marți, 5 februarie 2013

Lecţia de dans 12: Silver Linings Playbook


Silver Linings Playbook (r. David Russel, 2012). Comedie romantică cu nebuni si, deci, un pic imprevizibila si subversiva (filmul merită tocmai pentru aceste momente). Hollywoodiana? Absolut. Final conventional? Din pacate. Entertaining? In cea mai mare parte. DeNiro? Bun, cum nu l-am mai văzut de mult. Bradley Cooper? Bun, cum nu l-am văzut niciodată.

E filmul la care sa-ti scoti gagica/gagiul şi nu dai greş.




Lecţii de "dans" involuntare sunt şi în Amour (de Michael Haneke), cînd George (Jean Louis Trintignant) o ridică pe soţia lui  Anne (Emanuelle Riva) din pat în scaunul cu rotile şi viceversa. Parcă sunt doi dansatori care merg pe cioburi şi, de aceea, îşi coregrafiază cu atenţie exersată fiecare pas. De fapt acolo e o lecţie de dans prin viaţă, cu graţie, etichetă, curaj, loialitate, verticalitate şi tact.

Amour e în colţul opus al raftului unde e şi S.L.Playbook. Dramă romantică varianta "hard-way", deci incomodă şi neatractivă (e partea cînd se termină o poveste de dragoste pentru că se termină oamenii din ea)  E Romeo şi Julieta cu octogenari, fără îndulcitori. Europeană? Biensur. Scene şocante, a la Haneke? Mai puţine ca de obicei. Entertaining? Ca o pînză de bomfaier care îţi scîrţîie în timpan. Emanuelle Riva? Da, meticuloasă în a întrupa degradarea şi prăbuşirea în moarte, ca un castel de cărţi. Jean-Louis Trintignant? Cu nimic mai prejos, doar că jocul lui e spectaculos, fără să se întîmple nimic spectaculos cu el.

E filmul la care să-ţi scoţi omul cu care vrei să te căsătoreşti ca să-i oferi privirea de ansamblu şi clauzele ascunse ale contractului nupţial. Hahaha




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu