miercuri, 9 noiembrie 2011

New disaster-films

WORDS ARE BETTER THAN SWORDS?


Maine (10 noiembrie) e ziua de nastere a lui Roland Emmerich. Pare o zi potrivita sa vorbim despre ultimul film al lui "Disaster Man", regizorul german care a reusit la Hollywood (Independence Day, Godzilla, The Day After Tomorrow, 2012). Surprinzator, Anonymous nu este un disaster-film. Si nici dezastru nu este. Poate doar daca ii intrebi pe stratfordieni - literatii care nu accepta teoria conspirationista care sustine ca opera semnata de William Shakespeare ar fi avut alt autor.

Supozitia pe care se bazeaza scenariul lui Orloff are, sa recunoastem, elemente plauzibile. Originile modeste ale adevaratului Shakespeare nu prea explica cultura vasta si rafinata, familiaritatea cu casa regala ce se intrevad in paginile bardului. Apoi, daca autorul real ar fi fost un nobil, se pot intelege motivele pentru care ar fi preferat sa-si pastreze anonimatul. A! si ar mai fi detaliul ca nu s-a pastrat niciun manuscris. Acestea sunt punctele de plecare ale filmului care are -vorba lui Richard al nostru- production value, prin recrearea CGI a Londrei elisabetane si o distributie britanica de prima mana (Vanessa Redgrave, Rhys Ifans etc).



Altfel Anonymous contine intrigi de curte, patimi de budoar, bastarzi, comploturi, tradari, un (socant) incest si inclusiv o crima prin perdea a la Hamlet, adica o drama shakesperiana in toata regula. "Am avut un moment in care am realizat ca scriem o piesa de Shakespeare" a povestit Orloff (A Mighty Heart) pentru The Atlantic.

Pelicula i-a inflamat rau pe britanici (in frunte cu actrita Judi Dench). N-au de ce sa fie asa de suparati pentru ca Lordul Oxford (Ifans), cel caruia i se atribuie dreptul de autor, este tot englez. Desi parca nu era nevoie ca Shakespeare (Rafe Spall) sa fie zugravit ca un papitoi ridicol, un sarlatan si un santajist mizerabil. Then again, why so serious? Pana la urma nu e ca si cum ai propune brusc ca poetul national al romanilor, Eminescu, era de fapt ucrainean.

Ca de obicei controversa se va reflecta la box office. Ramane de vazut daca cifrele privind audienta vor aminti de o comedie sau de o tragedie.

rating: brainwash



Daca Emmerich ne-a scutit de inca o apocalipsa, Margin Call ne aduce apocalipsa financiara. E ceea ce ghicim in privirea unui analist de risc in momentul cand realizeaza in ce prapastie se afla compania pentru care lucreaza (trimiteri spre Lehman Brothers) si implicit colapsul intregului Wall Street. Privirea lui Zachary Quinto (care a si finantat filmul) e aceeasi cu privirea unui laborant care tocmai vede pe monitoarele sale ca se apropie un cutremur devastator. Odata avertizati, sefii lui si sefii sefilor lui pana la CEO au un avantaj strategic fata de concurenta. Ei sunt "primii care ies pe usa". Pana la urma, dupa cum zice seful cel mare (Jeremy Irons ne ofera una din cele mai veroase si vicioase fete ale capitalismului) e vorba doar despre "supravietuire".

Acest film independent (3,5 milioane dolari) e foarte actual, daca tinem cont de ce se intampla acum in Europa. Dar nu va temeti de tema, pentru ca nu vi se vor innoda creierii cu termeni economici. Originile crizei pe care trebuie s-o gestioneze sefii treziti in miez de noapte sunt explicate "ca pentru un copil mic sau ca pentru un golden retriever". Debutantul J.C. Chandor (scenarist si regizor) este preocupat de altceva. Il intereseaza dilemele de suflet, deciziile morale pe care sunt obligati sa le ia cativa oameni care au sansa de a se urca primii pe barcile de salvare din Titanic dupa ce, tot din neglijenta lor, s-au ciocnit cu icebergul.

Sunt multe discursuri memorabile in film (Stanley Tucci cu podul lui, Kevin Spacey cand isi mobilizeaza subalternii sa ingroape bursa, Jeremy Irons cand argumenteaza strategia sa darwinista si cinica). Din discursul lui Paul Bettany (care reuseste dupa multa vreme un rol mare) probabil ca posteritatea si topurile cu replici celebre vor retine "fuck the normal people!". Eu am retinut ce zice pana acolo. Atentie, aici e cheia filmului:

"Oamenii vor sa traiasca in masinile si in casele lor imense pe care nici nu pot sa le plateasca. Singurul motiv pentru care ei continua sa traiasca pe picior mare este pentru ca noi punem mana pe cantar in favoarea lor. Daca imi ridic mana atunci se duce naibii totul, al naibii de repede si nimeni nu vrea in realitate asta. Ei spun ca vor dar nu prea vor. Ei vor ce avem noi sa le dam dar, in acelasi timp, fac pe inocentii si pretind ca habar n-au de unde au venit (banii, n.m.). Ei bine, asta e mai multa ipocrizie de cat sunt dispus sa inghit (...)".

E primul film despre Wall Street si despre criza din 2007-2008 care pune lucrurile intr-o cu totul noua perspectiva. Criza financiara nu e generata doar de lacomia corporatista (intr-adevar, criminala si cu consecinte dezastruoase). La mijloc e lacomia noastra, a tuturor. Iata o chestiune care iti da de gandit, nu-i asa?

ps. Margin Call e o afacere profitabila, pentru ca deja a strans 50 % peste buget
rating: brainwash +

distributia la premiera de la Sundance minus Demi Moore

5 comentarii:

  1. Oricat de putin stiintifica ar fi exprimarea actorilor, oricat de placuta ar fi imaginea filmata de pe un zgarie-nori,cu Demi Moore in el, pe mine tot ma face sa casc un film despre cei trei b: bani, bursa si barbati(demi moore e singura femeie, cu un rol maruntel si inexpresiv).
    Dar nu asta m-a plictisit cel mai tare, ci tocmai faptul ca actorii fac pe nestiutorii, ca la sedinta board-ului executiv, seful companiei ii spune unui asociat (Zachary Quinto) sa ii explice ''mai pe intelesul lui'' situatia, a se citi ''mai pe inetelsul spectatorilor''. Si m-a plictisit amestecul dizgratios al filosofiei cu ecuatiile financiare.Nu exista actiune in acest film , in afara de un drum cu masina catre casa lui Stanley Tucci, nu exista macar un moment in care sa ti se faca pielea de gaina, mai ales ca tot filmul vorbeste despre criza financiara raportata la marii sefi, in niciun caz la omul de rand.Penn Badgley, actorul din Gossip Girl e singurul care face referire la consecintele crizei asupra maselor, dar e readus la realitate de raceala colegului sau, Paul Bettany(singurul care face un personaj memorabil in film).Daca era o carte, as fi zis ca am citit doua ore de introducere .

    RăspundețiȘtergere
  2. @Larisuka

    Tocmai de asta am zis si noi ca filmul nu e un colectabil. Totusi e vizionabil. Si merita vazut tocmai pentru ca face criza "pe intelesul spectatorilor".

    Ma rog, daca nu clarifica resorturile ei economice, macar pe cele umane, morale. Mi se pare ca se concentreaza un pic prea mult pe cele din urma. Ceea ce il face artificial. Totusi, vorbeste despre umanitatea noastra indiferent ce uniforma purtam in razboiul financiar global (costum sau salopeta de prol).

    Tu ai punctat foarte bine scaderile filmului si asta vine ca o completare lucida la opiniile noastre.

    Una peste alta, trebuie sa recunoastem ca aduce o perspectiva noua (pe care n-o vei gasi in Zeitgeist si in filmele de gen). Asta si asteptam de la un film independent.

    RăspundețiȘtergere
  3. mie mi s-a parut mult mai bun decat l-ati descris voi si m-a impresionat foarte tare

    RăspundețiȘtergere
  4. @movieaddicted: daca vorbesti de Margin Call sunt de acord.

    RăspundețiȘtergere