vineri, 4 ianuarie 2013

Cronici "la comandă"

GUT & DORMI TREZEŞTE-TE

Unul dintre privilegiile (sau dezavantajele) cronicarilor de film, este că primesc spre vizionare filme de la diverşi cineaşti (cei mai mulţi neconsacraţi) în schimb unei recenzii. Sau măcar a unei păreri avizate. În 2012, cine-freria Marele Ecran a primit spre vizionare vreo 5 filme (scurte si lungi), de la autori din S.U.A., Italia şi România.

Poate vă pare flatant, însă deseori e o corvoadă născătoare de migrene. Cum să-i spui unui părinte că odrasla sa e...hmmm...urîtă? Poate nu e cea mai bună comparaţie. Cînd faci un copil nu-l poţi plăsmui după vrerea ta (chiar dacă ţi-ai dori să nu-ţi moştenească platfusul sau nasul cîrn). Genele dictează. Cînd eşti autorul unui film însă, dacă primeşti o reacţie crudă dar sinceră, ai şansa să ţii cont de reacţii şi eventual să-ţi îmbunătăţeşti următoarea creaţie.

În acest spirit, ne luăm misiunea în serios şi spunem autorilor exact ce avem în guşă, chiar dacă e posibil să se mai rănească nişte sentimente pe drum. Am primit recent, chiar de la producător (Anna Ganster) filmul american Gut (de Elias…şi atît), prezentat anul ăsta şi la TIFF. Producţia independentă s-a bucurat de o distribuire (limitată) în SUA în octombrie. Poate fi vizionat la cerere în SUA şi Canada. Are un site propriu, recenzii în reviste serioase, selecţii la 20 de festivaluri şi a fost lansat cum scrie la carte (trailer aici).

 
Pe scurt, e vorba de doi prieteni care în adolescenţă împărtăşeau pasiunea pentru genul horror. Ni se sugerează că au şi creat filme horror la nivel de amatori (aşa e din păcate şi Gut/, să-l traducem "Măruntaie" ţinînd cont că apar vreo cîteva în film). 

În prezent, aflaţi la 30 şi ceva de ani, prietenia celor doi e pe butuci, pentru că Tom (Jason Vail) a devenit tată responsabil de familie. Iar burlacul Dan (Nicholas Wilder) încearcă să-şi recupereze camaradul apelînd la vechea lor pasiune comună (a se înţelege vizionatul de chestii tari, foarte aproape de "snuff"). Începe astfel un joc morbid şi, din păcate, neconvingător.

Acolo unde aşteptam suspans e doar monotonie. Ceea ce trebuia să înfioare, devine grotesc. Filmarea „indi” şi jocul necredibil al actorilor (mai puţin a protagonistului Vail, care e decent) sporesc senzaţia apăsătoare de amatorism. Mă rugam în gînd să existe măcar un twist satisfăcător, dar toată construcţia lui Elias se îndreaptă spre un final surprinzător de previzibil.

Gut nu a reuşit să mă răscolească în zona vintrelor, a măruntaielor, alea la care face referire titlul. E visceral numai la un nivel superficial, al imaginilor şoc (dar prin repetarea obositoare nu ne mai surprinde, ceea ce pentru acest gen e o eroare inexplicabilă).

I-am scris părerea mea nu foarte elogioasă şi producătoarei Annei Ganster, pardon my english: "So, my impression abot Gut is not very...good. It starts with good premises though. But somewhere around the middle it gets repetitive and not so inventive and thrilling as it should be. And overall the "indi" air it becomes more of an...amateurish air."

Nu cred că autorii lui se aşteptau să scriu o recenzie în termeni laudativi (ar fi printre puţinele). M-am întrebat atunci oare de ce au cerut părerea unor anonimi din celălalt colţ al lumii? Probabil sunt adepţii teoriei: „publicitatea negativă tot publicitate e”. Şi orice se scrie despre filmul tău e un cîştig.

În ciuda opiniei mele, filmul a fost distins cu cîteva premii prin festivaluri. Şi tot în ciuda opiniei mele, producătorii filmului vor să ne acorde un interviu. Ocazie cu care sperăm să aflăm cîte ceva şi despre problemele lor de producţie şi finanţare, că de-ale noastre ne-am săturat.






Independent (şi no-budget) este şi Dormi Trezeşte-te, primit tot în regim de vizionare privată de la autorul său, Andrei Ştefănescu (pe site-ul dedicat aflaţi mai multe despre film şi regizor).

Dacă vi s-a părut obositor şi greu de urmărit Poliţist Adjectiv, atunci vă sfătuiesc să luaţi Dormi Trezeşte-te pe post de somnifer. Va funcţiona. Stilul cinematografic e definit chiar de autorul său drept hiperminimalism.

Nu mi-a plăcut experienţa. Dar Dormi Trezeşte-te nu e un film făcut să placă.

Am apreciat tocmai acest curaj al regizorului de a nu face compromisuri la nivel conceptual de dragul publicului. Spaţiul dintre cuvintele pe care şi le spun oamenii poate să transmită mult mai mult decît acele cuvinte, e una din ideile dezvoltate în film.

Cu tăcerile, plimbările şi ciudăţenile sale, Dormi Trezeşte-te e greu de urmărit (chiar dacă are doar o oră). Dar e şi foarte greu de făcut. Necesită o dezgolire pînă la capăt a actorilor (Miriam Rizea, Radu Crăciun), cît şi a regizorului. Un asemenea film se poate naşte doar printr-o intimitate specială a echipei de producţie şi printr-o asumare totală a conceptului de către toţi cei implicaţi.

Plusuri: textura imaginii din unele secvenţe (de exemplu plimbarea în parc) şi în general atmosfera care are ceva din poezia lui Nick Cave. Minusuri: la nivel tehnic m-a deranjat inconsecvenţa modului în care focalizează camera (nu ştiu dacă a fost un efect căutat, dar dacă mă întreb asta înseamnă că ceva nu e ok).

Salut deci apariţia filmului şi sper ca acest exerciţiu cinematografic interesant să pună bazele pentru un lungmetraj mai copt, dar la fel de îndrăzneţ şi onest. Filmul e disponibil prin vizionare la cerere sau prin achiziţia DVD-ului (12 lei).




Un comentariu:

  1. Multumim mult de tot pentru cronica, un frumos cadou de 4 ianuarie :) pentru Dorim Trezeste-te si Qualia Films :)

    RăspundețiȘtergere