sâmbătă, 18 mai 2013

A touch of sin

CITIZEN CANNES II

A doua zi de proiectii la Cannes, a doua zi de greva in transport (va dura pana marti). Am avut noroc din nou si am prins o invitatie in sala cineMamut: Grand Theatre Lumiere. Dar sa reiau de unde am ramas:

Tian Zhu Ding (A touch of sin) unul din cele mai asteptate titluri din competitia oficiala, din cauza regizorului: chinezul Jia Zhangke. Pacatul din titlu e "violenta", insa regizorul nu ne arata doar scene violente ci si conditiile care le genereaza, intr-o tara macinata de inegalitate sociala si nedreptate. 

Una din secventele greu de privit ofera o cheie de citire a intregului opus de peste doua ore: un cal legat la caruta s-a blocat intr-un sant si nu mai poate iesi de acolo; stapanul il loveste cu biciul in mod repetat in timp ce animalul se zbate neputincios. Tot ce poate face e sa sara pe loc, aruncand cu copitele in fata. Aceasta imagine-simbol e reprezentativa pentru toate cele 4 povesti interconectate din film si pentru eroii lor care se zbat si ei in situatii umilitoare, fara iesire. Scena cu calul  are corespondente si mai evidente cand receptionera unui spa e plesnita repetat cu un teanc de bani peste fata pentru ca refuza avansurile unui mafiot local.

Daca tii oamenii in frau, le pui zabala in gura, ochelari de cal si le dai cu biciul in loc de mancare, daca ii tratezi ca pe niste bestii, intr-o zi vor incepe sa se comporte ca atare, iesind pe strazi cu pusca si tragand in oameni. Prinsi intr-un colt stramt, toti cei patru (anti)eroi explodeaza distructiv, sangeros. O forma pervertita de legitima aparare. E un portret nu foarte flatant, unul dezolant si, dupa toate aparentele, realist al Chinei actuale, in ciuda admirabilei sale ascensiuni economice. Acum intelegem si o parte din costurile umane ale ascensiunii. 

In primul capitol, tragaciul e apasat de coruptia celor care au privatizat mina de carbuni a satului, fara sa plateasca nimic satenilor, asa cum au promis. In schimb patronii isi cumpara avioane si Maseratti, ceea ce declanseaza setea de justitie a unui Don Quijote local (o varianta mai putin nobila) satul sa fie considerat un ratat. 

Adaugati pe lista "pacatelor" si migratia economica, exploatarea muncitorilor, umilinte de tot felul. O tara divizata intre stapani si sclavi, intre carutasi si cai de bataie. La un moment dat, nu poti decat sa dai cu copitele in fata, futil. 

Desi unele personaje fac gesturi de-a dreptul grotesti (caricatura este facuta cu intentie), ele nu-si pierd credibilitatea. Pana la urma totul poate fi redus la un proverb rostit de un personaj: "mai bine traiesti in mizerie sau mori fericit?". Pe langa toate dilemele pe care le naste, e un rasfat sa privesti pe un ecran urias frumusetea vizuala a cadrelor lui Zhangke.





Se zice ca filmele socante/ extreme din selectia oficiala sunt puse in sectiunea Un certain regard pentru a cruta distinsele persoane din juriul principal. Mda, mi-e greu sa mi-l imaginez pe Steven Spielberg urmarind L'inconnu du lac (Stranger by the lake, de Alain Guiraudie).

E un "gay-porn thriller" (cum a zis vecinul meu de scaun). Eu am zis ca e "Jaws with cocks" (pardon my french). Filmul e extrem de inconfortabil si explicit, dar cum remarca o fermecatoare doamna jurnalista iraniana: desi vrei sa iesi din sala in fiecare minut, cumva te tintuieste in scaun impotriva vointei tale, pentru ca vrei sa vezi ce se intampla in continuare.

Parca impotriva vointei sale e atras si Franck (Pierre Deladonchamps) de un veritabil predator sexual, misteriosul, potentul si letalul Michel (Christophe Paou) si nu poate fugi de el. Padurea de langa un lac (bucolice si solare imagini, in contrast evident cu subiectul dark) functioneaza ca un loc de agatat pentru homosexuali. In paralel cu periculoasa idila, Franck dezvolta si o amicitie cu un straight (Patrick D'Assumcao, un Depardieu brunet) care vine si el zilnic pe malul lacului, in mod inexplicabil. Ce urmeaza e un fel de inot cu rechinii, insa fara cusca de protectie.


Referinta la Jaws nu e gratuita (desi mai corect era sa-l pomenesc pe Hitchcook), pentru ca multe din scenele tipice unui thriller se petrec in apa lacului. Momentul cand criminalul iese din apa si se indreapta spre "noi", privindu-ne drept in fata, m-a lovit ca o unda rece in stomac. Dealtfel, finalul filmului are o tensiune insuportabila si, pana la ora asta, Stranger by the lake e cea mai intensa piesa de cinema pe care am prins-o la Cannes. 

Tot doamna din Iran (care scrie pentru un ziar elvetian) mi-a povestit ca la proiectia de gala, in prezenta actorilor, filmul a fost ovationat in picioare timp de 10 minute!

Distributia e remarcabila: de la cei trei principali si pana la personajele secundare. Ma gandesc in special la inspectorul de politie, un Colombo longilin, care isi face aparitia din boscheti, ca voyeurii care-si fac treaba in zona, pornind interogatorii intempestive. In aceste secvente, filmul este si irezistibil de amuzant. Uneori, publicul din sala rade zgomotos la niste secvente care nu-s chiar asa comice. M-am prins: e doar o forma de descarcare nervoasa, tinand cont de cat de inconfortabil e ceea ce se intampla pe ecran. In esenta, e despre fascinatia raului, ceea ce explica poate si de ce am ramas aproape toti pana la sfarsit.

Proiectia urmatoare a fost Le Passe de Ashgar Fahradi, pe care il asteptasem cu interes si la care am obtinut prima mea invitatie in Grand Theatre Lumiere. Bref, povestea e despre cat de greu e sa te rupi de trecut si e investigatia (aproape ca in filmele politiste) a unor "delicte"/ minciuni/ neintelegeri domestice care sunt greu de sters in prezent - titlul de generic al filmului era desenat ca niste stergatoare de parbriz in pozitia de curatare a geamului.


Geamuri si oameni care vorbesc prin ele (muteste) apar fecvent, ca un simbol pentru barierele invizibile de comunicare si de aflare a adevarului relatiilor lor ( fun-fact: prima scena, in aeroport, o are in prim-plan pe Berenice Bejo vorbind "pe mute" prin geam; n-am putut sa nu ma gandesc la rolul ei din The Artist).

Inca mai trebuie sa diger Trecutul, dar la prima vedere nu e impecabil, cum a fost A separation. Schema e in mare aceeasi, dar m-am pierdut undeva in spirala reconstiturii unor actiuni din trecutul personajelor. Unii il vad candidat cu sanse la Palme, asa ca e posibil sa fi fost oboseala care m-a ajuns dupa 3 zile intense. Motiv pentru care am decis sa iau o zi de pauza. A break from "a break of reality".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu