei sufletului din metafora "ochii sunt oglinda sufletului".
Primul supus acestui test este Leon, in chiar secventa de deschidere a filmului:
Chiar inainte ca adevarata sa identitate sa ni se dezvaluie, un cadru extrem de atent construit dezvaluie o lucire usor metalica in ochii lui Leon, de parca ar fi "blindati". Sigur ca initial nu-i acorzi nici o importanta.
Apoi insa vine vizita lui Deckard la corporatia Tyrell unde lucrurile incep sa fie tot mai interesante: o bufnita absolut reala e dezvaluita ca fiind complet artificiala. Mai incolo sesizam aceeasi reflexie metalica in ochii bufnitei.
- Do you like our owl?
- Is it artificial?
- Of corse.
Intra in scena Rachael, nepoata magnatului Tyrell, fabricantul de replicanti, care si ea va fi supusa testului de empatie. Observam aceeasi ochi metalici, blindati, inflexibili insa dublati de naivitatea ei privind natura propriei persoane.
Rachael pica la randul sau testul afland adevarul gol-golut despre sine iar noi despre cum functioneaza contraptia respectiva. Interesant e ca reflexia respectiva nu apare in toate scenele ci doar in cateva momente bine alese. In aceasta faza am crezut ca efectul e creat de masinaria Voight Kamff dar in curand intra in scena Pris, cu aceeasi lucire otelita in priviri.
Iar apoi o vedem la Roy Batty, cand se afla fata-n fata cu Tyrell. Presupun ca efectul e folosit pentru a dezvalui prezenta unor emotii umane ("Urã, dragoste, teamã, mânie, invidie") in niste fiinte artificiale gandite a fi "mai umane decat umanul".
Rolul important al ochilor si in special al celor artificiali e adus de mai multe ori in atentie. Cand Roy Batty il viziteaza pe Dr Chew, specialistul in ochi, acesta ii recunoaste ochii:
"- I designed your eyes.
- Chew, if you could know what I've seen with your eyes!"
Apoi cand il viziteaza pe J. F. Sebastian Roy ia o pereche de ochi artificiali si se maimutareste parca anuntand scena urmatoare in care-si va zdrobi creatorul bagandu-i realmente ochii sai "umani" in cap.
Si, bineinteles, cine poate uita celebra replica a lui Roy Batty inainte de a-si da duhul: "I've seen things you people wouldn't believe". Bineinteles ca nu l-am crede. Vorbea despre nave de atac si arme inimaginabile. Cum bine zicea filozoful francez Henri Bergson: 'Ochii vad doar ceea ce mintea e pregatita sa inteleaga.'
Abonați-vă la:
Postări (Atom)