marți, 28 octombrie 2014
Casa dintre cîmpuri (1980)
Casa dintre cîmpuri prilejuiește o mare întîlnire între doi regizori importanți ai perioadei: Alexandru Tatos și Mircea Daneliuc (aici joacă, la fel ca în cîteva din filmele sale, de pildă Probă de Microfon, care în alte țări din "lagărul comunist" ar fi fost cult). Daneliuc e unul dintre cei mai nonconformiști și naturali actori ai epocii (și unul dintre puținii rebeli ai cinematografiei românești). Spiritul său răzvrătit ( a fost disident în ultimii ani ai regimului) și-a pus amprenta și asupra rolului (sincer, mă mir că a scăpat de cenzură, Daneliuc era un răzvrătit prin însăși prezența lui cinematografică). Apariția lui Daneliuc alături de Tora Vasilescu are și o încărcătură suplimentară: cei doi erau pe atunci parteneri și în viața reală. În film mai joacă Amza Pellea și Mircea Diaconu. De văzut, azi, la cinemateca de la aula BCUT, de la ora 18. Intrare liberă.
luni, 27 octombrie 2014
Michel Hazanavicius, pentru Marele Ecran
Michel Hazanavicius, regizor:
OSS 117: Cairo, nest of spies
OSS 117: Lost in Rio
The Artist
The Players (segment)
The Search
Filme de Cannes la Timisoara
Ma întorc de la Les Films de Cannes a Bucarest cu o veste bună pentru timișoreni. Trei filme importante de anul acesta, inclusiv palmdorizatul Winter Sleep de Nuri Bilge Ceylan (pe care tocmai l-am văzut aseară, înainte să fug la gară) ajung la Timișoara, într-un mini-turneu care va avea două episoade. "Turul întîi" pe 2 noiembrie, adică în ziua alegerilor. Deci, în "duminica orbului", vom vedea. Filme.
*Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile (peste 900). Sugestia noastră este să veniți din timp, înainte de ora 16.00, ca să fiți siguri că intrați.
sâmbătă, 25 octombrie 2014
Filmes de Cannes a Bucarest (I)
Cannes-ul meu din Bucuresti a inceput cu o drama istorica de Bertrand Tavernier (cel caruia i se face o retrospectiva aici) cu ecouri ale afacerii Dreyfuss si alte afaceri fin de siècle, precum cazul unui "Jack Spintecatorul" francez. Pe langa politica, Judecatorul si Asasinul incepe o discutie despre opinia publica si media, care se consacra ca puteri pe langa puterile traditionale. Tavernier surprinde clash-ul dintre fortele reactionare ale "vechiului sistem" si miscarile contestatare de stanga, cu trimiteri evidente la Mai '68. Memorabili Phillipe Noiret, Michel Calabru si Isabelle Huppert, al carei chip angelic de tinerete mi-a parut de nerecunoscut.
Despre Party Girl mi-am notat, dupa film, cateva ganduri pe o foaie.
vineri, 24 octombrie 2014
joi, 23 octombrie 2014
The Artist revine
Michel Hazanavicius nu vine cu mâna goală la Bucarest. Îi aduce pe agentul sub acoperire OSS 117 (Cairo, cuib de spioni, spumoasa parodie cu Jean Dujardin), pe The Artist și pe soția sa, actrița Berenice Bejo.
Dacă doriți să (re)vedeți, The Artist e proiectat sîmbăta asta, de la ora 10.00 la cinema Elvira Popescu, în prezența regizorului și a actriței. Cei doi vor rămâne la o discuție cu publicul (de la ora 12.00, B.B., de la 13.00 M.H.). Dacă sunteț fani, așa ca mine, de la 14.00 v-ați muta la cinema Patria pentru a vedea ultima creație a celor doi, în competiție anul acesta la Cannes, The Search.
Cu această ocazie ne amintim și de filmul nostru "The Artist (un mic tribut la filmul-fenomen din 2011, pentru care Hazanavicius a luat și premiul Oscar), daca tot mergem la Filmes de Cannes a Bucarest să discutăm despre cinematografe.
Trois jours, deux nuits, Berenice...
LES FILMS DE CANNES A BUCAREST
Anul trecut am ajuns la festivalul acela de film unde se fură în fiecare an bijuterii de milioane, unde paparazzi stau pe niște scări ca de zugravi și trag la foc continuu cu tunurile lor nemiloase, unde ținuta starurilor e musai să se asorteze cu roșu, unde cultul pentru cinema rivalizează cu cultul pentru celebrități, unde muritorii de rînd sunt atît de aproape de divinitățile contemporane încît trăiesc cu iluzia că, măcar pentru o seară, gloria Lor e molipsitoare. E frumos la Cannes, dar e și mult can-can.
Poate că e mai bine dacă poți vedea titlurile din palmares, cîteva luni de zile mai tîrziu, într-o atmosferă în care te poți concentra pe filme și nu pe zgomotul colateral. Cristian Mungiu și echipa lui aduc din nou Cannes-ul la București. Anul acesta ajung și eu trei zile și două nopți. Nu e mult, dar mă voi declara mulțumit dacă, în afară de conferință, voi ajunge la:
Party Girl ( Marie Amachoukeli, Camera d'Or)
The Search (Michel Hazanavicius)
Les Combattants (Thomas Cailley, Quinzainne des Realisateurs & FIPRESCI)
Jauja (Lisandro Alonso)
Deux jours, une nuit (frații Dardenne)
...and the winner is Winter Sleep (Nuri Bilge Ceylan, Palme d'Or)
Pentru informații în timp real legat de experiența mea de festival, urmăriți conturile de twitter @MareleEcran și @ilMircu, pentru că nu cred că voi avea timp să public cronici pe blog, în goana dintre un cinematograf și altul. Programul complet și restul de atracții (în afară de întîlnirile cu Berenice și ceilalți invitați), aici. Plus un interviu pe larg cu Cristian Mungiu.
ps. Anul trecut la Cannes, amicul meu de la bagajerie, Nicolas, se lăuda că i-a deschis portiera lui Berenice Bejo, i-a ținut umbrela și a schimbat cîteva vorbe cu diva din The Artist. Acum -cine știe?- în București se anunță ploaie, umbrelă am, Berenice va fi și ea acolo...
Anul trecut am ajuns la festivalul acela de film unde se fură în fiecare an bijuterii de milioane, unde paparazzi stau pe niște scări ca de zugravi și trag la foc continuu cu tunurile lor nemiloase, unde ținuta starurilor e musai să se asorteze cu roșu, unde cultul pentru cinema rivalizează cu cultul pentru celebrități, unde muritorii de rînd sunt atît de aproape de divinitățile contemporane încît trăiesc cu iluzia că, măcar pentru o seară, gloria Lor e molipsitoare. E frumos la Cannes, dar e și mult can-can.
Poate că e mai bine dacă poți vedea titlurile din palmares, cîteva luni de zile mai tîrziu, într-o atmosferă în care te poți concentra pe filme și nu pe zgomotul colateral. Cristian Mungiu și echipa lui aduc din nou Cannes-ul la București. Anul acesta ajung și eu trei zile și două nopți. Nu e mult, dar mă voi declara mulțumit dacă, în afară de conferință, voi ajunge la:
Party Girl ( Marie Amachoukeli, Camera d'Or)
The Search (Michel Hazanavicius)
Les Combattants (Thomas Cailley, Quinzainne des Realisateurs & FIPRESCI)
Jauja (Lisandro Alonso)
Deux jours, une nuit (frații Dardenne)
...and the winner is Winter Sleep (Nuri Bilge Ceylan, Palme d'Or)
Pentru informații în timp real legat de experiența mea de festival, urmăriți conturile de twitter @MareleEcran și @ilMircu, pentru că nu cred că voi avea timp să public cronici pe blog, în goana dintre un cinematograf și altul. Programul complet și restul de atracții (în afară de întîlnirile cu Berenice și ceilalți invitați), aici. Plus un interviu pe larg cu Cristian Mungiu.
ps. Anul trecut la Cannes, amicul meu de la bagajerie, Nicolas, se lăuda că i-a deschis portiera lui Berenice Bejo, i-a ținut umbrela și a schimbat cîteva vorbe cu diva din The Artist. Acum -cine știe?- în București se anunță ploaie, umbrelă am, Berenice va fi și ea acolo...
miercuri, 22 octombrie 2014
Strategia Timișoarei în privința cinematografelor
În octombrie anul trecut, depuneam (împreună cu Pelicula Culturală și Camera 4) un proiect de cinematecă la Primăria Timișoarei. O lună mai tîrziu am primit un răspuns binevoitor și politicos, dar deocamdată fără urmări vizibile. Printre altele, viceprimarul Dan Diaconu anunța sprijin pentru o cinematecă inclusiv prin "susținere financiară de către bugetul local, care va fi cuprinsă în exercițiul bugetar al anului 2014". În documentele disponibile publicului, referitoare la bugetul pe anul acesta, nu am putut identifica această susținere.
Există speranță însă. La începutul acestei luni, a fost lansată strategia culturală a orașului (2014 - 2024), realizată de un consorțiu de consultanți, în beneficiul Primăriei Timișoara (documentul aici). Am participat cu input (și noi și Pelicula Culturală) și m-am bucurat să regăsesc în partea din document dedicată cinemaului o analiză apropiată de punctul nostru de vedere.
Observațiile mi se par corecte și de bun-simț dar, dacă vreți să îmbunătățiți sau să aduceți completări strategiei, mâine e o dezbatere pe tema ei, de la ora 12, la sediul municipalității ( e importantă, că e pe 10 ani). Tot mîine plec și eu spre conferința organizată de Les Films de Cannes a Bucarest, unde se va discuta și despre soarta cinematografelor, așa că poate mă întorc cu ceva idei noi.
Mai jos, textul din strategie referitor la prezentul și viitorul cinemaului în Timișoara (sublinierile îmi aparțin). Practic, acum nu mai există scuze: e scris alb-pe-negru ce ar fi de făcut, pentru început. Ciao, Cinema! nu este pomenit în document (poate partea legată de cinema a fost scrisă pînă am făcut noi festivalul) și nu sunt așa sigur că "nu se poate dezvolta o comunitate de cinefili" (noi zicem că am făcut niște pași serioși în sensul ăsta), în rest nu am comentarii de substanță. Dar poate aveți voi...
"În
Timişoara sunt 7 săli de cinematograf funcţionale, înregistrate în Registrul cinematografiei,
toate în administrarea SC Cinema City România SRL şi
localizate în incinta Iulius Mall Timişoara. Sălile au un număr de 951 de
locuri şi 7 ecrane, toate sălile sunt dotate cu aparatură de sunet Dolby
Digital şi permit
proiecţia video. Doar 3 săli permit proiecţia pe peliculă cinematografică.
Dintre sălile disponibile, 2 au o capacitate de 42 de locuri, 3 săli o
capacitate de 112 locuri, o sală are capacitate de 317 locuri şi o altă sală are capacitatea de 215 locuri.
Datele Institutului Naţional de
Statistică iau în calcul şi locurile din cinematografele (în prezent
nefuncţionale) Studio şi Capitol, astfel încât în 2012 în judeţul Timiş apar
1.551 de locuri în cinematografe. O comparaţie relevantă cu judeţul Arad arată că
în acest judeţ, în acelaşi an (2012) se înregistrau 4.042 de locuri, în
condiţiile în care populaţia era (aproximativ) de 159.000 în Arad și de 319.000
în Timişoara. Chiar și în statisticile INS, situaţia arată că în Timiş există 1
loc în cinematografe la 205 de oameni, în timp ce în judeţul Arad situaţia este
de 1 loc la 39 de oameni. Lărgind reperele pentru comparaţie, Bucureştiul se prezintă
cu un raport de 1 loc la 90 de oameni, iar Clujul are un raport de 1 loc la 66
de locuitori.
Referitor
la calitatea şi specificul filmelor difuzate, cinematografele de tip multiplex
din mall-uri selectează filmele care ajung la public după criterii comerciale.
În competiţia cu blockbuster-ele de Hollywood, filmele europene, cele produse
local şi/sau cele de artă nu au nicio şansă. De aceea, în oraşele din Europa cu
reală vocaţie culturală, comunităţile locale susţin funcţionarea unor săli de
cinema de tip art-house. Acestea se conectează în reţele de art-house cinema
(un exemplu ar fi CICAE – reţeaua europeană de cinematografe de artă şi de
cinemateci), formează circuite de distribuţie independente cum ar fi Europa
Cinemas (strâns corelate cu festivalurile de film, pentru a da acces cinefililor
la cele mai noi producţii) şi beneficiază de fonduri dedicate ale Uniunii
Europene pentru distribuţia de conţinut audiovizual (prin programul MEDIA,
înglobat recent în programul Europa Creativă).
Sălile de
cinema din Timişoara nu au mai fost întreţinute corespunzător de către
RADEF RomâniaFilm. Majoritatea au fost înstrăinate, au rămas cu destinaţia
iniţială doar cinema Timiş şi Studio (situaţie incertă). Ambele săli sunt
echipate cu tehnologie de proiecţie şi de sonorizare din anii ’60, fără piese
de schimb şi consumabile. Din aceste motive, din lipsa infrastructurii, la
Timişoara consumul de audiovizual de calitate (inclusiv prin participare la
evenimente cum ar fi festivalurile sau transmisiile live) nu este posibilă. Publicul
de cinema s-a redus semnificativ şi nu se poate dezvolta o comunitate de
cinefili.
Campaniile
de advocacy şi iniţiativele care încearcă să dezvolte apetitul pentru
cinematografia necomercială nu lipsesc din peisajul timişorean. Asociaţia
Marele Ecran dezvoltă un blog de cultură cinematografică şi diverse proiecte de
promovare a producţiei de cinema locale, regionale şi internaţionale. Asociaţia
Pelicula Culturală îşi propune promovarea filmului european şi a spaţiului
multicultural timişorean. Centrul Cultural Francez organizează din 1999 TRES
COURTS – Festivalul Filmelor de foarte scurt
metraj şi
începând cu 2012 Festivalul Filmului de Umor.
Asociaţia Macondo din Bucureşti a
organizat în 2013 prima ediţie a proiectului cinema-edu şi la Timişoara,
Caravana TIFF ajunge anual, la fel şi Caravana Metropolis. Alte iniţiative
locale meritorii de promovare a filmului sunt Festivalul de film Cinecultura
(organizat pentru prima datăîn 2010), iniţiat de lectori străini de la
Universitatea de Vest din Timişoara şi de la Universitatea Politehnică Timişoara
şi Festivalul Internaţional de film Timishort, iniţiat tot în 2010 de către
Asociaţia Română a Filmului Independent.
Însă aceste iniţiative lăudabile se
desfăşoară în prezent în spaţii cu altă destinaţie, în condiţii tehnice care
sunt doar parţial optime pentru o vizionare corespunzătoare, cum sunt Aula
Magna „Ioan Curea” a Universităţii de Vest din Timişoara, Grădina Capitol şi
sala fostului cinema Capitol, curtea Casei Artelor din cadrul Direcţiei
Judeţene pentru Cultură, curtea Observatorului Astronomic Timişoara, spaţiul
verde din cadrul Muzeului Satului Bănăţean (în cadrul Festivalului Plai). Primul pas pentru ca în Timişoara să se dezvolte industria de audiovizual
este amenajarea unor săli care să repecte standardele pentru proiecţii publice.
33 de firme din Timişoara sunt înregistrate în registrul cinematografiei,
desfăşurând activităţi diverse, de producţie cinematografică şi video, postproducţie
cinematografică şi video, activităţi de distribuţie a filmelor cinematografice
şi video, proiecţii cu public, multiplicare de filme, închiriere de filme,
comercializarea cu amănuntul, impresariere şi recrutare pentru filme,
comercializarea produselor de peliculă şi substanţe de procesare peliculă.
„Nuntă în Basarabia”, o comedie romantică, coproducţie cinematografică moldo-româno-luxemburgheză,
în regia lui Nap Toader, coprodusă şi distribuită de compania timişoreană SC
MEDIANA SRL, a reuşit să atragă interesul publicului şi pe cel al criticii,
obţinând mai multe nominalizări şi premii în 2011. Colaborările internaţionale,
exemplificate şi prin coproducţia „Nuntă în Basarabia”, sunt din păcate destul
de rare în peisajul audiovizual timişorean.
O excepţie notabilă este reprezentată în această perioadă de
participarea TVR Timişoara la proiectul „Europa 360”, alături de televiziunile
publice din Italia, Croaţia şi Polonia. Proiectul este finanţat direct de către
Parlamentul European, realizat prin intermediul CIRCOM Regional, Asociaţia
Europeană a Televiziunilor Regionale, organizaţie la care TVR Timişoara este
afiliată încă din 1995.
Alături de amenajarea de cinematografe care să permită proiecţii de filme româneşti, europene şi internaţionale selectate pe alte considerente decât cele pur comerciale, pentru a contrabalansa oferta multiplexurilor din Iulius Mall Timişoara, activităţile de producţie, postproducţie şi distribuţie au nevoie să fie sprijinite prin fonduri regionale dedicate. Colaborările internaţionale merită încurajate, dinamica producţiei de audiovizual internaţional având la bază cofinanţarea, identificarea de resurse financiare diverse şi echipe multiculturale." (extras din Strategia Culturală a Municipiului Timișoara 2014 - 2024, capitolul Industrii Culturale și Creative)
Alături de amenajarea de cinematografe care să permită proiecţii de filme româneşti, europene şi internaţionale selectate pe alte considerente decât cele pur comerciale, pentru a contrabalansa oferta multiplexurilor din Iulius Mall Timişoara, activităţile de producţie, postproducţie şi distribuţie au nevoie să fie sprijinite prin fonduri regionale dedicate. Colaborările internaţionale merită încurajate, dinamica producţiei de audiovizual internaţional având la bază cofinanţarea, identificarea de resurse financiare diverse şi echipe multiculturale." (extras din Strategia Culturală a Municipiului Timișoara 2014 - 2024, capitolul Industrii Culturale și Creative)
marți, 21 octombrie 2014
Cum se mai distribuie filmul european pe la noi...
...UNU STÎNGA, DREAPTA DOI
Cu mare curiozitate am acceptat invitația organizatorilor de a participa la această discuție, alături de alți invitați din țară preocupați de soarta vechilor cinematografe de stat. Va merge la București și Gheorghe Nastor, primarul din Gottlob, prima localitate din mediul rural care a reabilitat un cinematograf (pînă în 31 noiembrie se vor finaliza lucrările de renovare, urmînd ca cinematograful să fie dat în folosință în primăvară). Discuțiile pleacă de la următoarele întrebări:
Argument
De ce?
În cadrul Les Filmes de Cannes a Bucarest se va desfășura un workshop despre
distribuția filmelor europene, duminică, 26 octombrie, la Cinema Elvira Popescu, în două părți, de la orele 10.00 și 15.00.
Se va discuta despre soarta cinematografelor, despre modele de
distribuție de film european, măsuri urgente și soluții găsite în alte
țări. În distribuție:
Michel Hazanavicius –
Regizorul premiat cu Oscar pentru The Artist, scenarist și producător.
Președintele Société Civile des Auteurs-Réalisateurs-Producteurs (ARP),
una dintre cele mai influente organizații profesionale din domeniul
audiovizualului din Franța.
Radu Mihăileanu –
regizor, scenarist, producător, președintele de onoare al Premiului LUX
al Paralamentului European și fost președinte (2009 – 2011) al ARP.
Jakub Duszynski –
directorul de achiziții și creative director la Gutek Film, cea mai
importantă casă de distribuție de filme independente din Polonia și
co-președinte al Europa Distribution.
Gábor Böszörményi – fondator și managing director al Mozinet Ltd, casă de distribuție din Ungaria axată pe filme independente.
Judith Colell –
regizor, co-fondator al CIMA (Spanish Association of Women Filmmakers
and Audiovisual Media Professionals) și vice-președinte al Academiei
Spaniole de Film.
Antoine Bagnaninchi –
fondator și manager al Independența Film, cea mai importantă casă de
distribuție de film independent din România, cu circa 15 titluri pe an.
Tudor Giurgiu – regizor
și producător, fondator și director al casei de producție Libra Film,
președintele Transilvania IFF și fondatorul Asociației pentru Promovarea
Filmului Românesc, membră a rețelei European Film Promotion.
Jelio Jelev – producător și distribuitor (Jelfilm), reprezentantul Hungarian Filmlab în Bulgaria, România și Țările Baltice.
Cu mare curiozitate am acceptat invitația organizatorilor de a participa la această discuție, alături de alți invitați din țară preocupați de soarta vechilor cinematografe de stat. Va merge la București și Gheorghe Nastor, primarul din Gottlob, prima localitate din mediul rural care a reabilitat un cinematograf (pînă în 31 noiembrie se vor finaliza lucrările de renovare, urmînd ca cinematograful să fie dat în folosință în primăvară). Discuțiile pleacă de la următoarele întrebări:
Argument
"Contextul românesc în care am decis să
organizăm acest workshop despre distribuție arată în felul următor: din
cele câteva sute de săli de cinematograf din perioada comunismului se
mai proiectează astăzi film în circa 20. Au apărut în locul lor
multiplexuri cu multe ecrane, care însă proiectează în covârșitoare
majoritate doar filme americane. Filmele românești și cele europene, în
general, își fac loc tot mai greu pe ecrane și cu rezultate foarte
modeste.
Aceasta este una dintre întrebările la
care încercăm să găsim cel mai argumentat răspuns, că să ne putem
răspunde apoi și la întrebările: este această stare de fapt reversibilă?
Și dacă da, cum? Iar dacă nu, de ce continuăm să producem filme, pentru
cine le producem – și care ar fi bugetul corect al acestor filme?
De unde vine lipsa de popularitate a
filmelor românești și europene? Din conținut, din lipsa sălilor, din
lipsa promovării și a bugetelor de promovare, din lipsa educației și a
obișnuinței de a vedea asemenea filme, din piraterie? Există alte modele
de distribuție valabile în afară de cel de distribuție în
cinematografe? Cum se raportează la toate aceste probleme celelalte țări
din Est, care au plecat cam din același loc cu noi? Cum se raportează
la presiunea filmului american țările unde legislația anti-piraterie și
măsurile protecționist culturale au altă tradiție?
Există cinematografe cu un singur ecran
în România care merg bine? Există modele de urmat în această direcție?
Există, dimpotrivă, modele de evitat în procesul de transfer al sălilor
din rețeaua RomaniaFilm către comunități? Au devenit caravanele și
festivalurile o soluție alternativă de difuzare? Ar trebui ca
proiecțiile la aceste filme să fie gratuite sau e contraproductiv – ca
mesaj? Cum promovăm filmele românești și europene? Există vreo cale de
cooperare mai eficientă cu multiplexurile în vederea programării mai
frecvente de film românesc și european?
Demersul acestui workshop este acela ca,
punând în discuție aceste teme și răspunzând acestor întrebări, să
poată oferi decidenților date concrete și soluții de redresare a
distribuției de film românesc și european ca parte a unui plan global,
etapizat și urgent, fără decare situația va continua să se
înrăutățească." (Cristian Mungiu)
Un alt eveniment special va fi workshop-ul de producție și vânzări de film, de miercuri, 29 octombrie, de la 11.00, la Cinema Elvira Popescu. Invitați: regizorul Cristian Mungiu și Vincent Maraval, managerul Wild Bunch (Franța). Intrarea la ambele workshop-uri este liberă.
Eddie Griffin la cinema 'Pătria'
Il stiti ca "negrul cu caine in brate care casca gura la asteroizi" in Independence Day si din alte roluri secundare (Deuce Bigalow, John Q, Scary Movie), dar tipul e un nume important din scena de stand-up. Si vine in noiembrie, la cinema "Pătria" din Bucuresti. Probabil, de văzut live.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)