luni, 11 noiembrie 2013
Trei Pamflete
Recent, am vazut trei filme care ofera un insight profund in sufletul balcanic/slav si o analiza clinica a tesuturilor canceroase din societatile est-europene post-comuniste. Dupa cum zice waka_x (care a insistat sa le vad), filmele astea arata ce a facut comunismul cu generatia parintilor nostri, cu efecte pe care inca le vedem la lucru. Toate sunt satire, toate au elemente de comedie neagra si toate ar trebui sa fie material didactic in scoli.
1. Drogowka /Traffic Department (Polonia, 2013, de Wojtek Smarzowski) arata exact ce e coruptia. O pandemie care infecteaza tot: de la copiii care blatuiesc un meci de fotbal pentru maruntis si pana la cele mai inalti functionari ai Comisiei Europene, care fac autostrazi doar pe hartie si incaseaza comisioane grase. Practic, vorbeste despre tot ce-i mai rau in Romania. In acelasi timp, vedem ca lucrurile astea nu se intampla doar la noi. Este o demonstratie de forta (si cu mult umor) a faptului ca daca intri in hora compromisurilor nu mai poti iesi, realizata cu mijloacele unui thriller modern impecabil scris, jucat si regizat. Pe lista cu regizorii contemporani pe care trebuie sa-i urmaresc, W. Smarzowski a urcat foarte sus.
2. Ya Tozhe Hochu / Me Too (2012, Aleksei Balabanov) e cea mai hitra si "neserioasa" din satirele astea trei, dar neseriozitatea intentionata ascunde de fapt niste sageti foarte ascutite. "Cautarea fericirii intr-o lume fara speranta" e luata la misto. Scenele, dialogurile si personajele (killerul mistic, muzicianul ratat, profetul de la tv, prostituata caita) sunt simultan suprarealiste si dureros de realiste. Nu stii daca e un omagiu ludic sau o parodie la Calauza lui Tarkovski. Misterul asta face bine filmului. Din pacate, misterul se opreste aici pentru Balabanov (Brat, Cargo 200) fiindca a murit de infarct in mai, anul acesta. Daca as fi adeptul conspiratiilor, as suspecta acest infarct ca pe o lichidare a unui regizor care a aratat Rusiei o oglinda si care se pregatea sa faca un film despre Stalin (portretizat ca un lider interlop). Dar prefer sa cred ca Balabanov a gasit "Clopotnita Fericirii"din Me Too si s-a teleportat cu ea.
3. Balkanski Spijun (Yugoslavia, 1984, de Dusan Kovacevic). Intriga ar putea fi la fel de bine premisa pentru o farsa americana, genul jucat de Martin Lawrence. O pereche de pensionari gazduiesc in casa lor un fost emigrant in Occident care se intoarce in tara sa-si faca un rost (un atelier de croitorie). Banuindu-l de activitati de spionaj, stapanul casei (uriasul Bata Stojkovic) isi asuma "cu toata vigilenta si responsabilitatea" misiunea de a-l fila 24/7. Doar ca nu e o comedie cu shpioni amatori. E tragedie cu pioni, care suna la politie sa-si toarne vecinii, care toarna gaz pe capra vecinului si ii dau foc. E "conu Leonida fata cu reactiunea" pe acid si rakia. Nelipsita fanfara din filmele sarbesti functioneaza aici ca un cor grecesc care puncteaza tragedia si paranoia. E filmul despre "oamenii de bine" care se sacrifica pentru "binele patriei", fara sa-i fi chemat nimeni la lupta. Perversiunea suprema a sistemului comunist e ca nu mai trebuie sa intervina "organele": stim NOI ce avem de facut si e de datoria noastra de buni cetateni sa raportam, sa actionam si sa ii suprimam pe cei ce ies din rand. Dincolo de umorul slapstick, dincolo de satira muscatoare, te loveste subversivitatea filmului, ca in acel cadru in care 6 "agenti Smith" cu palarie si mustata se intersecteaza cu 6 punkisti. Nu poti sa nu te intrebi cum au putut face asa ceva in 1984. Si de ce noi nu am putut.
Corespondente
Aceleasi subiecte, abordari diferite.
Au iesit la distanta mica: A Hijacking (Danemarca, Tobias Lindholm) si Captain Philips (S.U.A., Paul Greengrass). Un thriller psihologic senzitiv si (care foreaza in adancime si pe diverse planuri ale dramei) vs. un thriller de actiune big-budget.
In Romania, ies la o saptamana distanta Heli (Mexic, Amat Escalante) si The Counselor (S.U.A. & U.K, Ridley Scott). Ambele trateaza despre instincte si consecintele lor, moarte, bani si desigur Cartelul mexican. In timp ce Escalante se concentreaza pe tsunami-ul din viata unei familii, trezita brusc sub asediul celei mai nemiloase organizatii criminale, abordarea lui Scott putem doar s-o intuim din trailer. Speranta mea legata de acest film se cheama Cormac MacCarthy (autorul romanelor The Road si No Country for Old Man), aici autorul scenariului. The Counselor e considerat deja un flop in Statele Unite, nereusind sa-si recupereze banii in ciuda distributiei stelare.
sâmbătă, 9 noiembrie 2013
Abisul Heli
Romania este a doua tara dupa Mexic unde Heli (de Amat Escalante) a intrat in cinematografe (de ieri). Razboiul tacit din cuplu se poarta pe fundalul razboiului civil (cartelurile de droguri) omiprezent in societatea mexicana. Un film onest si intens (ca o rana deschisa) care trebuie prins la cinema, in orasele unde va ajunge.
In cadrul Festivalului Filmului Francez, am putut vedea lungmetrajul de debut al lui Antoine Barraud, Les Gouffres (Abisul). Un film atipic fata de trendul frantuzesc al selectiei. Imersiv, straniu, iti da o stare, te trage catre marginea prapastiei, te infecteaza cu angoasa eroinei. Abisurile interioare se suprapun peste cele geografice. Profesorului Nicolae Taranu i-a evocat creatiile lui Lars Von Trier si Tarkovski. Mie mi s-a parut ca in Abisul si-au dat intalnire Polanski cu Lynch. Regizorul recunostea in fata publicului timisorean ca mai degraba s-a gandit la "Monica Vitti meets Jules Verne". In Franta, filmul lui Barraud va intra doar in 5 sali (si ei au problemele lor), abia la anul.
Asadar, in mai putin de o saptamana, la Timisoara au fost vazute doua filme ale unor regizori interesanti (ambii tineri, deschisi si naturali) inainte ca acele filme sa intre in cinematografe in restul lumii. In acelasi timp, Heli nu ajunge in multiplex la Timisoara (desi e distribuit in reteaua Cinema City). Nu stiu daca inseamna ceva, dar am vrut sa va semnalez acest paradox.
In cadrul Festivalului Filmului Francez, am putut vedea lungmetrajul de debut al lui Antoine Barraud, Les Gouffres (Abisul). Un film atipic fata de trendul frantuzesc al selectiei. Imersiv, straniu, iti da o stare, te trage catre marginea prapastiei, te infecteaza cu angoasa eroinei. Abisurile interioare se suprapun peste cele geografice. Profesorului Nicolae Taranu i-a evocat creatiile lui Lars Von Trier si Tarkovski. Mie mi s-a parut ca in Abisul si-au dat intalnire Polanski cu Lynch. Regizorul recunostea in fata publicului timisorean ca mai degraba s-a gandit la "Monica Vitti meets Jules Verne". In Franta, filmul lui Barraud va intra doar in 5 sali (si ei au problemele lor), abia la anul.
Asadar, in mai putin de o saptamana, la Timisoara au fost vazute doua filme ale unor regizori interesanti (ambii tineri, deschisi si naturali) inainte ca acele filme sa intre in cinematografe in restul lumii. In acelasi timp, Heli nu ajunge in multiplex la Timisoara (desi e distribuit in reteaua Cinema City). Nu stiu daca inseamna ceva, dar am vrut sa va semnalez acest paradox.
Lectia de dans 15: Claire Denis Lavant
Cu Denis Lavant dansand pe un hit dance din anii '90: This is the rhythm of the night in Beau Travail (azi de la 16.00, la Festivalul Filmului Francez Timisoara).
Festivalul Filmului Francez: ziua Claire Denis
Claire Denis se numara printre cei mai interesanti cineasti francezi in activitate. Totodata printre cei mai putin cunoscuti. Festivalul Filmului Francez ii face dreptate, dedicandu-i ultima zi de program. Ultimul ei film, Les Salauds, a fost "adevaratul film punk" (Les Inrocks) la Cannes 2013 (TRAILER).
Timisorenii pot sa vada azi doua din cele mai frumoase opere ale ei: Beau Travail (tradus Legiunea Straina) de la ora 16.00 si White Material de la 18.00. Festivalul se inchide cu o comedie din 2012, Les Seigneurs de Olivier Dahan.
vineri, 8 noiembrie 2013
FFF: ziua III
A treia zi de festin francofon la Timişoara.
Putem zice deci Viaţa e frumoasă, de la 16.00. Jean Denizot descrie cu multă frumuseţe anotimpul maturizării, adică momentul în care trebuie să-ţi iei viaţa în propriile mîini.
În Două toamne, trei ierni facem cunoştinţă cu o nouă Amelie, de la ora 18. De fapt, Arman face cunostinţă cu ea. La a doua întîlnire face cunoştinţă cu un cutit in inima. E al doilea film din selecţie cu Vincent Macaigne.
Recomandarea Marele Ecran pentru o seară de vineri este road-movie-ul ataşant Ca fraţii (de Hugo Gelin), de la ora 20.
Astazi are loc si o masă rotundă cu invitatul Festivalului Filmului Francez la Timişoara, Antoine Barraud şi cinefili/connaiseuri din Timişoara. Am văzut aseară filmul lui Barraud, Abisul şi, dacă regizorul e la fel de interesant ca şi filmul, atunci veţi fi foarte cîştigaţi de discuţie. Masa rotundă e moderată de profesorul Lucian Ionică şi va trata subiecte ca: tendinţe în cinema, cinema comercial vs. cinema de artă, alegeri artistice, alegeri tehnice (digital etc). De la ora 16.00, la Lectoratul Francez al Universităţii de Vest (parter).
Scrisoare pentru Cinematecă V
În 2012 am realizat împreuna cu Consulatul Germaniei la Timisoara trei din cele mai reuşite evenimente marca Marele Ecran: ZFANG, Ahmed la Plai şi Ahmed la Filarmonică. În scrisoarea de mai jos ne numesc "un partener serios şi de încredere". Dupa un an şi jumătate de colaborare exemplară ştiu că nu sunt doar diplomaţi cînd afirmă asta. Cuvîntul lor are greutate, pentru că ceea ce au spus aia a fost, de fiecare dată (am vrea să credem acelaşi lucru şi despre Primăria noastră, care azi ar trebui să ne dea un răspuns la solicitarea de înfiinţare a unei cinemateci). Mulţumim pentru încredere consulului Rolf Maruhn, fostului consul Klaus Olasz (acum ataşat la Ambasada Germaniei la Bucureşti) şi Corinei Dan. Uber-danke!
*această scrisoare a fost anexată la Proiectul de Cinematecă depus acum fix o lună la Primăria Timişoara
joi, 7 noiembrie 2013
Scrisoare pentru Cinemateca IV
Astazi e randul fratilor polonezi sa-si arate Solidaritatea cu cauza noastra.
Institutul Polonez din Bucuresti sustine proiectul de cinemateca avand "convingerea ca acest spatiu va contribui la dezvoltarea vietii culturale locale". Multumim doamnei directoare, Maja Wawrzyk.
*această scrisoare a fost anexată la Proiectul de Cinematecă depus la Primăria Timişoara
Afisul zilei: Cu capul inainte
Azi puteti (re)vedea cel mai infipt si razvratit film de Fatih Akin (la 10 ani de cand a luat Ursul de Aur). Si puteti vedea de unde a plecat actrita Sibel Kekilli inainte sa ajunga in porn-uri si Game of Thrones. Mergeti Cu Capul Inainte, de la 18.30, la Carturesti (Mercy), in cadrul seriei "Vedere panoramica - Regizori Contemporani", prezentata de Centrul Cultural German si DAAD. Intrare fara bacsis :)
Numai ce am scris aceste randuri si mi s-a facut pofta sa ascult niste Sezen Aksu. Piele de gaina, nu alta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)