Se afișează postările sortate după relevanță pentru interogarea Silver Linings Playbook. Sortați după dată Afișați toate postările
Se afișează postările sortate după relevanță pentru interogarea Silver Linings Playbook. Sortați după dată Afișați toate postările
joi, 10 ianuarie 2013
Oscar 2013: Nominalizari
De cateva ore s-au anuntat nominalizarile la Premiile Academiei Americane de Film, editia 2013. N-a fost nicio surpriza ca Lincoln e onorat cu 12 nominalizari. E foarte probabil sa stranga caimacul, S. Spielberg fiind un bun prieten al Academiei iar subiectul istoric si realizarea de anvergura e foarte probabil sa fi atins o coarda sensibila. Americanii isi iubesc eroii. Life of Pi al lui Ang Li a facut si el o impresie buna, are 11 nominalizari. Silver Linigs Playbook era un film caruia pana acum nu i-am acordat nici o atentie. Se pare ca trebuia. Are 8 nominalizari intre care 7 majore - inclusiv la toate cele 4 categorii de actori - asa ca s-ar putea sa fie o experienta interesanta. Les Miserables are si el 8 nominalizari insa regia lui Tom Hooper n-a convins. Argo are 7 nominalizari, dar nici Ben Affleck n-a prins un vant favorabil, avant sanse reale doar la montaj. La fel e si cazul Kathrynei Bigelow, al carei Zero Dark Thirty a strans 5, cu sanse mari la cel putin una din ele: pentru cea mai buna actrita Jessica Chastain. Amour al lui M. Haneke are tot 5 nominalizari si nu vad cum cea pentru film strain i-ar putea scapa dar Q. Tarantino si-al sau Django Unchained, desi are tot 5, ma indoiesc ca se va alege cu vreuna, desi personal m-as bucura sa ia pentru scenariu original. Fun fact: The Hobbit si The Master au fiecare cate 3 nominalizari.
Best Picture
Amour
Argo
Beasts of the Southern Wild
Django Unchained
Les Miserables
Life of Pi
Lincoln
Silver Linings Playbook
Zero Dark Thirty
Best Actor
Bradley Cooper, Silver Linings Playbook
Daniel Day-Lewis, Lincoln
Hugh Jackman, Les Miserables
Joaquin Phoenix, The Master
Denzel Washington, Flight
Best Actress
Jessica Chastain, Zero Dark Thirty
Jennifer Lawrence, Silver Linings Playbook
Emmanuelle Riva, Amour
Quvenzhane Wallis, Beasts of the Southern Wild
Naomi Watts, The Impossible
Best Supporting Actor
Alan Arkin, Argo
Robert De Niro, Silver Linings Playbook
Philip Seymour Hoffman, The Master
Tommy Lee Jones, Lincoln
Christoph Waltz, Django Unchained
Best Supporting Actress
Amy Adams, The Master
Sally Field, Lincoln
Anne Hathaway, Les Miserables
Helen Hunt, The Sessions
Jacki Weaver, Silver Linings Playbook
Best Director
Michael Haneke, Amour
Ang Lee, Life of Pi
David O. Russell, Silver Linings Playbook
Steven Spielberg, Lincoln
Benh Zeitlin, Beasts of the Southern Wild
Best Original Screenplay
Amour, Michael Haneke
Django Unchained, Quentin Tarantino
Flight, John Gatins
Moonrise Kingdom, Wes Anderson and Roman Coppola
Zero Dark Thirty, Mark Boal
Best Adapted Screenplay
Argo, Chris Terrio
Beasts of the Southern Wild, Lucy Alibar and Benh Zeitlin,
Life of Pi, David Magee
Lincoln, Tony Kushner
Silver Linings Playbook, David O. Russell
Best Animated Feature:
Brave
Frankenweenie
ParaNorman
The Pirates! Band of Misfits
Wreck-It Ralph
Best Cinematography
Anna Karenina, Seamus McGarvey
Django Unchained, Robert Richardson
Life of Pi, Claudio Miranda
Lincoln, Janusz Kaminski
Skyfall, Roger Deakins
Best Documentary Feature
5 Broken Cameras
The Gatekeepers
How to Survive a Plague
The Invisible War
Searching for Sugar Man
Best Foreign Language Film
Amour, Austria
Kon-Tiki, Norway
No, Chile
A Royal Affair, Denmark
War Witch, Canada
Best Original Score
Anna Karenina, Dario Marianelli
Argo, Alexandre Desplat
Life of Pi, Mychael Danna
Lincoln, John Williams
Skyfall, Thomas Newman
Best Visual Effects
The Hobbit: An Unexpected Journey
Life of Pi
The Avengers
Prometheus
Snow White and the Huntsman
restul categoriilor aici.
luni, 28 ianuarie 2013
Concursul de previziuni Oscar 2013
Bun gasit, cititori ai Marelui Ecran, fani sau simpli vizitatori. Azi lansam traditionala noastra provocare de Oscar: asa-numitul concurs de previziuni - editia a IV-a - in care va solicitam competentele cinefile in ghicitul numelor care vor fi onorate de Academia Americana de Film in 24 februarie. Sunt sigur ca ati vazut deja o parte importanta din filmele de Oscar americane. Daca aveti putin fler si ceva intuitie in legatura cu felul in care gandesc americanii cand vine vorba de Oscaruri va invitam sa va anuntati pronosticurile pentru categoriile intrate in Concursul nostru. Aveti timp pana in 24 februarie, ora 18. Raspunsurile in comentarii la acest articol. Premiul va fi unul singur (pana la noi modificari): doua bilete la Cinema City + tratament VIP: suc, popcorn si prezenta echipei Marele Ecran (daca norocosul e din Timisoara). Destul de modest, e adevarat, dar ideea e sa ne distram putin si poate sa va ambitionam in a urmari cat mai multe din filmele nominalizate in acest an. Recolta 2012 e destul de bogata.
Observatii: in caz de paritate vom departaja dupa acuratetea raspunsurilor corecte: film, regizor, actor si actrita in rol principal etc...)
Asadar, hai cu votul:
Categorii intrate in Concurs:
Best Actor
Bradley Cooper, Silver Linings Playbook
Daniel Day-Lewis, Lincoln
Hugh Jackman, Les Miserables
Joaquin Phoenix, The Master
Denzel Washington, Flight
Best Actress
Jessica Chastain, Zero Dark Thirty
Jennifer Lawrence, Silver Linings Playbook
Emmanuelle Riva, Amour
Quvenzhane Wallis, Beasts of the Southern Wild
Naomi Watts, The Impossible
Best Supporting Actor
Alan Arkin, Argo
Robert De Niro, Silver Linings Playbook
Philip Seymour Hoffman, The Master
Tommy Lee Jones, Lincoln
Christoph Waltz, Django Unchained
Best Supporting Actress
Amy Adams, The Master
Sally Field, Lincoln
Anne Hathaway, Les Miserables
Helen Hunt, The Sessions
Jacki Weaver, Silver Linings Playbook
Best Original Screenplay
Amour
Django Unchained
Flight
Moonrise Kingdom
Zero Dark Thirty
Best Adapted Screenplay
Argo
Beasts of the Southern Wild
Life of Pi
Lincoln
Silver Linings Playbook
Best Animated Feature:
Brave
Frankenweenie
ParaNorman
The Pirates! Band of Misfits
Wreck-It Ralph
Best Foreign Language Film
Amour, Austria
Kon-Tiki, Norway
No, Chile
A Royal Affair, Denmark
War Witch, Canada
Best Original Score
Anna Karenina, Dario Marianelli
Argo, Alexandre Desplat
Life of Pi, Mychael Danna
Lincoln, John Williams
Skyfall, Thomas Newman
Best Cinematography
Anna Karenina, Seamus McGarvey
Django Unchained, Robert Richardson
Life of Pi, Claudio Miranda
Lincoln, Janusz Kaminski
Skyfall, Roger Deakins
Best Visual Effects
The Hobbit: An Unexpected Journey
Life of Pi
The Avengers
Prometheus
Snow White and the Huntsman
Best Documentary Feature
5 Broken Cameras
The Gatekeepers
How to Survive a Plague
The Invisible War
Searching for Sugar Man
Best Director
Michael Haneke, Amour
Ang Lee, Life of Pi
David O. Russell, Silver Linings Playbook
Steven Spielberg, Lincoln
Benh Zeitlin, Beasts of the Southern Wild
Best Picture
Amour
Argo
Beasts of the Southern Wild
Django Unchained
Les Miserables
Life of Pi
Lincoln
Silver Linings Playbook
Zero Dark Thirty
Sunt 14 categorii, asteptam 14 raspunsuri in comentariile voastre. Termen limita: 24 februarie ora 18. Bafta si vizionare placuta.
Later Edit: perioada de speculatii s-a incheiat. Ne auzim dupa Oscaruri.
Later Edit: perioada de speculatii s-a incheiat. Ne auzim dupa Oscaruri.
joi, 14 februarie 2013
Meniu de V-day: Silver Linings Playbook (2012)
Dragi îndrăgostiți prinși (de voie, de nevoie) în plasa unei
sărbători împachetate și exportate din America precum hamburgerii de la Mac,
Vă aud, vă înțeleg. Valentine’s day duhnește de clișee! Dar în același timp,
știu, nu putem trăi fără ea. Adică e o parte indispensabilă din societatea consumeristă
la care aderăm cuminți. Dar dacă v-ați plictisit să livrați în fiecare
an de 14 februarie plăsuța cu accesorii pufoase, roșii, dulci și/sau parfumate – și în același timp nu
vreți să aveți o gagică bosumflată fix azi – am o singură recomandare. De trei
cuvinte. Silver Linings Playbook.
Știu că va
trebui să îngroșați cozile la bilete și îmbulzeala de la Mall, apoi să
luați sucuri și popcorn la suprapreț și să auziți fojgăiala oamenilor care le
consumă în sală. Dar cred că de data asta merită. Fiindcă Silver Linings
Playbook e fix genul de comedie romantică care deopotrivă celebrează și
subminează ideea stereotipă de ”love story”. Nu desființează clișeele, dar nici
nu se supune orbește lor. Are și happy end, dar și un scenariu plin de replici
cinice. Plus un rol secundar jucat de Robert de Niro cum de mult nu l-am mai
văzut. Și e nominalizat la 8 Oscaruri!
Filmul îl are în rolul principal pe Bradley Cooper – care
arată aici că poate mult mai mult decât a demonstrat până acum în comedii
ușurele a la Hangover – și pe Jennifer Lawrence – în rolul ”gagicii nebune”,
care răspândește un aer nevrotico-fascinant în maniera lui Helena Bonham Carter
din Fight Club (incl. alura dark). Ambii sunt campioni la terapii antidepresive, stau cu părinții
(îngrijorați) și au un întreg istoric de comportament necontrolat. Ce să mai,
nebuni în toată regula.
Evident că la final se sărută cu camera învârtindu-se
în jurul lor, ca într-un videoclip (și ăsta nici măcar nu e spoiler, fiindcă e
clar de prin minutul 15 de film că așa se va încheia). Dar ce mai contează!
Drumul până la happy-end e atât de plin de umor isteț – de zeflemea la adresa
obsesiei americane legate de ”gândire pozitivă”, de familii disfuncționale și
comice în același timp, din categoria Little Miss Sunshine ș.a. –, încât abia
dacă mă pot gândi la o soluție mai potrivită pentru a gestiona acest V-day. Cum zice Luci scurt și la obiect: Silver Linings Playbook e
genul de film la care să-ți scoți gagica și să nu dai greș. Deci mergeți,
râdeți și iubiți-vă, dragii babei!
marți, 5 februarie 2013
Lecţia de dans 12: Silver Linings Playbook
Silver Linings Playbook (r. David Russel, 2012). Comedie romantică cu nebuni si, deci, un pic imprevizibila si subversiva (filmul merită tocmai pentru aceste momente). Hollywoodiana? Absolut. Final conventional? Din pacate. Entertaining? In cea mai mare parte. DeNiro? Bun, cum nu l-am mai văzut de mult. Bradley Cooper? Bun, cum nu l-am văzut niciodată.
E filmul la care sa-ti scoti gagica/gagiul şi nu dai greş.
Lecţii de "dans" involuntare sunt şi în Amour (de Michael Haneke), cînd George (Jean Louis Trintignant) o ridică pe soţia lui Anne (Emanuelle Riva) din pat în scaunul cu rotile şi viceversa. Parcă sunt doi dansatori care merg pe cioburi şi, de aceea, îşi coregrafiază cu atenţie exersată fiecare pas. De fapt acolo e o lecţie de dans prin viaţă, cu graţie, etichetă, curaj, loialitate, verticalitate şi tact.
Amour e în colţul opus al raftului unde e şi S.L.Playbook. Dramă romantică varianta "hard-way", deci incomodă şi neatractivă (e partea cînd se termină o poveste de dragoste pentru că se termină oamenii din ea) E Romeo şi Julieta cu octogenari, fără îndulcitori. Europeană? Biensur. Scene şocante, a la Haneke? Mai puţine ca de obicei. Entertaining? Ca o pînză de bomfaier care îţi scîrţîie în timpan. Emanuelle Riva? Da, meticuloasă în a întrupa degradarea şi prăbuşirea în moarte, ca un castel de cărţi. Jean-Louis Trintignant? Cu nimic mai prejos, doar că jocul lui e spectaculos, fără să se întîmple nimic spectaculos cu el.
E filmul la care să-ţi scoţi omul cu care vrei să te căsătoreşti ca să-i oferi privirea de ansamblu şi clauzele ascunse ale contractului nupţial. Hahaha
luni, 25 februarie 2013
Loteria viselor de celuloid
Au mai ramas doar cateva ore pana sa aflam ce actori, regizori, filme si producatori au batut palma anul asta cu zeita Fortuna. In ultima luna v-am provocam pe voi, cititori ai Marelui Ecran, sa ne dati pronosticurile voastre in privinta Oscarurilor. Imediat va fi randul nostru. Pana atunci sa vedem cum stau lucrurile si care-s sansele:
Cel mai bun actor in rol principal: Daniel Day Lewis (86,8%); Denzel Washington (7,8%)
Cea mai buna actrita in rol principal: Emmanuelle Riva (42.1%); Jennifer Lawrence (36.8%)
Cel mai bun actor in rol secundar: Christoph Waltz (52,6%); Tommy Lee Jones (34,2%)
Cea mai buna actrita in rol secundar: Anne Hathaway (89,5%)
Cel mai bun scenariu original: Django Unchained (68,4%); Zero Dark Thirty (21%)
Cel mai bun scenariu adaptat: Argo (47,3%); Lincoln (31,5%)
Cea mai buna animatie: Brave (65,7%); Wreck-It Ralph (23,6%)
Cel mai bun film strain: Amour (92,1%); War Witch (5%)
Cea mai buna coloana sonora: Life of Pi (57,8%); Skyfall (21%)
Cea mai buna imagine: Life of Pi (73,6%); Lincoln (10,5%)
Cele mai bune efecte vizuale: Life of Pi (71%); The Hobbit (18,4%)
Cel mai bun documentar: Searching for Sugar Man (76,3%); How to Survive a Plague (13%)
Cel mai bun regizor: Steven Spielberg (63%); Ang Lee (23,6%)
Cel mai bun film: Argo (50%); Lincoln (29%); Life of Pi (10,5%)
Si acum, daca am vazut cum bate vantul in randul cititorilor mai cinefili ai nostri, e timpul sa ne dam si noi cu presupusul.
Best Actor: Joaquin Phoenix, The Master
Best Actress: Quvenzhane Wallis, Beasts of the Southern Wild
Best Supporting Actor: Robert De Niro, Silver Linings Playbook
Best Supporting Actress: Sally Field, Lincoln
Best Original Screenplay: Django Unchained
Best Adapted Screenplay: Beasts of the Southern Wild
Best Animated Feature: Frankenweenie
Best Foreign Language Film: Amour, Austria
Best Original Score: Argo, Alexandre Desplat
Best Cinematography: Anna Karenina, Seamus McGarvey
Best Visual Effects: Life of Pi
Best Documentary Feature: The Invisible War
Best Director: Benh Zeitlin, Beasts of the Southern Wild
Best Picture: Beasts of the Southern Wild
(Adina)
Best Actor: Daniel Day-Lewis
Best Actress: Emmanuelle Riva
Best Supporting Actor: Philip Seymour Hoffman
Best Supporting Actress: Anne Hathaway
Best Original Screenplay: Django Unchained
Best Adapted Screenplay: Beasts of the Southern Wild
Best Animated Feature: Brave
Best Foreign Language Film: Amour
Best Original Score: Life of Pi
Best Cinematography: Life of Pi
Best Visual Effects: Prometheus
Best Documentary Feature: Searching for Sugar Man
Best Director: Benh Zeitlin
Best Picture: Argo
(Richie)
De cînd facem concursul acesta a devenit deja tradiţional duelul meu cu Richie, unu la unu (care nimereşte mai multe predicţii). Anul acesta, eu am zis pas.
Ştiam că Premiile Oscar sunt despre industrie, dar anul ăsta pur şi simplu mi-a ajuns. Toate marile favorite sunt filme de propagandă. Acum, e posibil să argumentaţi că Hollywoodul întreg e o uriaşă maşină de propagandă pentru "visul american". Numai că tura asta e prea făţiş. Cel puţin trei filme par a fi comandate şi finanţate de CIA, Armata americană, Departamentul de Stat etc.
Argo e un "thriller" absolut mediocru, a cărui singură poantă bună ("Ar go fuc#ing nuts") e repetată de atîtea ori pînă devine iritantă. Deşi plasat în Iran, iranienii sunt de decor (aşa cum a arătat şi Adina) atunci cînd nu sunt pur şi simplu fraieri, pentru a sublinia destoinicia ofiţerului CIA (un tip care în viaţa reală era mult mai spectaculos decît monocromul Affleck). Filmul e despre o mare cacialma pusă la cale de serviciile americane pentru a scoate nişte ostatici din Teheran, în contextul turbulent al revoluţiei iraniene. Scenariul "Hollywood" i-a uns probabil la inimă pe votanţii "academicieni". Care nu s-au prins că şi Argo e o cacialma. Spre onoarea ei, o cacialma agreabilă.
Spre deosebire de Zero Dark Thirty, care m-a indispus vreo cîteva zile. Nu se poate să dai "high five" după ce ai împuşcat un om, ca atunci cînd echipa ta cîştigă SuperBowl-ul. După executarea lui Bin Laden, un soldat revendică uciderea "În numele lui Dumnezeu". Pare-se că n-am ieşit încă din logica cruciadelor. Şi nici nu abordez subiectul "tortură". Peste 500 de ani, istoricii (dacă vor mai exista) vor numi perioada asta Evul Mediu tîrziu. Zero Dark Thirty e o dovadă în acest sens. Chiar aşa, dark times...
Lincoln e cel mai inofensiv dar şi cel mai plictisitor dintre titlurile astea. Pentru că americanii au o istorie scurtă, au nevoie de un pantheon autohton. Filmul lui Spielerg deifică şi mai tare un personaj (deja monumental) ca preşedintele Lincoln, în loc să-l explice. Totul pe fondul unei proceduri birocratice complicate, precum adoptarea amendamentului care a interzis sclavia. N-am aflat de ce Lincoln era aşa pornit pe amendamentul ăsta, ce-l mîna pe el în luptă...Mistere...
Despre Life of Pi m-am exprimat deja. În afară de bogăţia vizuală incontestabilă, filmul lui Ang Lee este unul sărac din punct de vedere cinematografic şi narativ.
Pînă şi Flight, Django şi Silver Linings...sunt mai sincere, mai proaspete şi mai amuzante decît cele patru favorite de mai sus. Ce este cinema la nominalizările de anul acesta? The Master (lipseşte la cel mai bun film) şi Beasts of the Southern Wild. Nu mă aştept să ia mare lucru. Poate că Oscarurile nu s-au schimbat - sunt ce au fost mereu. Poate m-am schimbat eu. Şi nu, nu sunt anti-american.
(Lucian)
Cel mai bun actor in rol principal: Daniel Day Lewis (86,8%); Denzel Washington (7,8%)
Cea mai buna actrita in rol principal: Emmanuelle Riva (42.1%); Jennifer Lawrence (36.8%)
Cel mai bun actor in rol secundar: Christoph Waltz (52,6%); Tommy Lee Jones (34,2%)
Cea mai buna actrita in rol secundar: Anne Hathaway (89,5%)
Cel mai bun scenariu original: Django Unchained (68,4%); Zero Dark Thirty (21%)
Cel mai bun scenariu adaptat: Argo (47,3%); Lincoln (31,5%)
Cea mai buna animatie: Brave (65,7%); Wreck-It Ralph (23,6%)
Cel mai bun film strain: Amour (92,1%); War Witch (5%)
Cea mai buna coloana sonora: Life of Pi (57,8%); Skyfall (21%)
Cea mai buna imagine: Life of Pi (73,6%); Lincoln (10,5%)
Cele mai bune efecte vizuale: Life of Pi (71%); The Hobbit (18,4%)
Cel mai bun documentar: Searching for Sugar Man (76,3%); How to Survive a Plague (13%)
Cel mai bun regizor: Steven Spielberg (63%); Ang Lee (23,6%)
Cel mai bun film: Argo (50%); Lincoln (29%); Life of Pi (10,5%)
Si acum, daca am vazut cum bate vantul in randul cititorilor mai cinefili ai nostri, e timpul sa ne dam si noi cu presupusul.
Best Actor: Joaquin Phoenix, The Master
Best Actress: Quvenzhane Wallis, Beasts of the Southern Wild
Best Supporting Actor: Robert De Niro, Silver Linings Playbook
Best Supporting Actress: Sally Field, Lincoln
Best Original Screenplay: Django Unchained
Best Adapted Screenplay: Beasts of the Southern Wild
Best Animated Feature: Frankenweenie
Best Foreign Language Film: Amour, Austria
Best Original Score: Argo, Alexandre Desplat
Best Cinematography: Anna Karenina, Seamus McGarvey
Best Visual Effects: Life of Pi
Best Documentary Feature: The Invisible War
Best Director: Benh Zeitlin, Beasts of the Southern Wild
Best Picture: Beasts of the Southern Wild
(Adina)
Best Actor: Daniel Day-Lewis
Best Actress: Emmanuelle Riva
Best Supporting Actor: Philip Seymour Hoffman
Best Supporting Actress: Anne Hathaway
Best Original Screenplay: Django Unchained
Best Adapted Screenplay: Beasts of the Southern Wild
Best Animated Feature: Brave
Best Foreign Language Film: Amour
Best Original Score: Life of Pi
Best Cinematography: Life of Pi
Best Visual Effects: Prometheus
Best Documentary Feature: Searching for Sugar Man
Best Director: Benh Zeitlin
Best Picture: Argo
(Richie)
De cînd facem concursul acesta a devenit deja tradiţional duelul meu cu Richie, unu la unu (care nimereşte mai multe predicţii). Anul acesta, eu am zis pas.
Ştiam că Premiile Oscar sunt despre industrie, dar anul ăsta pur şi simplu mi-a ajuns. Toate marile favorite sunt filme de propagandă. Acum, e posibil să argumentaţi că Hollywoodul întreg e o uriaşă maşină de propagandă pentru "visul american". Numai că tura asta e prea făţiş. Cel puţin trei filme par a fi comandate şi finanţate de CIA, Armata americană, Departamentul de Stat etc.
Argo e un "thriller" absolut mediocru, a cărui singură poantă bună ("Ar go fuc#ing nuts") e repetată de atîtea ori pînă devine iritantă. Deşi plasat în Iran, iranienii sunt de decor (aşa cum a arătat şi Adina) atunci cînd nu sunt pur şi simplu fraieri, pentru a sublinia destoinicia ofiţerului CIA (un tip care în viaţa reală era mult mai spectaculos decît monocromul Affleck). Filmul e despre o mare cacialma pusă la cale de serviciile americane pentru a scoate nişte ostatici din Teheran, în contextul turbulent al revoluţiei iraniene. Scenariul "Hollywood" i-a uns probabil la inimă pe votanţii "academicieni". Care nu s-au prins că şi Argo e o cacialma. Spre onoarea ei, o cacialma agreabilă.
Spre deosebire de Zero Dark Thirty, care m-a indispus vreo cîteva zile. Nu se poate să dai "high five" după ce ai împuşcat un om, ca atunci cînd echipa ta cîştigă SuperBowl-ul. După executarea lui Bin Laden, un soldat revendică uciderea "În numele lui Dumnezeu". Pare-se că n-am ieşit încă din logica cruciadelor. Şi nici nu abordez subiectul "tortură". Peste 500 de ani, istoricii (dacă vor mai exista) vor numi perioada asta Evul Mediu tîrziu. Zero Dark Thirty e o dovadă în acest sens. Chiar aşa, dark times...
Lincoln e cel mai inofensiv dar şi cel mai plictisitor dintre titlurile astea. Pentru că americanii au o istorie scurtă, au nevoie de un pantheon autohton. Filmul lui Spielerg deifică şi mai tare un personaj (deja monumental) ca preşedintele Lincoln, în loc să-l explice. Totul pe fondul unei proceduri birocratice complicate, precum adoptarea amendamentului care a interzis sclavia. N-am aflat de ce Lincoln era aşa pornit pe amendamentul ăsta, ce-l mîna pe el în luptă...Mistere...
Despre Life of Pi m-am exprimat deja. În afară de bogăţia vizuală incontestabilă, filmul lui Ang Lee este unul sărac din punct de vedere cinematografic şi narativ.
Pînă şi Flight, Django şi Silver Linings...sunt mai sincere, mai proaspete şi mai amuzante decît cele patru favorite de mai sus. Ce este cinema la nominalizările de anul acesta? The Master (lipseşte la cel mai bun film) şi Beasts of the Southern Wild. Nu mă aştept să ia mare lucru. Poate că Oscarurile nu s-au schimbat - sunt ce au fost mereu. Poate m-am schimbat eu. Şi nu, nu sunt anti-american.
(Lucian)
joi, 21 februarie 2013
Flight. Dependenţa în stil hollywoodian
Tot despre un dependent de alcool (dar şi de droguri) este vorba şi în Flight. Denzel Washington joacă rolul unui pilot experimentat care, deşi salvează prin manevrele sale aproape toţi pasagerii unui zbor eşuat din cauza problemelor tehnice şi devine erou de moment, ajunge în colimatorul opiniei publice şi al anchetatorilor după ce se descoperă că ar fi călcat strâmb chiar în timpul cursei. Flight începe spectaculos (cu o tipă goală ce se tot plimbă prin cadru, după care se trece direct la zborul cu probleme, unde intră în scenă extrem de credibilele efecte speciale) şi se ţine relativ bine până aproape de final, când devine moralizator la modul simplist şi, prin urmare, fals.
La fel ca în Silver Linings Playbook, un alt film (ultra)nominalizat la Oscar în acest an, întâlnim şi în Flight acelaşi tipar: un personaj cu multe rele, dar şi cu bune, acestea din urmă ajungând să prevaleze, pentru un binemeritat happy-end care să atragă un număr cât mai mare de cumpărători de bilete. Simplificat, strategia marilor studiouri ar fi cam aşa: îi arătăm spectatorului, prin personaje, că are şi pete negre, dar, la ieşirea din sală, nu trebuie să se gândească prea mult la probleme serioase, aşa că îi oferim noi direct cheia de înţelegere, şi anume o interpretare călduţă şi dulceagă – aceea că în esenţă este o persoană bună. Pentru a putea trăi liniştit şi confortabil cu sine însuşi în restul timpului. Şi, mai ales, pentru a cumpăra bilete şi la următoarele filme.
Cu totul altfel se întâmplă în cazul filmelor independente, americane sau europene, în care libertatea regizorului este mult mai mare. Ca să rămânem în zona dependenţelor, de această dată de sex (o temă care abia recent a scos capul în lume cinematografiei), merită menţionat deja celebrul Shame (2011), regizat de britanicul Steve McQueen. Întregul film, extrem de stilizat şi bine dozat, este construit altfel, fără ca realizatorii să dilueze în vreun moment tensiunea, aşa cum, din păcate, se întâmplă în Flight, în principal din cauza personajului interpretat de John Goodman, ale cărui apariţii stârnesc râsete, dar funcţionează ca nişte cubuleţe de zahăr menite a atenua din gustul amărui al unui ceai ieftin care ar fi putut avea (măcar) uşoare efecte terapeutice.
Însă diferenţa cea mai flagrantă dintre cele două filme constă în finaluri. Steve McQueen alege un final „sec”, într-un termen care îmi stârneşte mereu râsul şi care vine din partea unor spectatori obişnuiţi numai cu scrobeala hollywoodiană. De fapt, acel cadru de la sfârşit cu chipul chinuit, dar depsiholigizat, al lui Michael Fassbender lasă loc libertăţii de interpretare, devenind extrem de credibil şi stimulând reflecţia. Nu ştim dacă Brandon se va ridica şi îşi va începe din nou vânătoarea sau va reuşi să se abţină pentru moment, asta pentru că lupta pe care o duce cu dependenţa sa nu este în niciun moment definitiv pierdută sau definitiv câştigată. Este o confruntare continuă.
Ionuţ Mareş
luni, 14 ianuarie 2013
Globurile de Aur 2013: Invingatorii
Noaptea trecuta s-au decernat premiile celei de-a saptezecea editie a Globurilor de Aur. In categoriile importante s-a repetat istoria de la Critic's Choice Awards, cu o exceptie: Christoph Waltz l-a "batut" pe Philip Seymour Hoffman la rubrica Cel mai bun actor in rol secundar. Dar Ben Affleck a fost din nou rasfatat. Prin urmare consideram ca si la Oscar Argo are prima sansa la cel mai bun film. Insa ne plac surprizele. In ce priveste televiziunea ne gandim ca am face bine sa vedem si noi Homeland si Game Change.
FILM
Best Motion Picture, Drama: "Argo"
Best Motion Picture, Comedy or Musical: "Les Misérables"
Best Actress, Drama: Jessica Chastain, "Zero Dark Thirty"
Best Actor, Daniel Day-Lewis, "Lincoln"
Best Actress, Comedy or Musical: Jennifer Lawrence, "Silver Linings Playbook"
Best Actor, Comedy or Musical: Hugh Jackman, "Les Misérables"
Best Director: Ben Affleck, "Argo"
Best Supporting Actress: Anne Hathaway, "Les Misérables"
Best Supporting Actor: Christoph Waltz, "Django Unchained"
Best Foreign Language Film: "Amour"
Best Animated Film: "Brave"
Best Screenplay: Quentin Tarantino, "Django Unchained"
Best Original Score: Mychael Danna, "Life of Pi"
Best Original Song: "Skyfall" (music and lyrics by Adele and Paul Epworth), "Skyfall"
TELEVIZIUNE
Best Series, Drama: "Homeland," Showtime
Best Series, Musical or Comedy: "Girls," HBO
Best Actress, Drama: Claire Danes, "Homeland"
Best Actor, Drama: Damian Lewis, "Homeland"
Best Actress, Comedy or Musical: Lena Dunham, "Girls"
Best Actor, Comedy or Musical: Don Cheadle, "House of Lies"
Best Miniseries or Movie: "Game Change"
Best Actress, Miniseries or Movie: Julianne Moore, "Game Change"
Best Actor, Miniseries or Movie: Kevin Costner, "Hatfields & McCoys"
Best Supporting Actress: Maggie Smith, "Downton Abbey"
Best Supporting Actor: Ed Harris, "Game Change"
Best Series, Drama: "Homeland," Showtime
Best Series, Musical or Comedy: "Girls," HBO
Best Actress, Drama: Claire Danes, "Homeland"
Best Actor, Drama: Damian Lewis, "Homeland"
Best Actress, Comedy or Musical: Lena Dunham, "Girls"
Best Actor, Comedy or Musical: Don Cheadle, "House of Lies"
Best Miniseries or Movie: "Game Change"
Best Actress, Miniseries or Movie: Julianne Moore, "Game Change"
Best Actor, Miniseries or Movie: Kevin Costner, "Hatfields & McCoys"
Best Supporting Actress: Maggie Smith, "Downton Abbey"
Best Supporting Actor: Ed Harris, "Game Change"
lista completa cuprinzand nominalizarile aici.
joi, 19 decembrie 2013
Marele Ecran prezintă: Cele mai bune filme ale anului
 |
Nu este deloc uşor să faci topul sau lista celor mai bune filme ale anului. În primul rând, pentru că România este deficitară la capitolul distribuţie de film, este evident că nu poţi să te rezumi doar la cele apărute în cinema (nici chiar dacă locuieşti în Bucureşti).
Noroc cu festivalurile, din ţară sau din străinătate (Marele Ecran a fost pentru a treia oară la rând reprezentat la Cannes, de această dată de Lucian). Tot un mare noroc sunt şi sursele alternative pe care le oferă internetul şi care ne ajută să fim (aproape) la zi cu o parte din cele mai tari noutăţi.
Pentru că 2013 e pe terminate şi pentru că vor urma câteva zile libere, noi, cei cinci redactori ai Marelui Ecran, ne-am hotărât să facem topul filmelor preferate văzute în acest an. Şi să lansăm, în acest fel, câteva recomandări pentru (mini)vacanţa ce vine. Suntem convinşi că fiecare din voi va găsi ceva care să-i placă sau măcar să-l surprindă. Vă invităm la reacţii şi la propriile recomandări.
Bineînţeles, nu ne-am putut opri doar la producţiile apărute în premieră în 2013 (cum spuneam, nu există o distribuţie de film ca în ţările occidentale), aşa că am recuperat mai multe filme şi din 2012, care au putut fi văzute abia în ultimele luni. Iar ce a mai rămas semnificativ din 2013 vom recupera cu siguranţă anul viitor.
Evident, nici unul din noi nu a văzut tot ce a contat cinematografic în acest an. Fiecare şi-a alcătuit propriul top, din zecile sau sutele de filme vizionate.
Filmele care s-au regăsit de cele mai multe ori pe listele personale au intrat în topul general al Marelui Ecran, statementul nostru de final de an - nouă cele mai bune lungmetraje de ficţiune străine, o menţiune specială, cel mai tulburător documentar şi cele mai reuşite două filme româneşti. Iar justificările, plăcerile şi revelaţiile personale sunt incluse în listele detaliate ale fiecăruia. Lectură şi vizionare plăcute! (Ionuţ Mareş)
Filmele străine de ficţiune ale anului:
No - Pablo Larrain
La grande bellezza - Paolo Sorrentino
Post Tenebras Lux - Carlos Reygadas
The Broken Circle Breakdown - Felix Van Groeningen
L'inconnu du lac - Alain Guiraudie
Heli - Amat Escalante
Traffic Department - Wojciech Smarzowski
Menţiune specială:
Final Cut: Ladies and Gentlemen - Gyorgy Palfi
Documentarul anului:
The Act of Killing - Joshua Oppenheimer
Filmul românesc al anului - ex aequo:
Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism - Corneliu Porumboiu
Poziţia copilului - Călin Peter Netzer
Topurile individuale:
Adina Baya (ad)
1. La vie d’Adèle / Blue is the Warmest Color (2013, Abdel Kechiche)
De ce l-aş revedea? Pentru close-up-uri. Pentru cât de aproape priveşte camera lui Kechiche – cu empatie şi intuiţie, făcându-te părtaş direct la tot – povestea de dragostea a lui Adèle. Puţine alte filme vorbesc atât de clar, firesc şi tulburător despre cum te desfigurează emoţional prima dragoste.
2. Post Tenebras Lux (2012, Carlos Reygadas)
Reygadas urmăreşte un cuplu care fuge de nebunia urbană pentru a-şi creşte copiii în Mexicul rural. Dar nu poate scăpa de temerile, anxietăţile, angst-ul urban. Filmul are câteva secvenţe care surprind absolut fabulos relaţia de teamă-atracţie pe care o avem cu natura.
3. Laurence Anyways (2012, Xavier Dolan)
Dolan face un portret de aproape al traseului unui cuplu din momentul în care tipul se decide că, de fapt, e femeie pe dinăuntru. Nu e un story „convenţional” de descoperire a unei identităţi gay. Ci priveşte atent sutele de nuanţe de gri care se situează între cele două identităţi care rup în două viaţa lui Laurence. Şi mariajul. Ah, şi era să uit: Dolan povesteşte totul pe marginea unei adevărate orgii estetice. Absolut superb.
4. No (2012, Pablo Larrain)
Cred că ăsta e un film foarte asortat cu era #unitisalvam şi cu cea a revoluţiilor de pe Facebook. E despre cum o mână de oameni creativi şi cu ceva experienţă în advertising schimbă mentalitatea politică a unei ţări. Partea surprinzătoare (şi tristă totodată) e că demască un regim politic opresiv cu aceleaşi unelte cu care se fac reclamele la Coca-Cola. Îţi dă de gândit treaba asta.
5. Django Unchained (2012, Quentin Tarantino)
O viziunea asupra sclaviei din Statele Unite cum numai Tarantino ar fi în stare să producă. Cu un fel de Superman răzbunător în persoana lui Jamie Foxx şi cu un Christoph Waltz la fel de amuzanto-malefic cum îl ştim. Dar de data asta pentru o cauză bună.
6. Poziţia copilului (2013, Călin Peter Netzer)
Filmul pătrunde atât de adânc în problemele care definesc România de azi, încât e mult mai mult decât o simplă poveste petrecută în jurul unui accident de maşină. E despre generaţia proaspăt îmbogăţită care calcă pe cadavre, despre corupţia libidinoasă din administraţia publică, şi mai ales despre relaţii filiale sufocante.
7. Odessa (2013, Florin Iepan)
Un documentar absolut obligatoriu de văzut, care deconstruieşte imaginea mitică ataşată lui Antonescu de mulţi jurnalişti / formatori de opinie din ultimii ani şi vorbeşte despre masacrul de la Odessa.
8. Betrayal / Izmena (2012, Kirill Srebrennikov)
Ăsta a fost filmul care m-a lăsat cu gura căscată la TIFF. Are un rol principal jucat demenţial de Franziska Petri, o actriţă ce are un gen de aer fragil-maladiv pe care l-am mai întâlnit doar la Sissy Spacek.
9. Only God Forgives (2013, Nicolas Winding Refn)
Nu m-a dezamăgit noua colaborare dintre Refn şi Gosling. Cu profilele privite sub lumina neonului, cadrele lungi şi inserţiile violente, Refn îşi reconfirmă aici marca clară de autor. Iar personajul meu favorit rămâne cel al lui Kristin Scott Thomas, într-un rol complet atipic, dar absolut fascinant de mamă despotică, ce conduce o reţea de distribuţie de narcotice, plus taie şi spânzură cocoţată pe tocurile ei enorme.
10. Silver Linings Playbook (2012, David O. Russell). Avem nevoie şi de filme uşurele din când în când, nu? Şi decât comediile tâmpiţele din seria Hangover, mai bine un scenariu scris isteţ, zeflemitor şi cu zvâc, deşi nescutit de un happy end cam puţin verosimil.
Lucian Mircu
Ordinea nu e chiar aleatorie:
Post Tenebras Lux (2012, Carlos Reygadas, revelatia anului)
Una din cele mai puternice scene introductive pe care le-am trait vreodata in fata unui ecran. N-am mai putut/vrut sa vad nimic timp de 2 saptamani, ceea ce mi se intampla doar dupa filmele mari. Care ma implinesc, ma coplesesc.
La grande bellezza (2013, Paolo Sorrentino)
Mare. Frumos.
Les salauds (2013, Clare Denis)
Una din surprizele faine de la Cannes. Am notat atunci: “Un mistery neo-noir nelinistitor. Mi-a amintit, poate din cauza muzicii, de Drive.”
L’inconnu du lac (2013, Alain Guiraudie)
"Jaws with cocks. Un fel de inot cu rechinii, insa fara cusca de protectie" (mai multe, aici)
No (2012, Pablo Larrain)
Explorează modul în care publicitatea se foloseşte de dorinţele şi visele noastre. Iti ramane in minte la fel ca un refren contagios (mai multe, aici).
A Touch of Sin (2013, Jia Zhangke)
“Daca tii oamenii in frau, le pui zabala in gura, ochelari de cal si le dai cu biciul in loc de mancare, daca ii tratezi ca pe niste bestii, intr-o zi vor incepe sa se comporte ca atare, iesind pe strazi cu pusca si tragand in oameni. Prinsi intr-un colt stramt, toti cei patru (anti)eroi explodeaza distructiv, sangeros. O forma pervertita de legitima aparare. E un portret nu foarte flatant, unul dezolant si, dupa toate aparentele, realist al Chinei actuale, in ciuda admirabilei sale ascensiuni economice. Acum intelegem si o parte din costurile umane ale ascensiunii.” (restul, aici)
Heli (2013, Amat Escalant)
"Un film onest si intens (ca o rana deschisa)"
The Broken Circle Breakdown (2012, Felix Van Groeningen)
Pentru ca niciunde gesturile nu au spus atat de multe lucruri despre doi oameni care canta un cantec.
Traffic Department (2013, Wojtek Smarzowski)
“Arata exact ce e coruptia. O pandemie care infecteaza tot: de la copiii care blatuiesc un meci de fotbal pentru maruntis si pana la cele mai inalti functionari ai Comisiei Europene, care fac autostrazi doar pe hartie si incaseaza comisioane grase.”
Si pentru ca facem top ten, fortez un tie-break: The Master (P.T. Andersen, 2012; abia anul asta l-am vazut) si La vie d’Adele (2013, A. Kechiche).
Documentarul anului: The Act of Killing (2012, Joshua Oppenheimer)
“Ar trebui inclus în programa şcolară, arătat la copii şi pus în subiectele de la Bac”. Vedem ce se intampla cand statul e condus pe fata de gangsteri. Cum e si la noi, adica (mai multe, aici).
Filmele romanesti: Domestic, Cand se lasa seara peste Bucuresti sau Metabolism, Pozitia copilului (n-am vazut Cainele japonez si Rocker).
Descoperirile anului:
Serghei Loznitsa, cu In ceata (2012) si My Joy (2010)
David Mamet (ca regizor de film) si Canibalul Vegetarian (Branko Schmidt, 2012; mai multe, aici)
Serialul anului ramane Breaking Bad
Mentiune speciala ar merita: Final Cut: Hölgyeim és uraim (2012, Gyorgy Palfi), asupra caruia voi reveni.
Si sa nu uitam "short-ul" anului (sortul lui Boris, naturlich) :)
Richie
Lista mea de 10 filme care au reusit sa ma (sur)prinda e urmatoarea:
La grande bellezza (2013, Paolo Sorrentino) - pentru prospetimea stilului regizoral si sarmul involuntar al lui Toni Servillo.
The Hunt (2012, Thomas Vinterberg) - vazut in 2013 dar ce experienta. aproape te face sa te gandesti de doua ori daca sa mai faci sau nu copii.
The Broken Circle Breakdown (2012, Felix van Groeningen) - nu credeam ca-mi place asa mult muzica country. impecabil jucat, intens, emotionant iar in unele clipe chiar sufocant. plus cele mai misto tatuaje vazute anul asta.
The Past (2013, Asghar Farhadi) - o alta 'despartire' decojita sistematic de iranian pana in punctul in care drama erupe cu bagajul ei obsinuit de strigate, lacrimi si regrete langa patul de moarte.
The Place Beyond The Pines (2012, Derek Cianfrance) - un update modern al retoricii 'pacatele tatalui atarna pe capul fiului'.
Upstream Color (2013, Shane Carruth) - un puzzle inteligent, intrigant si estetic impresionant care mi-a creat o inexplicabila stare de disconfort.
Stoker (2013, Park Chan-wook) - desi nu foarte original, filmul e un triumf elegant al formei asupra fondului iar Nicole Kidman si Matthew Goode isi arata clasa.
Pacific Rim (2013, Guillermo del Toro) - comercial si exagerat pana dincolo de ridicol dar nu mai putin distractiv. vizionat de 3 ori deja.
No (2012, Pablo Larrain) - povestea micului publicitar care a ingenunchiat un dictator cu un singur cuvant. restul e istorie.
Lore (2012, Cate Shortland) - maturizarea emotionala, politica si sexuala a unei fete naziste de 16 ani in noroaiele si dezastrul care a urmat dupa moartea lui Hitler.
Documentarul anului: The Act of Killing
Filmul romanesc al anului: Pozitia copilului
Comedia anului: The World's End
Serialul anului: Breaking Bad
Nu m-au convins: La vie d'Adele (interpretarea fetelor e fascinanta dar cam atat si in plus nu sunt convins ca sexul explicit a fost necesar povestii, desi l-am apreciat), Post Tenebras Lux (de acord, prologul e poezie dar restul mi-a ramas indiferent). N-am vazut Heli.
Felix Petrescu (waka_x)
Zece din filmele care mi-au placut in 2013 (nu au ordine, nu e un top, e doar o lista):
A Field in England (2013) - Ben Wheatley
E un film fabulos la nivel de calatorie irationala (mister), dar si la nivelul povestii rationale. E un film in care e bine sa te alaturi trupei de dezertori fara sa te impotrivesti si sa parcurgi cu ei calatoria onirica. Un film despre prietenie, curaj, sclavie, stapani si alte subiecte rar abordate, din nefericire, in cinematograful contemporan.
Kid (2012) - Fien Troch
Un film care te lasa fara cuvinte.
De Wederopstanding van een Klootzak (2013) - Guido van Driel
Un film delicat, magic, violent, plin de umor negru si umanitate. Un film taiat si prezentat curajos in format de banda desenata, cu cadre lungi si personale, aerisit si contemplativ, cu mici vignete-oglinda, poliritmic, o bijuterie de imagine si montaj.
La grande bellezza (2013) - Paolo Sorrentino
Acting fabulos până la ultimul figurant, coloană sonoră vibrantă şi aleasă cu bun gust, imagine şi cameră de "liga cea mai mare".
Cand se lasa seara peste Bucuresti sau Metabolism (2013) - Corneliu Porumboiu
Dupa ce stai si-l rumegi, pentru ca nu stiu daca e un film despre care poti sa vorbesti la cald, observi ca e atat de nou si de diferit. Porumboiu ia taurul de coarne din interiorul sistemului de facut filme romanesti si din interiorul metehnelor romanesti. Si nu se jeneaza sa-ti arate metehnele proprii. Sa si le recunoasca, sa si le ironizeze, fara grosolanii si fara sa fie grotesc. Pana la urma, oricum o iei, e o satira.
Ya tozhe khochu (2012) - Alexei Balabanov
Intre doua pahare de vodka si o gluma din peste uscat si sarat, Balabanov tranteste dileme cat se poate de rusesti: s-a redus/micsorat/simplificat notiunea de fericire, in ziua de azi, la simpla imitatie sociala, act cat se poate de darwinian si mecanic? putem sa calatorim impreuna si totusi sa nu avem ce sa ne spunem? sunt ezoterismul si religia solutii reale la crizele sufletesti? e fotogenica o actrita uratica si un pic grasuta care fuge goala prin zapada? (...) DE NERATAT. Dupa mine, cel mai bun film al lui Balabanov de pana acum.
Traffic Department (2013) - Wojciech Smarzowski
Filmat cu o gramada de camere diferite (mai ales camere de telefon celular), editat ultra-dinamic si modern, cu o poveste atat de credibila si familiara ca doare, jucat de o echipa de elita a actorilor polonezi de azi, filmul tine privitorul conectat, secunda de secunda. Nu se compara cu nicio drama politista americana sau britanica, e atat de bun incat mi-e teama (pentru privitor dar mai ales pentru producatori) ca acest film a ridicat stacheta genului undeva sus, pe dulap.
L'inconnu du lac (2013) - Alain Guiraudie
Un film nud si cinstit despre zona homosexuala, despre barbat privit gol, un film care nu judeca nimic ci doar nareaza. Mai mult decat un thriller pastoral, un film psihologic curajos si palpitant.
Oh Boy (2012) - Jan Ole Gerster
O comedie alb-negru absurda si pe alocuri woody-allen-esca, un debut regizoral impresionant. Un anti-erou care m-a tras cu gandul la After Hours-ul lui Scorsese, un alt film bizar si subapreciat.
Post Tenebras Lux (2012) - Carlos Reygadas
Dupa debutul magistral cu Japan si apoi Silent Light, mexicanul Carlos Reygadas distorsioneaza serios realitatea mea cu Post Tenebras Lux - un film lynchian, intunecat, amenintator si criptic. Un triumf al filmului "de autor", profund, plin-ochi de personalitatea artistului. Cadrele onirice sunt prezentate prin lentile caleidoscopice, doar centrul imaginii e in focus. Restul e difuz si distorsionat. Ca realitatea la care suntem supusi.
Filmul romanesc al anului: Cand se lasa seara peste Bucuresti sau Metabolism (2013) - Corneliu Porumboiu
Mentiune speciala ar merita: Final Cut: Hölgyeim és uraim (2012) - Gyorgy Palfi
Serial de animatie (care m-a inveselit tot anul :): Regular Show
Ionuţ Mareş
The Act of Killing (doc, 2012) – Joshua Oppenheimer
Filmul te poartă printr-o gamă largă de reacţii, trăiri şi sentimente. Umorul este de multe ori contrabalansat rapid, cât o tăietură de montaj, de reconstituirea unei crime sângeroase. Momentele de relax suprarealist sunt precedate sau urmate de cruditatea relatării cinice a unor atrocităţi. Impunitatea afişată ostentativ îşi găseşte pandantul într-o formă de remuşcare cu manifestări din cele mai neaşteptate.
Stories We Tell (doc, 2012) – Sarah Polley
Un film-revelaţie. Un documentar experiment, îndrăzneţ şi sincer, care, în pofida aspectului autobiografic asumat (dar ce film nu e, direct sau indirect, despre autorul său?), ne poate atinge pe fiecare din noi, la mai multe niveluri. Sarah Polley testează nu doar limitele memoriei şi faţetele multiple ale realităţii (de la Kurosawa ştim, în cinema, că o întâmplare are tot atâtea semnificaţii pe câţi martori-naratori), dar şi perspicacitatea şi disponibilitatea spectatorilor de a se lăsa atraşi într-o naraţiune care se repoziţionează permanent.
La vie d’Adele (2013) – Abdellatif Kechiche
Premiat cu Palme d’Or la Cannes, La vie d’Adele este un film intens despre maturizarea sentimentală şi sexuală a unei adolescente, dar, mai ales, un portret al feminităţii şi al iubirii, dublat de un elogiu al senzualităţii.
Inside Llewyn Davis (2013) – Joel şi Ehan Coen
Nimic spectaculos şi cu atât mai puţin melodramatic în această cronică a câtorva zile din viaţa unui artist obosit să-şi caute norocul. Fraţii Coen ne propun o viziune demitizată, însă deloc cinică, a ideii de gratuitate şi, în acelaşi timp, de măreţie a artei. De aici şi importanţa acordată melodiilor, cântate de actorii înşişi şi neîntrerupte prin tăieturi de montaj. Inside Llewyn Davis este, în esenţă, un elogiu reţinut adus marilor artişti necunoscuţi şi boemei ca destin.
Heli (2013) – Amat Escalante
Heli nu „loveşte” atât prin cele câteva acte violente explicite (care nu sunt neapărat şi cele mai sângeroase posibile, date fiind decapitările periodice din Mexic), cât prin sugestia lipsei de speranţă, prin ideea că viitorul tinerilor (şi, extrapolând, al unei ţări) este determinat de un flagel scăpat de sub control. Escalante lucrează la scară mică – îi este suficientă povestea unei singure familii pentru a propune o naraţiune universală despre destine frânte înainte de vreme.
No (2012) – Pablo Larrain
Gândirea (auto)reflexivă la nivelul imaginii, care nu este în nici un moment preţioasă, nejustificată sau deranjantă, îşi găseşte pandantul în felul în care, pe plan tematic, Larraín chestionează cu ochi critic transformarea ideilor politice – aflate la originea a diverse regimuri – în simple mărfuri de consum. Chilianul nu este un entuziast (deşi No vorbeşte despre importanţa speranţei) şi nici un cinic, ci mai degrabă un artist lucid, despovărat de tuşe pasionale.
Oh Boy (2012) – Jan Ole Gerster
Un debut alb-negru revigorant, care trimite la filmele de început ale lui Woody Allen, Godard sau Wenders şi, în general, la perioada modernă a cinemaului. Un comic amărui şi un personaj prin intermediul căruia Jan Ole Gerster ne dezvăluie un prezent nu tocmai glorios al Germaniei şi o parte din trecutul vinovat.
The Selfish Giant (2013) – Clio Barnard
Un debut britanic viguros, care preia o poveste în tradiţia neorealistă a lui De Sica şi o proiectează într-o zonă dură, săracă, nemiloasă a societăţii britanice contemporane. Un film crud şi ingenios. Un discurs cinematografic sincer şi direct şi o regizoare atentă la a reda în imagini vibraţiile nenarabile ale vieţii.
To the Wonder (2012) - Terence Malick
Malick propune un cinema senzorial, polifonic, experimental, într-o anumită măsură. Cineastul renunţă aproape complet la dialoguri, pe care le înlocuieşte, printr-un procedeu devenit marca sa înregistrată, cu voci care verbalizează gândurile, lumile interioare ale personajelor. Este o simfonie a solilocviilor eterice, căutat poetico-filosofice, situate însă uneori la limita firavă între profunzime şi kitsch ideatic
Harmony Lessons (2013) – Emir Baigazin
Lungmetrajul, o coproducţie Kazahstan-Germania-Franţa, oferă, în cuvinte puţine şi prin cadre fixe de o compoziţie seducătoare, o meditaţie despre violenţa din societatea kazahă post-sovietică, insuportabila greutate a vieţii la adolescenţă şi căutarea armoniei interioare, prin depăşirea spaimelor produse de propriul corp, de cei din jur şi de natura însăşi. Fiecare cadru este un tablou vivant, o lecţie despre cum se articulează un limbaj cinematografic capabil să incite prin fiecare detaliu, prin simetrie sau prin jocul contrastelor.
Bonus - 5 comedii speciale, filme cu un umor de un bun-gust şi o inteligenţă impecabile: Before Midnight (2012, Richard Linklater), Nebraska (2013, Alexander Payne), Only Lovers Left Alive (2013, Jim Jarmusch), Le grand soir (2012) - Gustave de Kervern şi Benoit Delepine şi Sightseers (2012) - Ben Wheatley.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)