marți, 9 aprilie 2013
Cinema de Lux
Săli de cinema de lux se mai gasesc. Repertorii de
lux cu filme de lux (filme de autor) în care să desluşeşti personalitatea celui
care le-a facut (iar nu – aşa cum spune Robert Altman în al său The Player – vedetele, suspansul, umorul, violenţa,
emoţia, speranţa, nuditatea, sexul, happy end, mai ales happy end), mai
greu. De peste zece ani, în astfel de săli construite în mall-urile din România,
se poate urmări, aproape invariabil, acelaşi tip de filme. Care, la o privire
atentă, par unul şi acelaşi monoton film, jucat de alţi actori, cu alte scene,
alte decoruri etc. Care şi ele par, la rândul lor, unul şi acelasi actor ce
rosteşte una şi aceeaşi gamă, într-o una şi aceeaşi scenă. Gulagurile şi
sateliţii lor – în care au făcut filme Tarkovski, Abuladze, Paradjanov, Wajda,
Zanussi, Menzel, Forman, Săucan, Pintilie, Piţa, Veroiu, Tatos, Daneliuc şi alţii
– n-au reuşit să formeze „omul nou”. Holywoodul de azi (cel puţin produsele de
tip cine-pulp fiction, care ajung pe ecranele din România), da. El se numeşte cinevorator,
pentru că – scrie Lucian Mircu – „cinefilul e pe cale de
dispariţie”, iar „locul său pe scara involuţiei e luat de o specie nouă,
mutantă: cinevoratorul” al cărui semn de recunoaştere e „hămeseala cu care
înfulecă, fără discernământ, orice film i-ar ieşi în cale”. Însă de „dinăuntru”
(cu ochii cinevoratorului) nu se vede aşa. E nevoie de puţină dezintoxicare – ca şi în cazul dezrobirii de
fast food – ca să te prinzi...
Acesta a fost un scurt guest-post semnat de Marian Rădulescu, cel care vă aşteaptă deseară la Amarcord (pentru că cinemaul de lux e acolo unde sunt filmele...de lux).
Marian a mai scris recent despre Marele Ecran.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.