marți, 12 februarie 2013

Despre o (ultra)celebră şcoală de film. Interviu cu o viitoare cineastă

Ceea ce veţi citi mai jos este un interviu pentru Marele Ecran cu foarte posibil una din viitoarele cineaste din actualul spaţiu ceho-slovac, în prezent proaspăt studentă la FAMU, celebra universitate de film din Cehia. Este primul ei interviu, însă noi îi urăm ca în anii ce vor veni să aibă cât mai multe intervenţii, în calitate de regizoare de succes. Pe simpaticii Ema Kovalcikova, din Slovacia, şi prietenul ei ceh Ondra Coufal i-am cunoscut, datorită lui Marian Rădulescu, vara trecută. Veniseră pentru prima dată în vacanţă în România şi au petrecut câteva zile la Bucureşti (după care şi alte câteva zile la Braşov). Le-am arătat mai multe locuri din capitală, am făcut schimb de filme şi de impresii cinematografice, culturale sau mărunţişuri. 

Cu un umor demn de reputaţia cehilor, Ondra Coufal a urmat studii de film, după care s-a reprofilat, însă îşi continuă marea pasiune pentru cinema. A realizat o bază de date cinematografice în cehă şi este un extraordinar cunoscător al cinematografiei române noi, dar mai ales vechi. A văzut zeci de filme româneşti (printre care, bineînţeles, şi pe cele mai reuşite) de dinainte de 1989, pe foarte multe dintre ele fără subtitrare, şi ştie actori şi regizori de la noi cum puţin cinefili români ştiu.  În plus, le poate pronunţa numele fără prea mari probleme.

Ema s-a arătat extrem de interesată de trecutul şi prezentul României, iar din prima librărie de carte engleză în care am intrat, a cumpărat imediat câteva volume de filosofie şi beletristică. Recent a intrat la secţia de regie a uneia din cele mai vechi şi mai bune şcoli de film din Europa, FAMU (Praga). Pentru cei care nu ştiu, FAMU este pepiniera unde s-a format celebrul Nou Val din cinematografia cehoslovacă a anilor 60 şi care a dat nume mari ale filmului mondial, printre care Agnieszka Holland, Milos Forman, Vera Chytilova, Juraj Jakubisko, Emir Kusturica, Jiri Menzel, Jan Nemec, Ivan Passer sau Jan Sverak. Ema a fost unul din cei doar cinci tineri selectaţi în acest an la secţia de regie, dintr-un total de 118 candidaţi. Prin urmare, i-am urat succes şi am rugat-o să ne dezvăluie câteva lucruri despre: cum se intră la FAMU (etapele de selecţie sunt uluitoare), ce tip de cinema şi ce regizori preferă sau ce producţii din Slovacia şi Cehia ne recomandă.     



Marele Ecran: Cum este să fii acceptată la o şcoală de film atât de mare datorită numelor care au studiat sau care predau acolo?

Ema Kovalčíková: Din moment ce marele meu vis a fost să devin studentă la această şcoală de film, faptul că visul s-a împlinit este perfect. Foarte puţini studenţi sunt acceptaţi în fiecare an şi mai puţini ajung în a doua etapă de selecţie, aşadar, când am trecut de fiecare etapă, m-am simţit splendid. În plus, mă consider un fan pasionat de cinema de ani de zile, aşa că abia aştept această provocare – să studiez acolo Mai mult, îmi plac mediul, atmosfera prietenoasă a facultăţii, profesorii simpatici şi pasionaţi care ne-au intervievat - printre care s-a numărat Jan Němec (n.r. – unul din regizorii cheie ai şcolii cehe de film din anii 60) ; doamna (Vera) Chytilová (n.r. – despre al cărei film celebru Margarete aţi putut citi recent pe Marele Ecran) face parte oficial în continuare din facultate, însă am auzit că starea ei de sănătate nu este prea bună în ultima vreme.

Marele Ecran: Îmi poţi spune ce ai fost nevoită să faci pentru examen şi cât de dificil a fost?

Ema Kovalčíková: În primul rând trebuie să trimiţi la FAMU câteva opere făcute de tine individual, care constau într-un scurtmetraj de maximum 10 minute, un alt scurtmetraj care ar trebui să fie un portret al tău sau al unui prieten apropiat ori membru de familie (filmul trebuie să fie mut şi să aibă maximum 2 minute), apoi subiectul sau, mai bine zis, o poveste pentru un film de 20 de minute, un eseu despre cum îţi imaginezi propria operă ca regizor şi care este atitudinea ta personală faţă de realizarea de filme. În cele din urmă, un scurt CV şi o poveste din fotografii cu maximum 10 fotografii pe subiect. Apoi trimiţi toate aceste lucruri la FAMU, în luna următoare ţi se spune dacă ai reuşit şi dacă ai trecut la etapa următoare. Din 118 candidaţi, au ales 18. A doua etapă constă în unele examene şi lucrări scrise (să scrii o situaţie dramatică pe un anume subiect, un alt eseu, un test despre artă şi film şi analiza unui film - în acest an a fost Stardust Memories de Woody Allen), care a durat o zi, iar în următoarele zile fiecare candidat a avut un interviu de circa o oră cu toţi profesorii de la facultatea de regie. În a treia etapă, ultima, au rămas 8 candidaţi şi, după un alt interviu şi sarcina de a crea un subiect de film pe baza unei fotografii, comisia de profesori a ales în final 5 studenţi. Toate această procedură a fost foarte obositoare, dar în acelaşi timp foarte captivantă, din moment ce am putut simţi marea pasiune pentru cinema şi interesul pentru viitorii studenţi din partea profesorilor de la FAMU.

Marele Ecran: Este o universitate ieftină sau scumpă?

Ema Kovalčíková: FAMU este o universitate de stat, aşa că nu presupune cheltuieli speciale pentru studenţi. Şi, din moment ce eu sunt din Slovacia, voi primi cel mai probabil cazare la cămin în Praga. Dimpotrivă, am auzit că o parte importantă din reputaţia bună a FAMU se datorează cheltuielilor pe care şcoala le face cu studenţii – peliculă de 35 mm şi 16 mm şi materiale digitale pentru exerciţiile lor filmice, toate echipamentele tehnice puse la dispoziţia studenţilor (aşa cred) şi se acordă un buget pentru fiecare film pe care studenţii trebuie să-l facă la final de an.

Marele Ecran: Îţi doreşti să devii regizoare. Ce tip de cinema preferi? Ai modele în regie?

Ema Kovalčíková: Evident, îmi doresc să devin regizoare. Îmi imaginez câte obstacole voi avea în faţă, însă sper că voi fi suficient de abilă să le depăşesc. Subiectele viitoarelor mele filme sunt încă obscure, viitorul va oferi soluţia - ideile care vor funcţiona cu adevărat şi cele care vor eşua. Se poate spune că ador autori cu o viziune extrem de personală despre realizarea de filme. Robert Bresson, Antonioni, Maraguerite Duras - dintre cei din trecut; Sharunas Bartas, Alexander Sokurov, Tsai Ming-liang, Chantal Akerman - dintre cei activi.

Marele Ecran: Eşti din Slovacia, aşa că spune-ne ce filme slovace, vechi sau noi, ar trebui să vadă iubitorii de cinema din România ?

Ema Kovalčíková: În opinia mea, cinematografia slovacă este într-o perioadă cel puţin de decădere. Aproape că nu există niciun film de calitate realizat în zilele noastre, cu excepţia câtorva documentare interesante, cum ar fi Cooking History (de Peter Kerekes). Acesta este foarte interesant, uneşte subiectul războiului cu cel despre ce s-a gătit în timpul perioadelor de război şi spune povestea bucătarilor (n.r - de război) într-un mod neobişnuit şi impresionant. Însă în trecut au existat filme mari ale lui Juraj Jakubisko şi Elo Havetta. Slovacia este în continuare strâns legată de Cehia şi este la fel în ceea ce priveşte producţia de filme. Nu ar trebui ratate filmele lui Evald Schorm, figură cheie a Noului Val din Cehoslovacia, însă în prezent filmele sale sunt aproape necunoscute în străinătate (comparativ cu filmele lui Chytilova sau ale lui Menzel). În general, nu a apărut nimic spectaculos în Cehia recent. Producţia de filme din Cehia este mai mare decât în Slovacia, însă regizorii sunt mai înclinaţi spre filme comerciale, deşi sunt şi excepţii, precum filmele lui Petr Marek. Pe unul din ele l-am văzut săptămâna trecută şi am fost impresionată de atitudinea sa experimentală şi de diversitatea inovaţiilor pe care Marek le aduce limajului filmic. În fine, le urez succes câtorva dintre prietenii mei care termină FAMU acum, pentru că sunt tineri regizori talentaţi.




Ionuţ Mareş

2 comentarii:

  1. Foarte interesante informatiile despre admiterea la FAMU. E clar faptul ca se preocupa foarte mult de calitatea materialului de baza ce urmeaza a fi slefuit pe banii statului. Nu prea inteleg de ce cinemaul lor trece printr-o perioada de "decadere", cum zice Ema, n-au absolvit suficienti regizori tineri pentru a se contura o voce? Sau e o problema de fonduri si libertate artistica...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am întrebat-o, din păcate, care e explicaţia, în viziunea ei, pentru această decădere. Spune cumva mai jos, că sunt înclinaţi mai mult spre un cinema comercial. Oricum, cred că ei au şi puţine producţii. De fapt, de câte filme ceheşti ne amintim că ar fi circulat prin festivaluri în ultimii ani?

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.