miercuri, 5 februarie 2025

"Nu veți pleca de aici fără să simțiți ceva"

EUGENE BUICĂ, DESPRE "MRS. BUICĂ"

Unul din motivele pentru care am decis să pornim programul Doc-minică a fost tocmai pentru a putea vedea la Timișoara filme precum "Mrs. Buică" (2023). "Impertinent", "emoționant", "tulburător", "inconfortabil", a fost numit în multe feluri, cu siguranță nu te lasă rece. După 24 de ani de la prima filmare, Eugene Buică a finalizat documentarul foarte personal "Mrs. Buică", ce are ca punct central conflictele din interiorul familiei sale. În căutarea unei invitații mai personale publicului timișorean, am vorbit cu regizorul care va fi prezent la Timișoara duminica aceasta. Interviu consemnat de Lucian Mircu. 


Marele Ecran: Când ți-ai dat seama că ai un film? Care a fost declicul?

Eugene Buică: În 98 am filmat nunta fratelui meu și acesta era motivul venirii în România, împreună cu părinții. I-am filmat și pentru a avea niște probe, un document privind dinamica din familia mea. Nu știam că o să am un film, dar intenția era acolo. Nu neapărat sa fac un film din ei”, dar să fiu sincer. Adică sa aflu mai în adâncime cine sunt oamenii ăștia și, dacă iese un film, ok. În 2000 am avut o abordare mult mai profesionistă, când m-am dus la New York de Crăciun. A început mai concret lucrul la film, cu camere profesioniste și DP (director de imagine, n.n).   

Marele Ecran: A fost un mod de a-i descoperi pe părinții tăi.

Eugene Buică: Da, exact. Dincolo de asta am putut să spun cu obiectivitate: "chiar dacă sunt părinții mei, ăsta e un material foarte bun. Ar vorbi și altora. Sunt niște arhetipuri."




                              


Marele Ecran: Spuneai undeva că suntem de peste 70 de ani în trauma asta moștenită. De ce?

Eugene Buică: E cam intrată în ADN, nu-i o chestie de care scapi. Nu știu cum a intrat în oasele oamenilor, și ale mele, dar o văd în jur. Se dă mai departe la copii. Este un mister pentru mine de ce are atâta forță trauma asta.

Marele Ecran: De ce crezi că e important ca filme cum e al tău, și alte documentare independente, să ajungă la cinema?

Eugene Buică: Lucrurile care sunt mai greu de digerat, ca o pilulă sau vitamină, poate nu ne place gustul lor, dar ne fac bine. Ne simțim bine într-un mod mai adânc. Trăim într-o cultură care ne încurajează să căutăm și să primim sentimentele bune în moduri foarte facile. De ce să-mi bat capul, că am muncit azi. Hai să merg la un film mult mai comercial. Știu ce se va întâmpla acolo”. E ca un fast food, nu te gândești la nimic și, gata, ai plecat. 

E greu ca oamenii să-și dea seama că le e sete, dar beau tot apă sărată. "Poate trebuie să beau o apă pură. Nu asta sărată care mă face să mă tot întorc, dar nu-mi satisface setea." 

E și frica de necunoscut. "Cum poate să-mi placă ceva necunoscut despre oameni necunoscuți? Sau să-mi facă bine, să mă scoată din ale mele? Cum poate să facă asta un film documentar și nu o face un film de Hollywood, de 200 de milioane de dolari?" 



Marele Ecran: E și un fel de amorțire a noastră? O fugă poate de a simți lucrurile astea? Știm că o să ne doară și preferăm să nu...

Eugene Buică: Cu siguranță. Ce face consumerismul? Ne amorțește. Ne promite fericire, dar ne oferă amorțire. Scopul e să rămânem amorțiți și să consumăm mai mult. Revenind în România, mă deranjează că America a avut așa o influență și că amorțirea asta este singura cale spre fericire”. Mulți tineri nu mai au o viață spirituală, fiindcă odată cu negarea Bisericii l-au negat și pe Dumnezeu. Nu am soluții din păcate.

Marele Ecran: Pare că înlocuim nevoia de spiritualitate cu teorii ale conspirației...

Eugene Buică: Teorii ale conspirației. Consum de Tik Tok, știri, McDonalds. Haine. Mașini. Cu asta a fost înlocuită setea aia. Poate există și alte căi. Cine a venit la "Mrs Buică" foarte greu să nu aibă o experiență mai adâncă. Poate unii s-au simțit insultați de limbaj: cum să se vorbească așa la cinema? Dar nimeni nu a rămas neutru. Asta le putem garanta spectatorilor: nu veți pleca de aici fără să simțiți ceva.

Documentarul independent "Mrs. Buică" va fi văzut în premieră la Timișoara la Cinema Studio, în prezența regizorului, duminică, 9 februarie, de la 19.30. 


Eugene Buică, regizorul şi unul dintre protagoniştii filmului, s-a născut în București, iar la vârsta de zece ani s-a mutat împreună cu familia la New York. După ce a finalizat cursurile Universității din Pennsylvania, a absolvit The Neighborhood Playhouse în New York, unde l-a avut ca profesor de actorie pe legendarul Sanford Meisner. 

Ca actor, a avut roluri în peste 50 de spectacole de teatru, filme, seriale de televiziune și reclame. Apariții notabile pe scena teatrelor includ "The Sound of Music" pe Broadway, "Coriolanus" la McCarter Theater din Princeton sau "The Swan" la Lincoln Center, în Manhattan. În ceea ce privește apariţiile în filme, merită menționate "Glass Necktie", "The Group", "Merchants of Venus", "Float", și, cel mai recent, "Jolt" cu Kate Beckingsale. Iar ca seriale: "ER", "Goode Behavior", "Days of Our Lives" sau "Becker".

Între anii 2000 și 2019, Eugene Buică a fost fondator şi director artistic al Academiei de Actorie The Acting Corps, de care au beneficiat atât comunitatea americană, cât și cea internațională, pregătind un număr de peste 4.700 de actori. 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.