luni, 11 noiembrie 2013

Trei Pamflete


Recent, am vazut trei filme care ofera un insight profund in sufletul balcanic/slav si o analiza clinica a tesuturilor canceroase din societatile est-europene post-comuniste. Dupa cum zice waka_x (care a insistat sa le vad), filmele astea arata ce a facut comunismul cu generatia parintilor nostri, cu efecte pe care inca le vedem la lucru. Toate sunt satire, toate au elemente de comedie neagra si toate ar trebui sa fie material didactic in scoli.

1. Drogowka /Traffic Department (Polonia, 2013, de Wojtek Smarzowski) arata exact ce e coruptia. O pandemie care infecteaza tot: de la copiii care blatuiesc un meci de fotbal pentru maruntis si pana la cele mai inalti functionari ai Comisiei Europene, care fac autostrazi doar pe hartie si incaseaza comisioane grase. Practic, vorbeste despre tot ce-i mai rau in Romania. In acelasi timp, vedem ca lucrurile astea nu se intampla doar la noi. Este o demonstratie de forta (si cu mult umor) a faptului ca daca intri in hora compromisurilor nu mai poti iesi, realizata cu mijloacele unui thriller modern impecabil scris, jucat si regizat. Pe lista cu regizorii contemporani pe care trebuie sa-i urmaresc, W. Smarzowski a urcat foarte sus.


 
2.  Ya Tozhe Hochu / Me Too (2012, Aleksei Balabanov) e cea mai hitra si "neserioasa" din satirele astea trei, dar neseriozitatea intentionata ascunde de fapt niste sageti foarte ascutite. "Cautarea fericirii intr-o lume fara speranta" e luata la misto. Scenele, dialogurile si personajele (killerul mistic, muzicianul ratat, profetul de la tv, prostituata caita) sunt simultan suprarealiste si dureros de realiste. Nu stii daca e un omagiu ludic sau o parodie la Calauza lui Tarkovski. Misterul asta face bine filmului. Din pacate, misterul se opreste aici pentru Balabanov (Brat, Cargo 200) fiindca a murit de infarct in mai, anul acesta. Daca as fi adeptul conspiratiilor, as suspecta acest infarct ca pe o lichidare a unui regizor care a aratat Rusiei o oglinda si care se pregatea sa faca un film despre Stalin (portretizat ca un lider interlop). Dar prefer sa cred ca Balabanov a gasit "Clopotnita Fericirii"din Me Too si s-a teleportat cu ea.




3. Balkanski Spijun (Yugoslavia, 1984, de Dusan Kovacevic). Intriga ar putea fi la fel de bine premisa pentru o farsa americana, genul jucat de Martin Lawrence. O pereche de pensionari gazduiesc in casa lor un fost emigrant in Occident care se intoarce in tara sa-si faca un rost (un atelier de croitorie). Banuindu-l de activitati de spionaj, stapanul casei (uriasul Bata Stojkovic) isi asuma "cu toata vigilenta si responsabilitatea" misiunea de a-l fila 24/7. Doar ca nu e o comedie cu shpioni amatori. E tragedie cu pioni, care suna la politie sa-si toarne vecinii, care toarna gaz pe capra vecinului si ii dau foc. E "conu Leonida fata cu reactiunea" pe acid si rakia. Nelipsita fanfara din filmele sarbesti functioneaza aici ca un cor grecesc care puncteaza tragedia si paranoia. E filmul despre "oamenii de bine" care se sacrifica pentru "binele patriei", fara sa-i fi chemat nimeni la lupta. Perversiunea suprema a sistemului comunist e ca nu mai trebuie sa intervina "organele": stim NOI ce avem de facut si e de datoria noastra de buni cetateni sa raportam, sa actionam si sa ii suprimam pe cei ce ies din rand. Dincolo de umorul slapstick, dincolo de satira muscatoare, te loveste subversivitatea filmului, ca in acel cadru in care 6 "agenti Smith" cu palarie si mustata se intersecteaza cu 6 punkisti. Nu poti sa nu te intrebi cum au putut face asa ceva in 1984. Si de ce noi nu am putut.

  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.