sâmbătă, 18 iulie 2015
Ionuț Mareș, despre selecția Ceau, Cinema!: "Avem șase filme greu de atacat"
Totul a început cu "Filmele Mareșalului", rubrica pe care Ionuț Mareș a deținut-o mai bine de 1 an pe acest blog colectiv. Acum e selecționerul Ceau, Cinema!. Dar să spunem despre Ionuț că e doar selecționer ar fi nedrept. Ne-a ajutat cu cronici, cu interviuri, cu promovare în paginile electronice ale Ziarului Metropolis, cu un ochi proaspăt pe materiale și cu multe idei de care am ținut cont când am făcut programul. De acum Ionuț este, că vrea că nu vrea, unul dintre oamenii care fac Ceau, Cinema! Sper să facă și la anul. Dar, după cum veți vedea mai jos, nu cred că mai e cazul să îl rugăm frumos (notă: bună parte din întrebări le-am adresat anterior unui alt selecționer de festival, încercînd astfel să fiu "obiectiv").Ionuț Mareș este jurnalist și critic de film. Textele sale despre cinema pot fi găsite pe site-ul de cultură Ziarul Metropolis. Mai trebuie spus că Ionuț e legat de Timișoara prin anii de studenție petrecuți aici. Și primii ani de lucru ca jurnalist.
Marele Ecran: Ne-ai ajutat să facem prima ediţie a Competiţiei Ceau,
Cinema! Cât timp ţi-a luat să vezi toate
filmele înscrise şi cum ţi s-a părut munca de selecţioner, fiind prima oară şi
pentru tine?
Ionuț Mareș: Au
fost, cred, vreo 30 de filme înscrise/cerute şi văzute acasă de-a lungul
câtorva săptămâni, plus alte câteva testate ţintit de mine pe la diverse
festivaluri în prima parte din 2015. Mi-am răscolit de asemenea colecţia de
reviste de cinema şi memoria festivalieră din ultimul an şi ceva în căutare de
posibile titluri, apelând şi la diverse site-uri de specialitate (festivaluri,
baze de date sau publicaţii). Limitarea ariei de selecţie pentru competiţie
doar la filmele din cele aproximativ 15 ţări care au avut sau au minorităţi
tradiţionale în Banat a fost cu adevărat o provocare, în sensul cel mai bun al
termenului. Atenţie însă, tematica minorităţilor nu a fost un criteriu!
Singurul criteriu a fost valoarea.
„Munca”
de selecţioner e ceva nou pentru mine. Încă nu ştiu exact ce înseamnă. Dar a
fost, cu siguranţă, al naibii de plăcut. Am văzut filme peste care altfel nu aş
fi dat, chiar dacă unele dintre ele au fost slabe. Dar bucuria de a spune, din
când în când, „pe ăsta îl vreau sigur în competiţie” e greu de egalat.
Fără
să-mi fi propus de la început, cred că am obţinut o competiţie echilibrată. Am
vrut cel puţin un documentar – până la urmă, două din cele şase titluri care
concurează pentru trofeu sunt filme de nonficţiune.
Avem
două femei regizor - Virág Zomborácz (Ungaria) şi Aleksandra Maciuszek
(Polonia) -, tinere, talentate şi aflate la debut. Tot ele cred că pot fi
considerate şi descoperirile noastre. Avem două nume consacrate deja de mai
mulţi ani în cinematografia europeană: polonezul Wojciech Smarzowski şi
maghiarul György Pálfi. Un cineast israelian - Nadav Lapid - extrem de bine
cotat în marile festivaluri şi la critică, deşi nu are decât două lungmetraje. Şi
un extrem de interesant regizor germano-român de filme documentare - Andrei
Schwartz.
Nu
mai e cazul să subliniez că toate filmele sunt prezentate în premieră în
Timişoara. Şi, mai mult, patru dintre ele nu au mai fost proiectate până acum
în România.
M.E. Efecte adverse după atâtea ore de vizionare? Remuşcări
pentru cineva lăsat pe dinafară?
Ionuț Mareș: Sunt
cu conştiinţa împăcată legat de ce a rămas până la urmă în competiţie, astfel
că nu am remuşcări faţă de ce am lăsat, inevitabil, pe lângă. Au mai fost,
totuşi, câteva titluri ce ar fi putut, la o adică, prinde prima linie. Plus
multe altele la care nu am ajuns, din diverse motive.
A
fost o situaţie interesantă cu ultimul film asupra căruia m-am decis – nu spun
care. M-a salvat, pentru că aveam uşoare dubii asupra altor două-trei
potenţiale alegeri. Eram aproape decis cu un alt film, când am primit o ultimă
propunere. M-a făcut să răsuflu uşurat. Aveam, în sfârşit, şase filme greu de
atacat.
M.E. Ce zice selecţionerul că nu avem voie să ratăm din
competiţie?
Ionuț Mareș: Nu
sunt decât şase filme, deci sunt extrem de reduse riscurile ca publicul să fie
dezamăgit dacă le vede pe toate (ceea ce şi recomand). Chiar sunt mulţumit de
cum a ieşit mica noastră selecţie. Pe spectatorii care vor pleca cu aşteptările
sincer înşelate de la vreun film sunt dispus să îi invit la o bere pentru a le
explica alegerea mea. Ştii că-mi place să vorbesc mult despre filme.
M.E. Esti un avid spectator al festivalurilor de film (ar
trebui să ştiu, doar am împărţit o jumătate de TIFF împreună). Ce ai vrea să
vezi ca spectator la Ceau, Cinema!, în afara filmelor selectate de tine?
Dacă
nu le-aş fi văzut deja, cu siguranţă aş fi fost prezent, ca spectator, la toate
filmele româneşti care vor fi arătate la Timişoara şi Gottlob, pentru că sunt de
la bune în sus. Ucraineanul
„Tribul” este, cum se zice, un must
pentru orice cinefil. Cei care l-au văzut, pe la TIFF sau prin Bucureşti, ştiu
despre ce vorbesc. Cei care nu l-au văzut vor afla imediat. Un film-şoc despre
care încă se vorbeşte mult, la un an după ce a divizat critica la Cannes.
Apoi,
sunt sincer curios de filmele bănăţene. Succesul lui „Les combattants” la
Cannes 2014 îl face, de asemenea, un film obligatoriu de trecut în agendă. Cred
că cele două lungmetraje sârbeşti, pe care nu le ştiu, pot oferi surprize
plăcute. La fel şi „Vie sauvage” (Premiul Special al Juriului la San
Sebastian), pe care, de asemenea, l-am tot ratat. Cine ştie, poate mă sustrag
de la activitatea de voluntariat pe care am promis-o şi mă strecor să-l văd.
Şi,
neapărat, vreau să asist la discuţia despre documentar cu Răzvan Georgescu,
Florin Iepan, Lucian Maier, Irina Margareta Nistor şi moderată de Lucian
Ionică. Documentarul e un gen la care ţin mult, dovadă că am ales două filme de
non-ficţiune în competiţie. Nu aş lipsi nici de la întâlnirea cu publicul a
actriţei Andreea Vasile, membră a juriului. De asemenea, recomand, pentru ce au
de spus invitaţii, discuţia pe care voi încerca s-o moderez cu criticii Adina
Baya şi Lucian Maier, pe care îi citesc mereu cu atenţie.
O
fi „festival de buzunar”, cum îi ziceţi voi, dar, ca simplu spectator, Ceau,
Cinema! m-ar ţine ocupat cinci zile. Ceea ce le doresc şi timişorenilor şi nu
numai.
M.E. Fiind prima ediţie şi nu atât de multe
filme înscrise ca probabil la festivalurile consacrate, poţi totuşi, din ce am
primit, să observi vreo temă predilectă care să surprindă zeitgeist-ul, vreo
temă comună? Poţi să zici că ai luat pulsul cinematografiei din zonă?
Ionuț Mareș: Pe
scurt, despre câteva cinematografii din vecinătate. Pot să zic că cineaştii
maghiari de vârf sunt foarte diverşi, îndrăzneţi şi extrem de competitivi
(chiar şi după retragerea legendarului Bella Tarr). Pe lângă cele două filme din
Ungaria alese pentru competiţie, mai văzusem sau am văzut ulterior alte
două-trei titluri foarte bune, care însă nu s-au înscris.
Polonezii
fac multe filme, majoritatea destul de convenţionale (nu şi „Îngerul
atotputernic”, pe care l-am luat în competiţie tocmai datorită distanţării sale
de pluton). Au două teme predilecte – istoria şi problemele cotidiene ale
prezentului.
De
la cehi şi slovaci am văzut prea puţin ca să trag o concluzie, dar o temă nouă
pare a fi situaţia romilor. Regizorii din Serbia sau din alte state din fosta
Iugoslavie sunt interesaţi – deloc surprinzător – de conflictele din anii `90. Aş fi vrut să văd mai multe
filme din Turcia, Austria sau Ucraina.
M.E. Ce aşteptări ai de la ediţia viitoare? Ce ai vrea să
îmbunătăţim?
Această
primă ediţie a competiţiei a fost, cu siguranţă, o încercare. Limitarea
filmelor doar la cele noi provenite din ţările care au avut sau au minorităţi
tradiţionale în Banat oferă mai multe avantaje decât ar putea părea. Ajungi să
cunoşti bine nişte cinematografii apropiate geografic, dar destul de diferite
ca teme şi stiluri. Iar oferta e suficient de variată pentru a face o bună selecţie.
Sunt convins că vom primi mai multe filme spre înscrierea în competiţie pentru
ediţia viitoare, iar alegerea va fi cu atât mai dificilă. Acum, că ştim cum se
face, o putem lua mai din timp. Am ochit deja, întâmplător, câteva posibile
titluri de recomandat.
Filmele
din Competiţia Ceau, Cinema! 2015:
Polonia,
2014, 110 min.
Regie: Wojciech
Smarzowski
Ungaria-Franța-Coreea
de Sud, 2014, 80 min.
Regie: György
Pálfi
„Afară” („Himmelverbot”/„Outside”)
Germania-România,
2014, doc., 86 min.
Regie: Andrei
Schwartz
Ungaria,
2014, 93 min.
Regie: Virág
Zomborácz
„Educatoarea” („Haganenet”/„The Kindergarten Teacher”)
Israel-Franța, 2014, 119 min.
Regie:
Nadav Lapid
Polonia, 2015, doc., 60 min.
Regie: Aleksandra
Maciuszek
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.