sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Another Earth (2011)

Un bilet pentru o alta viata, va rog...

rating: Brainwash


Another Earth, filmul low-budget cu care Mike Cahill a castigat premiul juriului la Sundance anul acesta, e o metafora usor melancolica si destul de minimala privind sentimentul de vinovatie si nevoia de izbavire. Exista si componenta de science-fiction in el, de unde si titlul, dar ea e ca un carlig pe perete unde sa agatam tabloul dramatic al unei vieti potential diferite. Practic, povestea foloseste ca trigger si fundal o descoperire astronomica a unei planete apropiate de a noastra care prezinta caracteristici atat de asemanatoare incat e pe loc botezata Pamant 2. Momentul e de rau augur pentru doua personaje: Rhoda (Brit Marling), studenta proaspat acceptata la MIT care dupa ce sarbatoreste este implicata intr-un accident rutier si John Burroughs (William Mapother), muzicianul a carui masina este lovita de Rhoda cu consecinte tragice - moartea sotiei si a copilului sau. Cu alte cuvinte un eveniment macrocosmic coincide cu (sau provoaca) o coliziune microcosmica si distrugerea altor doua lumi mai mici.





Daca consideram filmul asta un SF atunci e unul atipic, lipsit de CGI, explozii, agitatie cu miros de apocalipsa si alte ingrediente de blockbuster. Another Earth beneficiaza de un scenariu bine scris chiar de actrita principala impreuna cu regizorul, are o imagine superba si un ton contemplativ, analizand acel tip de suferinta dureroasa cauzata de vina si imposibilitatea de a da timpul inapoi. La 4 ani dupa incidentul nefericit Rhoda se intoarce in oras ca s-o ia de la zero. Fosta studenta eminenta incepe o slujba de femeie de serviciu care o aduce apoi in casa victimei sale. Vazand starea precara in care fostul muzician se afundase si neputand sa-si ceara iertare femeia gaseste o cale de a se revansa: se ofera sa-i fie menajera, gratuit, versiunea “pe incercate” a unui serviciu fictiv de curatenie Maid in Heaven. Omul, pe care gunoaiele il dadeau afara din casa, accepta oferta ba chiar se vede renascand in apropierea acestei femei. De la spalat haine relatia trece repejor la jucat Nintendo, mancat aripioare sau cantat muzica stranie la ferestrau. Premisele unei relatii amoroase sunt deja afisate.


Cliseul “izbavirii prin iubire” inceteaza insa cand Rhoda se inscrie pe lista de voluntari pentru o vizita pe al doilea Pamant. Pentru ea nu exista o “intoarcere” la normal ci doar o abandonare a unei existente esuate si acceptarea unei a doua sanse. Poate dincolo ceva e diferit.




Filmul lui Cahill atinge usor si cateva concepte teoretice ca fractura spatiala si alte dimensiuni, insa nu zaboveste si nici nu ofera explicatii inutile. Simpla pozitionare a unui glob luminos, identic cu cel pe care te-ai nascut, pe un cer omnistient, e suficient pentru a ne lasa sa speculam singuri. Mai exista un eu in afara de mine? A facut aceleasi greseli ca mine? Intr-un an in care am avut deja o ciocnire planetara cu melancholia (lui Trier) orice intruziune astronomica pe cerul nostru pare amenintoare. Dar daca astrologic astfel de miscari cosmice promit doar schimbare pentru o astrofiziciana ratata cu 3 vieti pe constiinta ele inseamna mult mai mult. O scapare, o eliberare sau chiar o mantuire.


3 comentarii:

  1. îmi place cum începe să se disipe genul SF :D

    RăspundețiȘtergere
  2. La nivel de scenariu filmul sta foarte bine. Elementele de sf, bazate pe teorii sunt inteligent dezvoltate, iar vocea narativa apasatoare ajuta. Drama fetei e mai impresionanta decat a celuilalt supravietuitor - poate si datorita faptului ca-i cunoastem gandurile, regretele si modul in care se autopedepsete pentru ce a facut. Pentru mine batranelul ala de la scoala a ramas un mister.

    RăspundețiȘtergere
  3. @Adina: sa se disipe genul? mi-e greu s-o cred cand vad blockbusterele din ultima vreme si cele care se anunta. Ma bucur insa ca se ramifica neasteptat si se lasa influentat de alte genuri.

    @Marian: nici mie nu mi-e foarte clara povestea batranului

    RăspundețiȘtergere