sâmbătă, 16 iulie 2011

Biutiful (2010)

CE E ACOLO ?
rating
: aproape orgasmultiplu

motto: He sees dead people. And soon, he will be one of them.

Javier Bardem joaca din nou un rol de muribund. De data asta e departe de gratiosul tetraplegic din Mar Adentro. In Biutiful e un mic bisnitar/ combinator si jucator pe piata muncii la negru din Barcelona (apropo, coplesitoare cadrele panoramice cu orasul ale directorului de imagine Rodrigo Prieto; de exemplu la asfintit, cu catedrala Sagrada Familia decupandu-se sumbru pe un cer rosietic; e ceva sa vezi Barcelona lipsita de poleiala turistica, ceea ce e in ton cu starea personajului care fuge colo-colo pentru cativa euro). In schimbul unui comision nesemnificativ, Uxbal ii ajuta pe cei care lucreaza la negru (n-o sa fac bancul cu negrul, desi unul din prietenii sai din din Africa vinde vuitoane falsificate in ateliere clandestine, conduse de chinezi).

Regizorul Alejandro Gonzalez Inarritu nu e strain de temele sociale (si in special tema inechitatii sociale sau exploatarea omului de catre om) pe care le-a exploatat in Babel (2006). Dar acesta e doar fundalul povestii. Principala drama este ca Uxbal va muri in curand de o boala incurabila si e terorizat de ideea ca vor ramane pe drumuri cei doi copii ai sai (fosta sotie -Hanna Bouchaib- e putin dusa si nu se poate pune baza in ea).

Nu vrea nici sa-i lase in "grija Universului" asa cum i-a recomandat o surata telepata. A, nu v-am spus: in "timpul sau liber" livreaza mesaje din partea celor decedati de curand si ii impaca pe acestia cu drumul pe care trebuie s-o apuce. Numai Uxbal nu poate fi impacat cu ideea mortii sale iminente. Un tur de forta din partea lui Bardem pe care il vedem, de la o scena la alta, cum se degradeaza fizic si se decanteaza sufleteste. Doar ca are tot mai putin timp.

Mi-au placut: folosirea oglinzii, tainele viziunilor vis/moarte, intalnirea cu tatal pe care nu l-a cunoscut in timpul vietii, muzica lui Gustavo Santaollala si, repet, imaginea lui Prieto. Copertile filmului (scenele de inceput si sfarsit) sunt filmate din unghiuri diferite. Totul face clic, fara sa fie nimic fortat. Biutiful e o poveste plina de viata despre accceptarea mortii. Cu demnitate si curiozitate. "Ce e acolo?" Un lucru va fi clar dupa vizionare: viata e mai mult decat am crede.

Filmul spaniol va fi proiectat la Timisoara in aceasta duminica in cadrul caravanei TIFF (Piata Unirii, ora 21.30). Atentia, sunt sanse sa va ploua. Ochii.

3 comentarii: