vineri, 18 octombrie 2013
Afişul zilei: Festivalul Filmului Francez
Noiembrie e luna filmelor franceze în 6 oraşe româneşti. La Timişoara (6-9 noiembrie), ediţia aceasta aduce mai multe zile de proiecţie ca de obicei. Comedii. Animaţii. Drame. Ateliere cu cineaşti. Şi 2 (două!) filme de Claire Denis, între care şi inubliabilul Beau Travail (1999). Avem din nou onoarea de a fi parteneri ai evenimentului, deci revenim cu detalii despre fiecare film în parte.
.jpg)
joi, 17 octombrie 2013
Trailerul zilei: The Grand Budapest Hotel
Proaspat iesit de la cuptor. Poftiti de gustati:
Premiera in martie.
Gravity: praf (stelar) în ochi
N-am apucat să scriu cronica "back to back" cu Richie, deşi am văzut Gravity împreună. Îmi dau acum restanţa:
600 kilometri deasupra Pămîntului. În urma unui accident la o staţie spaţială, astronauta Randy (Sandra Bullock) pluteşte în vidul cosmic, cu rezerve limitate de oxigen. Camera o urmăreşte de la depărtare cum se scufundă lent în întunericul dezolant. Se roteşte necontrolat în linişte absolută (în spaţiu nu există sunet). Fragilitatea vieţii umane şi nepăsarea Universului, izolarea noastră în lume şi izolarea noastră ca indivizi unii faţă de alţii sunt cîteva teme sugerate de această scurtă scenă. Mă aşteptam ca tot filmul să păstreze sensibilitatea asta, CURIOZITATEA asta de a explora umanitatea.
Din păcate, restul filmului gravitează pe structura narativă a unui thriller obişnuit. Colegul Waka_x e mult mai dur: "cred ca filmul e scris de un tractorist din Mexic şi Cuaron a gasit scenariul în autobuz".
În cartea "Three uses of the knife" (Trei utilizări ale cuţitului), David Mamet (dramaturg, scenarist, regizor, teoretician) vorbeşte despre structurarea unui film ca un "meci perfect". "Ne dorim ca Echipa Noastră să ocupe terenul şi să spulbere opoziţia din Primul Moment? Nu. Ne dorim un meci luptat pe viaţă şi pe moarte, care conţine multe întorsături satisfăcătoare (...) Fiecare act al jocului recapitulează jocul întreg, urmînd această paradigmă: Da! Nu! Dar stai...!".
La fel, eroina noastră trebuie să depăşească o serie de
obstacole, pentru a-şi recăpăta elanul vital. "Sandra joacă rolul de Mr. Bean - nu numai că e urmarită de fatalitate
după fatalitate dar chiar mormăie ca Mr. Bean cîteodată" (Waka_x).
Nu m-a iritat atît faptul că urmează principiile dramei hollywoodiene. Ci metaforele alea vîrîte în ochi. Dezastrul din spaţiu e o metaforă
pentru dezastrul din viaţa ei. O metaforă pentru renaştere, atît de evidentă că
deranjează. Pătrundem în lume purtaţi într-o capsulă Soyuz (mamele noastre),
ieşim din apă şi trăim legaţi de varii cordoane ombilicale (în film, Sandra se prinde şi se desprinde de cordoanele staţiilor spaţiale).
Pînă la urmă,
Gravity e un 127 de ore în spaţiu.
Acţiunea putea fi la fel de bine plasată pe un vîrf de munte. Pentru că aici, spaţiul cosmic e doar un decor (ce-i drept unul foarte spectaculos). La finalul filmului, totul
este clar. Nu rămîne un rest de mister. Nimic nu te îndeamnă să contempli necunoscutul universului, aşa cum te-ai
aştepta după 90 de minute în care priveşti Pământul din altă perspectivă (de
sus). Nu aşteptam o nouă Odisee Spaţială. Dar măcar un Another Earth (film independent din 2011, care a costat probabil cît cateringul la Gravity, dar infinit mai profund şi mai aproape de ceea ce trebuie să fie un science-fiction).
Păcat de experienţa 3D (absolut onorabilă), efectul de “gravitaţie zero” (te întrebi mereu “cum au
făcut”), camera lui Emannuel Lubezki (mexican şi el, unul dintre cei mai buni d.o.p. ai momentului; a filmat The tree of life), imaginea unui răsărit de soare şi alte "giumbuşlucuri spaţiale" (Waka a promis că e ultimul film pe care îl vede la multiplex, pecetluind promisiunea cu guma găsită sub scaun). Îl înţeleg perfect, pentru că şi eu m-am săturat să ni se vîndă rahat ambalat în hîrtie sclipitoare.
Dacă Gravity
era făcut de un regizor american din industrie l-aş fi salutat ca pe o reuşită (oricum e superior junk-ului obişnuit de la mall).
Dar dezamăgirea e cu atît mai mare fiind scris şi
regizat de Alfonso Cuaron (Y tu mama tambien, Children of Men). Mi se pare trist că talentul enorm al celor mexicanului (şi ca el mulţi) orbitează acum planeta Haliud. Dincolo de efecte speciale e un mare vid...cosmic.
marți, 15 octombrie 2013
Plai: Filmul de după
Am fost şi noi acolo!
Apropo, Plai e nominalizat la categoria "Best Small European Festival". Pînă la 1 noiembrie puteţi vota aici.
Ou est Tănase?
Nu Tănase-fotbalistul, ci scriitorul Virgil Tănase care ar fi trebuit să fie asasinat la Paris (el şi Paul Goma) din ordinul lui Ceauşescu. Afacerea Tănase - Leapşa pe murite, un documentar care va intra în curînd în cinematografe.
ps. Virgil Tănase vine în România cu ocazia avanpremierei filmului (1 noiembrie, în cadrul Festivalului Filmului Francez).
Afisul zilei: Wes Anderson's The Grand Budapest Hotel
The Grand Budapest Hotel (2014)
Distributia seama cu o lista de invitati la un festival de film:
Ralph Fiennes, Edward Norton, Owen Wilson, Tilda Swinton, Jude Law, Bill Murray, Adrien Brody, Harvey Keitel, Jason Schwartzman, Willem Dafoe, Jeff Goldblum, Saoirse Ronan, Mathieu Amalric, F Murray Abraham, Bob Balaban si Lea Seydoux
Comedy Cluj: Scurt-metraje in competitie
Intre filmele si documentarele prezente in diferitele sectiuni ale Festivalului Comedy Cluj mi-am facut timp sa vad si un calup de scurt-metraje internationale, cateva dintre ele atragandu-mi atentia in mod special.
The Audition e un scurt facut de o coreografa/regizoare new-yorkeza, Celia Rowlson-Hall, menit a transmite un mesaj lipsit de echivoc referitor la atitudinea cineastilor (agenti de casting, regizori de filme sau spectacole) fata de breasla actorilor. Clipul reflecta gustul amar simtit de cei din urma in fata cinismului si a brutalei lipse de consideratie cu care sunt intampinati, uneori, actorii la auditie.
THE AUDITION from celia rowlson-hall on Vimeo.
Return to sender e un superb scurt-metraj scandinav realizat de Denise Hauser, care imbina cu succes tehnica de animatie cu live-footage. Undeva in pustietatea Groenlandei o femeie-chimista cauta sa scape de singuratate comandandu-si online companioni pe care insa trebuie sa-i creasca in eprubeta. Incercarea ei de a-si gasi perechea perfecta ii produce doar un sir lung de surprize neplacute.
Do I have to take care o everything e o scurta comedie de situatie finlandeza, cu un umor proaspat si inteligent si cu cateva personaje absolut delicioase. Subiectul e simplu: o familie obisnuita trebuie sa ajunga la o nunta dar universul pare a complota impotriva lor. Din nefericire online nu e disponibil decat un trailer. Daca sunteti prin Cluj weekend-ul urmator n-ar striga sa va abateti pe la salina din Turda (un loc absolut special) pentru ca si acolo vor fi proiectii iar vizitatorii vor avea acces liber.
Nu in ultimul rand as semnala un scurt-metraj de animatie (proiect de diploma) realizat de un tinar regizor din Mexico City, Federico Gutierrez, invitat la Comedy Cluj, cu care am avut ocazia sa stau la o bere si sa discutam despre Cuaron, del Toro, palinca si tequila. Filmul sau, Burrow, e o animatie cu un simbure de mister si o doza de absurd care dezvaluie talentul de desenator al autorului si felul in care-i lucreaza imaginatia.
Burrow from Federico Gutiérrez on Vimeo.
luni, 14 octombrie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)