vineri, 27 februarie 2009
Gandhi (1982)
Un alt film pe care l-as recomanda si pe care l-am urmarit acum cateva zile este Gandhi, in regia lui Richard Attenborough(Chaplin). Filmul, proiect de suflet al regizorului, prezinta in peste 3 ore biografia lui Mahatma Gandhi, parintele natiunii indiene si cel care aproape intreaga viata a luptat pentru independenta Indiei si pentru egalitatea oamenilor intre ei indiferent de religia lor. Inceputul este identic cu finalul filmului si incarcat de dramatism: Gandhi este asasinat in timpul unei plimbari prin mijlocul oamenilor pe care i-a iubit atat de mult. Procesiunea funerara care urmeaza acestui moment istoric este cred una din cele mai impresionante scene filmate vreodata. Accentuez "filmate" pentru ca e vorba de un cortegiu funerar alcatuit din 300 000 de figuranti, mare parte participanti voluntari si nu de efecte digitale.
Revenind insa la viata sa, momentul de inceput al luptei sale impotriva opresiunii, se petrece in Africa de Sud nu in India, cand, in timpul unei calatorii cu trenul este azvarlit din vagon de catre conductor pe motiv ca indienii si "coloratii" n-au ce cauta la clasa I. El era un avocat din Londra si cetatean al Imperiului Britanic. Punct de cotitura si de razvratire. Organizeaza marsuri non-violente impotriva inegalitatii in drepturi si in semn de protest isi arde pasaportul britanic. Este incarcerat de mai multe ori si eliberat dar nu renunta la proteste. In final autoritatile aleg sa recunoasca drepturile indienilor. Victorios, Gandhi se intoarce in India unde are parte de o primire calduroasa din partea liderilor spirituali si politici indieni, dornici de a-l coopta in lupta pentru independenta fata de coroana britanica. Gandhi accepta si, constient ca nu-si cunoaste tara, pleaca in lungi calatorii pe aproape tot intinsul Indiei, vazand cu proprii ochi saracia si mizeria in care se zbateau taranii. Profund afectat, tine discursuri, scrie scrisori, publica in ziare, condamna Imperiul care i-a redus la o tara de consumatori ai produselor britanice. Indeamna la boicotarea stofelor de import, pledand pentru confectionarea proprie a hainelor, solicita liberalizarea productiei de sare organizand un mars de 350 de km. Este de nenumarate ori arestat si incarcerat, apoi eliberat la protestul maselor. Campania sa de non-violenta era simpla. "Ne pot bate, ne pot ucide dar nu ne pot supune daca noi nu acceptam". Era pur si simplu rezistenta pasiva. Iar englezii tot nu intelegeau. Pana le-a explicat Gandhi: "100 000 de englezi nu pot carmui 350 de milioane de indieni daca acestia nu-i vor". Simplu.
In cele din urma, Anglia satula de presiunea internationala si slabita dupa al 2-lea Razboi Mondial, recunoaste independenta Indiei dar problemele nu se rezolva asa usor. Izbucneste un razboi civil intre musulmani si hindusi care nu inceteaza decat dupa un post negru foarte lung tinut de Gandhi care il aduce aproape de sfarsit. Impresionati de sacrificiul sau, liderii celor doua parti religioase incheie "pace" pentru a-l salva pe Ba-pu, parintele Indiei. Ca urmare Pakistanul se separa de India, formand un stat independent si musulman.
Pe parcursul expunerii acestor evenimente cel care-i da viata pe ecran marelui om spiritual este Ben Kingsley. Un mare actor. Interpretarea lui este atat de credibila incat la final esti absolut convins ca Gandhiji (cum era alintat de popor) e intrupat in el. Atat de bine s-a identificat cu personajul. Sunt multe de spus despre aceasta legenda dar, asa cum suntem avertizati la inceputul filmului, viata unui asemenea om nu poate fi cuprinsa intr-un film. Deci nici intr-o insemnare de blog. Am ales sa relatez actiunea filmului, schematic ce-i drept, pentru ca nu cred ca dezvalui ceva ce strica placerea vizionarii, toate fiind lucruri cunoscute, facand parte din istorie. Adevarata placere sta in a-l asculta pe Gandhi vorbind despre pace si iubire si a-i urmari destinul pret de trei ore. Poate asta va convinge sa cercetati voi mai mult, daca nu va sunt suficiente cele 8 Oscaruri luate. Tot atatea cate a adunat si Slumdog Millionaire anul acesta, alt film localizat pe pamant indian.
Revenind insa la viata sa, momentul de inceput al luptei sale impotriva opresiunii, se petrece in Africa de Sud nu in India, cand, in timpul unei calatorii cu trenul este azvarlit din vagon de catre conductor pe motiv ca indienii si "coloratii" n-au ce cauta la clasa I. El era un avocat din Londra si cetatean al Imperiului Britanic. Punct de cotitura si de razvratire. Organizeaza marsuri non-violente impotriva inegalitatii in drepturi si in semn de protest isi arde pasaportul britanic. Este incarcerat de mai multe ori si eliberat dar nu renunta la proteste. In final autoritatile aleg sa recunoasca drepturile indienilor. Victorios, Gandhi se intoarce in India unde are parte de o primire calduroasa din partea liderilor spirituali si politici indieni, dornici de a-l coopta in lupta pentru independenta fata de coroana britanica. Gandhi accepta si, constient ca nu-si cunoaste tara, pleaca in lungi calatorii pe aproape tot intinsul Indiei, vazand cu proprii ochi saracia si mizeria in care se zbateau taranii. Profund afectat, tine discursuri, scrie scrisori, publica in ziare, condamna Imperiul care i-a redus la o tara de consumatori ai produselor britanice. Indeamna la boicotarea stofelor de import, pledand pentru confectionarea proprie a hainelor, solicita liberalizarea productiei de sare organizand un mars de 350 de km. Este de nenumarate ori arestat si incarcerat, apoi eliberat la protestul maselor. Campania sa de non-violenta era simpla. "Ne pot bate, ne pot ucide dar nu ne pot supune daca noi nu acceptam". Era pur si simplu rezistenta pasiva. Iar englezii tot nu intelegeau. Pana le-a explicat Gandhi: "100 000 de englezi nu pot carmui 350 de milioane de indieni daca acestia nu-i vor". Simplu.
In cele din urma, Anglia satula de presiunea internationala si slabita dupa al 2-lea Razboi Mondial, recunoaste independenta Indiei dar problemele nu se rezolva asa usor. Izbucneste un razboi civil intre musulmani si hindusi care nu inceteaza decat dupa un post negru foarte lung tinut de Gandhi care il aduce aproape de sfarsit. Impresionati de sacrificiul sau, liderii celor doua parti religioase incheie "pace" pentru a-l salva pe Ba-pu, parintele Indiei. Ca urmare Pakistanul se separa de India, formand un stat independent si musulman.
Pe parcursul expunerii acestor evenimente cel care-i da viata pe ecran marelui om spiritual este Ben Kingsley. Un mare actor. Interpretarea lui este atat de credibila incat la final esti absolut convins ca Gandhiji (cum era alintat de popor) e intrupat in el. Atat de bine s-a identificat cu personajul. Sunt multe de spus despre aceasta legenda dar, asa cum suntem avertizati la inceputul filmului, viata unui asemenea om nu poate fi cuprinsa intr-un film. Deci nici intr-o insemnare de blog. Am ales sa relatez actiunea filmului, schematic ce-i drept, pentru ca nu cred ca dezvalui ceva ce strica placerea vizionarii, toate fiind lucruri cunoscute, facand parte din istorie. Adevarata placere sta in a-l asculta pe Gandhi vorbind despre pace si iubire si a-i urmari destinul pret de trei ore. Poate asta va convinge sa cercetati voi mai mult, daca nu va sunt suficiente cele 8 Oscaruri luate. Tot atatea cate a adunat si Slumdog Millionaire anul acesta, alt film localizat pe pamant indian.
text publicat partial si pe Richie's Day in iulie 2008
Categorii:
Filme de (re) vazut,
Oscar
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.