vineri, 28 septembrie 2012
Bibliothèque Pascal (2010)
Rating: Colectabil
Din ciclul "filme foarte faine despre care habar nu aveai", azi vă prezentăm un absolut fabulos experiment româno-maghiar (sau mai degrabă maghiaro-român), cu titlu ce sună franțuzește și acțiune ce se întâmplă preponderent în Liverpool. Adică Bibliotheque Pascal. Despre care ați / am aflat într-o postare de acum vreo două săptămâni făcută de Waka_x.
Pentru a începe să vă povestesc despre el, vă rog mai întâi să apăsați pe link-ul care duce pe site-ul filmului și să lăsați să curgă mostra de soundtrack. Iar apoi, în acest setting sonor, să vă imaginați un blender gigantic. În care se introduc următoarele:
- atmosfera colorată și suprarealistă a unui vis (pe care o puteți culege, de exemplu, din filmele superimaginative semnate de Michel Gondry, gen The Eternal Sunshine of the Spotless Mind sau The Science of Sleep);
- o mamă gen Ana Ularu în Periferic (jucată aici superb de Orsolya Török-Illyés), posesoare a unei vieți de tot rahatul și a unui copil căruia se încăpățânează să îi ofere ceva mai bun (dar de la intenție la faptă trebuie să treacă prin iad);
- o temă foarte actuală, acută, sensibilă, înțepătoare: traficul de carne vie de la Est spre Vest (experimentată din diverse perspective de diverși regizori, de la Cronenberg cu ale lui Eastern Promises la Mitulescu și al său Loverboy);
- Andi Vasluianu și Oana Pellea, în niște roluri mici, dar atât de faine!;
- România semi-rurală. Adică aia care votează cu domnu' Dan și nu are apă curentă și încălzire centrală;
- atmosfera balcanico-fantastică a unui film de Kusturica (incluzând chiar și fanfara cu alămuri);
- un soundtrack demențial, din care aveți o mostră unde vă scriam mai sus.
Ce rezultă e un film colorat și volatil ca un vis. Sau poate ca un coșmar. Suprarealist și fantomatic. De văzut neapărat!
Din ciclul "filme foarte faine despre care habar nu aveai", azi vă prezentăm un absolut fabulos experiment româno-maghiar (sau mai degrabă maghiaro-român), cu titlu ce sună franțuzește și acțiune ce se întâmplă preponderent în Liverpool. Adică Bibliotheque Pascal. Despre care ați / am aflat într-o postare de acum vreo două săptămâni făcută de Waka_x.
Pentru a începe să vă povestesc despre el, vă rog mai întâi să apăsați pe link-ul care duce pe site-ul filmului și să lăsați să curgă mostra de soundtrack. Iar apoi, în acest setting sonor, să vă imaginați un blender gigantic. În care se introduc următoarele:
- atmosfera colorată și suprarealistă a unui vis (pe care o puteți culege, de exemplu, din filmele superimaginative semnate de Michel Gondry, gen The Eternal Sunshine of the Spotless Mind sau The Science of Sleep);
- o mamă gen Ana Ularu în Periferic (jucată aici superb de Orsolya Török-Illyés), posesoare a unei vieți de tot rahatul și a unui copil căruia se încăpățânează să îi ofere ceva mai bun (dar de la intenție la faptă trebuie să treacă prin iad);
- o temă foarte actuală, acută, sensibilă, înțepătoare: traficul de carne vie de la Est spre Vest (experimentată din diverse perspective de diverși regizori, de la Cronenberg cu ale lui Eastern Promises la Mitulescu și al său Loverboy);
- Andi Vasluianu și Oana Pellea, în niște roluri mici, dar atât de faine!;
- România semi-rurală. Adică aia care votează cu domnu' Dan și nu are apă curentă și încălzire centrală;
- atmosfera balcanico-fantastică a unui film de Kusturica (incluzând chiar și fanfara cu alămuri);
- un soundtrack demențial, din care aveți o mostră unde vă scriam mai sus.
Ce rezultă e un film colorat și volatil ca un vis. Sau poate ca un coșmar. Suprarealist și fantomatic. De văzut neapărat!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.