miercuri, 19 octombrie 2011
5 invitatii la FFF editia (1)5
Bon Chance! Si ne vedem in fata Marelui Ecran.
marți, 18 octombrie 2011
Trailerul zilei: A fost odata in Anatolia
La cinema
De cateva zile am patruns si eu in categoria celor permanent conectati la mediul online via telefoane destepte. M-am upgradad, cum s-ar spune, intr-un proaspat posesor de smartphone, modest ce-i drept, dar totusi dotat cu Android. Si care credeti ca a fost prima aplicatie instalata pe virginul meu Samsung? Da, twitter normal dar a doua a fost La cinema, o aplicatie facuta de-un roman, Eduard Scarlat il cheama, prin care poti verifica foarte simplu filmele ce ruleaza in orasul tau, orele de difuzare si cateva informatii sumare despre ele. O aplicatie binevenita care ma scuteste de navigari intortocheate pe saituri neprietenoase si fara versiune mobile pentru a descoperi ce fras de film si de la ce ora ruleaza intr-un cinema (fost)comunist.
Printre facilitatile aplicatiei:
• programul cinematografelor din Romania (29 de orase pana acum)
• lista filmelor ce vor fi in curand la cinema (utila daca vrei sa vezi cand se lanseaza ceva in Romania)
• detalii despre fiecare film (link IMDB, actori, etc.) si cinematograf (localizare GPS pe hartă, numere de telefon pentru rezervări bilete, etc.)
• un film (sau cinema) poate fi marcat ca favorit.
Probabil ca droizii mai vechi o stiu deja, si eu am aflat-o de la Ovi, aka fandroid, dar poate mai exista cinefili care n-au aflat de ea asa ca dam mai departe. Aplicatia e gratis pe Android Market.
luni, 17 octombrie 2011
Loverboy (2011)
rating: brainwash
"Stii cat costa o fata in ziua de azi? 500 de euro, o mie...".
E o frantura din discutia dintre Catalin Mitulescu (Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii) cu colegul sau de breasla, Florin Iepan (Decreteii) la care am asistat dupa proiectia de gala (cu jumate de sala goala) a filmului Loverboy. In holul Cinema City mai era si protagonistul George Pistereanu (la al doilea rol principal in numai 2 ani). Vazut de aproape, m-a frapat ca actorul nu are aceeasi statura impunatoare ca pe marele ecran. In mijlocul holului aglomerat nu se deosebea de spectatorul tipic de multiplex. Imbracat casual (jeansi+ pulover in V) in culori inchise, cel mai in voga actor roman (dupa Men's Health) e chiar o prezenta discreta si amabila. N-ai fi zis ca ai in fata un loverboy.
Totusi, ce e un loverboy? In terminologia Politiei, un tanar care agata fete dragute si prostute pe care le transforma in prostituate, furnizor de marfa proaspata pentru traficantii de carne vie pentru export. El e jucatorul cel mai mic "din combinatie, dar totul poate sa pice pe el". Din discutia celor doi regizori, am inteles ca un fost loverboy a jucat si in filmul lui Mitulescu. "A avut 3 fete (se vorbeste de posesia lor, ca despre un bun, o valoare) A ramas cu una. El e tipul cu plete (din film). Cretul. Prietenul eroului principal. "
Cum actioneaza un loverboy? Totul incepe ca o idila normala intre tineri. Flirt, plimbari cu masina, party si sex. Am zis normala? Ma rog...Luca (George Pistereanu) ii da tarcoale lui Veli (Ada Condeescu) calare pe un scuter. "Hai vii?" Zvacneste nervos de pe loc si se invarte iar in jurul ei, ca intr-un bizar ritual de curtare. Apoi se opreste la fel de brusc. E tacut, trist si ceva sumbru se intrevede in ochii lui intunecati, de obicei acoperiti de ochelari cu lentile mari, gen Police.
In fine, fata urca si atunci vedem inscrisul de pe tricoul tanarului: department of juvenile corrections. Poate a fost doar o coincidenta, dar nu mi-am putut scoate din cap ideea ca Loverboy e o continuare la Eu cand vreau sa fluier, fluier (tot dupa un scenariu de Catalin Mitulescu) in care personajul lui Pistereanu e inchis intr-un centru de detentie pentru tineri. Acolo vroia sa o scoata la o cafea pe aceeasi Ada (mai cuminte si mai ingenua). Aici o baga in pat.
Asa cum a declarat publicului dupa proiectie, Catalin Mitulescu vroia la inceput sa filmeze o poveste de dragoste intr-un context aproape imposibil. Adica intre un baiat care era peste si fata lui. Dupa ce s-a documentat la politie si in centrele de recuperare a fetelor si dupa ce a discutat chiar cu fosti participanti la traficul de carne vie, Mitulescu a descoperit un fenomen mai raspandit decat am putea crede. "Loverboy e un termen folosit de politie. Ei au diferite denumiri pentru membrii unei retele. Primul e loverboy-ul, apoi e cineva care are grija de fata cand ea lucreaza, desi ea crede ca inca apartine de loverboy, apoi e cel care o transporta..."
[Vine o intrebare din public pentru George Pistereanu: E foarta buna actrita. E colega ta?]
Dupa ce promite galant ca va transmite complimente partenerei care n-a putut veni la Timisoara, actorul a recunoscut dificultatile rolului: "Nu stiam de existenta tipilor astora. A fost altceva. Eu stiam de proxenetii clasici care iau fetele la bataie. A fost o perioada grea la inceput pana am inteles, pana am reusit sa aduc personajul la mine si sa las si eu ceva in personaj".
Filmarile au durat aproape 2 luni si s-au facut la Harsova si Cernavoda. Din aceeasi zona a recrutat Mitulescu si actorii secundari (gasca lui Luca), destul de importanti pentru poveste: "Cand am dat probe la Harsova am inchiriat sala teatrului, de fapt fostul cinematograf si am avut vreo 50 de baieti care au dat proba pentru secundari. Proba consta in a vorbi cu o fata de-a lui care era in Spania si care vroia sa plece iar el trebuia s-o convinga. Au fost cateva probe care aveau un realism extraordinar si senzatia era ca ei chiar vorbeau cu fetele lor. Am vrut sa-i cunosc si unii dintre ei erau foarte in tema si au ajuns sa joace in film. Asa se explica poate firescul, naturaletea lor." In afara de acesti actori de ocazie, trebuie amintiti Ion Besoiu (in rolul bunicului senil) si Bogdan Dumitrache (in rolul politistului).
Pentru documentare, Mitulescu a discutat cu un loverboy care acum are 30 de ani si care a urcat toate treptele retelei. A fost loverboy, peste, apoi a avut probleme cu politia si a renuntat. "Alt loverboy a ramas cu una din fete cu care a avut o relatie –sa zicem- normala, s-a despartit de ea si apoi s-a lasat. Am aflat de la Politie ca se intampla asta si in liceele din Bucuresti. E un fel de a trai intens, de a fi altceva in plus fata de relatia normala pe care poti s-o ai cu o fata. Sunt anumite limite care se depasesc si asta m-a incarcat sa spun povestea asa cum am spus-o."
Asa cum a spus povestea, m-a pierdut de cateva ori. Insusi regizorul recunoastea ca e un film greu de vazut, "are un ritm destul de liniar" si se bucura ca spectatorii (atat cati au fost) au ramas pana la sfarsit.
Cum ziceam, dupa proiectie am asistat la discutia din hol dintre cei doi regizori. Iepan venise cu familia la film. Regizorul timisorean (saptamana asta se duce el in Bucuresti pentru a porni o dezbatere in legatura cu ultimul sau proiect, Odessa) intrebat de oaspete cum i s-a parut pelicula a zis...OK. A remarcat finalul, operatorul (Marius Panduru), "o anume poetica vizuala si dealurile alea, zici ca erai in Toscana".
Nu mi s-a parut foarte convins, dealtfel documentaristul a si admis ca nu prea e cu minimalismul. Nu stiu daca a fost doar politicos cand a spus apoi ca barometrul lui sunt "fetele mele, (care) au stat pana la sfarsit. Daca lor nu le place, ele ies imediat". Apoi ducand discutia spre zona lui de cinema, Iepan remarca un paradox romanesc: filmele de fictiune sunt tratate in stil de documentar, in timp ce nu se fac documentare observationale. "Suntem in afara realitatii. La noi se fac documentare despre doi intr-o caruta. Imagineaza-ti cum ar fi sa intri in lumea astora". Lui Iepan i s-ar fi parut interesant un documentar despre loverboy sau alti interlopi.
Mitulescu i-a spus ca documentarul asta exista deja. "3 pusti care au jucat in Fluier...au fost urmariti de o camera cand au iesit din inchisoare. Unul din ei devine chiar loverboy. E o scena in care vezi o fata super-indragostita de el, pe care o alunga si dupa care o ia iar, o mangaie, iar o iubeste" Scena asta a folosit-o si in filmul sau, cu Luca alungand-o pe Veli in mod repetat, parca vrand sa-si testeze puterea asupra ei. Personajul lui Pistereanu foloseste tot felul de trucuri pentru a manipula sau, dupa caz, impresiona fetele: isi sparge buza, isi invineteste ochii (cu machiaj) si recurge la auto-mutilari (nu am inteles daca tot pentru efecte speciale sau pur si simplu dintr-o placere sadica).
Asa cum l-am vazut eu, Loverboy e despre adolescenta corupta. E descrierea drumului unei fete de la dragoste din pasiune la dragoste pe bani. Transformarea se produce asemeni muscaturii de vampir. In mod bizar mi-am amintit de seria Twilight, vazandu-l pe Luca (Pistereanu) cum isi exercita puterea de seductie asupra "fetelor lui". Intr-un fel, e un portret destul de realist asupra unei generatii debusolate, care nu recunoaste alte valori in afara de cele inscrise pe bancnote si pe siglele masinilor de lux. Sau a unei generatii care si-a pierdut prematur inocenta si simturile. Trebuie sa exagereze pentru a mai simti ceva. Secventa-rapel: Luca scoate mana pe fereastra masinii si vrea sa atinga crengile de pe marginea drumului in goana bolidului de lux (care nu ii apartine, e doar un instrument de seductie; face parte din arsenalul sau de aparente). O generatie in viteza, care zboara cu capul inainte spre niciunde. Generatia care-o arde aiurea. Sau pe un pachet de tigari.
Un punct in plus al filmului a fost tratarea matura a scenelor de amor, care pana la Marti dupa Craciun erau prezentata in cinematografia noastra cam la doua extreme: pudibonderie sau viol (aceeasi poveste ca in literatura). Injuraturile sunt la cote acceptabile. Dupa cum spune si Iepan: filmul e, cu mici exceptii, "curatel" din acest punct de vedere. Pe mine m-a racait pe ureche muzica (preponderent manele), dar am inteles ca personajele acelea nu puteau asculta Chopin. Asadar, veti regasi pe coloana sonora opusul "Nu te las" si alte piese nemuritoare ale rapsozilor populari.
Lasand ironia la o parte, cred ca lansarea -pe model american- a soundtrack-ului filmului ar avea succes. Dar nu cred - sper sa fiu contrazis -ca filmul va avea mare succes la publicul de mall. Mitulescu a rezistat tentatiei de a face un film dupa tiparul clasic al povestilor despre lumea interlopa, tipar care presupune reglari de conturi, personaje mafiote puternice (acestea apar sporadic). A refuzat sa creeze "curbe emotionale" artificiale doar pentru a face pelicula "mai comerciala".
Mi se pare interesant felul in care si-a descris autorul opera in seara premierei Timisorene: "Eu am gasit si ceva din modul asta de a trai in graba, de a-ti gasi propriile tale reguli, mai ales cand esti adolescent. Reguli care te fac puternic pentru ca lumea e destul de haotica si fiecare trebuie sa se descurce cum poate. Am regasit si ceva din ritmul vietii mele in acest film." Poate ca filmul este despre viata in viteza, dar mie mi s-a parut o lunga asteptare. Sau daca vreti, o asteptare nerabdatoare, asa cum e starea lui Luca in timp ce se balanseaza meditativ pe un scaun vechi de masina scos in fata atelierului sau de reparat scutere si distrus suflete.
PS. "Mi-e frica", mai spunea Catalin Mitulescu in holul Cinema City. In acea seara, aflase din mai multe surse ca filmul ar fi deja pe net. Asta dupa ce a trimis 2500 de dvd-uri oamenilor din industrie (din toate zarile) dupa nominalizarea la European Movie Awards. Voi, ce stiti, chiar se gaseste?
duminică, 16 octombrie 2011
Crazy Stupid Love (2011)
In categoria extrem de larga a comediilor romantice americane o prezenta distincta face si cel mai recent film al cuplului Glenn Ficarra - John Requa, Crazy Stupid Love. Probabil numele autorilor nu va e foarte familiar asa ca e suficient sa stiti ca mai au la activ I Love You Philip Morris, unul dintre acele filme care nu s-a jenat sa ia la misto prejudecatile si cliseele care-i inconjoara pe gay si sa le amenajeze “dragut” intr-o comedie romantica nu doar extrem de hilara dar si bine infipta in realitate. Crazy Stupid Love nu are in centrul sa vreo drama americana reala si usor gasibila pe wikipedia lucru insa ce poate insemna un spor in universalitate. E la mintea cocosului galic ca L’amour e o trebusoara incurcata care-i duce pe oameni la tot felul de lucruri nebune sau stupide, bagandu-i in incurcaturi din care abia mai pot iesi fara o imagine terfelita. In Crazy Stupid Love avem toate acele erori personale care duc “iubirea” in corzi cu putin timp inainte de KO-ul final. Avem plictiseala, blazare, inselare, coincidente neplacute, gesturi patetice, sfaturi gresite, prea multa sinceritate cand nu trebuie sau prea multe minciuni albe. Iar apoi primim reteta pentru sanatate emotionala: "go and get her back".
Comedia aduce la un loc un manunchi de personaje intre care unul se incapataneaza sa-si arate disperarea mai vrednic decat ceilalti facandu-l astfel port-drapelul (dez)iubirii. Cal (Steve Carell) se trezeste ca nevasta si singura femeie din viata sa (Julianne Moore) ii da papucii din motive de nefericire conjugala, ba chiar a avut o escapada amoroasa cu un alt barbat (Kevin Bacon). Dezbracat si de ultima bruma de mandrie Cal sfarseste ca ultimul trist intr-un bar, plangadu-si soarta intre doua cocktailuri si privindu-i pe masculii alfa cum papa gazela dupa gazela. Unul din acesti masculi, Jacob Palmer (Ryan Gosling), se satura de vibratiile negative ale lui Cal si-i propune un curs intensiv de regasire a masculinitatii. Cu alte cuvinte ii face un training de ‘cum sa fii jucator’. Suna a cliseu vazut in o mie de alte filme banale dar stangacia lui Carell cuplata cu magnetismul si siguranta de sine a lui Gosling fac toata intreprinderea sa para cu adevarat inspirationala. Una din probele lui Cal va fi sa seduca o profesoara (Marisa Tomei) lucru care mai tarziu se va dovedi mai pagubos decat doza de sex-appeal castigata.
Paralel cu povestea patetica a lui Cal avem un al doilea fir nefericit pornit din dormitorul fiului sau de 13 ani, Robbie, caruia i s-au aprins calcaiele dupa baby-sitter. Pustiul e un idealist naiv care crede in suflete pereche si declaratii siropoase de dragoste. Jessica (Annaleigh Tipton), cu 4 ani mai mare, n-are ochi pentru el intrucat i s-au incins hormonii dupa tatal baiatului, Cal, mai ales ca acesta a devenit un adevarat playboy. Ca toate sa fie cu fundul in sus, Jacob afemeiatul ajunge si el intr-o pozitie de iluminare personala cand Hannah (Emma Stone), o femeie ce nu accepta vrajeala ieftina, revine si preia initiativa lasandu-l perplex.
Filmul opereaza bine cu personajele desi uneori pare sa se concentreze pe cate o pereche uitand complet de restul. Incurcaturile sunt moderat hazlii, dialogurile spontane si proaspete mustesc de melodrama, momentele inconfortabile sunt excelent expuse iar legaturile dintre personaje total neasteptate. Ideile desprinse usor din povestea asta sunt doua: fiecare are un suflet pereche undeva insa e destul de rar ca cele doua sa se gaseasca iar o relatie de lunga durata se hraneste cu mai mult decat iubire, intrucat in timp pasiunea se mai domoleste si rutina se impune. E nevoie de constientizare si efort de vointa pentru a-l tine mai departe de cel de langa tine. Iar cand ai un sfert de secol de viata conjugala s-o incepi de la zero fara sa fi epuizat solutiile de criza nu e doar dificil dar si stupid.
Trailer
Done in 60 seconds
Pe IqAds am gasit evolutia The Big Bang Theory si Californication in postere. Doua seriale din care am vazut doar primul sezon. Sunt destul de colorate, amuzante si usurele, dar n-au avut acel ceva care sa ma impinga la devorarea a 3 episoade pe noapte. La Californication, pot sa va spun si de ce. Hank Moody (Duchovny) e un personaj reusit, la fel si cuplul format din impresar si nevasta-sa. Dar pur si simplu nu am crezut nicio secunda in personajul fostei gagici (Natascha McElhone) si in relatia hot'n cold pe care o are cu scriitorasul nostru cu libido crescut.
Tot de pe IqAds am aflat de competitia Jameson Empire (Done in 60 seconds), in care filme celebre sunt comprimate intr-un minut. Castigatorul ultimei editii si-a prins degetele in 127 Hours pe care l-a "taiat" in 60 de secunde.
S-ar putea sa va placa si Exorcistul, Inception, Titanic sau (favoritul meu) Terminator Salvation. Au inceput inscrierile pentru editia 2012 si se primesc lucrari din toata lumea. Io zic ca putem si noi, macar sa aratam ca suntem deasupra rivalilor nostri traditionali, vecinii bulgari.
.
sâmbătă, 15 octombrie 2011
They mimic us, we mimic them
Mimic (1997, r. Guillermo del Toro, d. Mira Sorvino)
Trailerul zilei: Shame
Daca tot a pomenit Luci in articolul precedent de Steve McQueen e momentul potrivit sa atragem atentia asupra unui alt Steve McQueen, britanic de data asta, si care se afla la doar al doilea film din postura de regizor. Dupa debutul fulminant din 2008 cu bio-pic-ul Hunger, un film crud si inconfortabil despre greva foamei asumata de cativa detinuti irlandezi din IRA in 1981, film nominalizat si la Bafta printre altele, Steve face din nou echipa cu Michael Fassbender pentru un film total diferit, Shame. Din trailer si cateva declaratii de presa deduc ca e vorba despre un tip singur cu o viata sexuala scrantita (e dependent de sex in orice forma, oricat de perversa atata vreme cat nu presupune iubire si intimitate) si despre "reabilitatrea" la care este supus de aparitia neasteptata a surorii sale (Carey Mulligan). Tipul de personaj inchis in sine, fara emotii vizibile si cu trecut dubios ori rusinos, atmosfera filmului si prezenta lui Carey Mulligan imi lasa un sentiment straniu de sequel la Drive, minus violenta si masini.
Verificati trailerul. A fost oferit in exclusivitate pentru theguardian si l-am imprumutat si noi.
vineri, 14 octombrie 2011
Execut graffiti cu punctuatie
DISCLAIMER: Acum vorbesc pentru cititorii nostri devotati (adica pentru cei fara de care n-am fi). Pentru oamenii care au anumite asteptari de la noi (sau carora le-am creat anumite asteptari).
Ati remarcat probabil ca in ultima vreme o jumatate din echipa (respectiv subsemnatul) a furnizat numai cinestiri, pe cand cealalta a pus -ca sa-l parafrazez pe Tony Soprano- "carne pe masa" (respectiv continutul nostru de toate zilele aka recenzii). Asta e, uneori (de cele mai multe ori) viata bate filmul cu facturi, dead-line-uri, to-do-lists, ASAP-uri si alte sarcini inevitabile. Nu toti traim din blog asa cum fac o parte din invitatii Social Media Summit . Dupa prezentarea unui chinez, m-am privit in "oglinda 2.0" si mi-am amintit ce caut eu in blogosfera: sa scriu ce vad. Si pentru ca nu vreau sa-mi fac cont de tweeter (atat imi trebuie, inca un cui in talpa pe care sa mi-l bat zilnic cu telefonul, eu care nu sunt tocmai un Button al butoanelor) cred ca o sa inagurez un nou concept de recenzie: cronica ciripita direct pe blog in plusminus 160 de caractere.
Vreau sa va asigur ca nu am incetat sa vad filme. Dar nu mai apuc sa scriu despre ele. Ma rog, nu mai apuc sa scriu pe curat. Ar trebui sa vedeti cum arata insemnarile mele dupa Tree of Life, Friend with Benefits, Crazy, Stupid, Love. In ultima instanta, cred ca o sa-mi scanez carnetelul. Pana atunci, cateva lucruri pe care vroiam sa vi le comunic pe scurt:
Drive (N.W. Refn, 2011) Va rog, grabiti-va sa-l mai prindeti la cinema! Eu l-am vazut si pe ecranul de acasa si nu se compara. E ca si cum te-ai plimba prin Central Park intr-un tanc. Nu simti culorile, personajele si oh! muzica. Mai ales Muzica. Poate ca Drive nu e filmul anului, dar sigur e cea mai intensa experienta cinematografica pe care am trait-o in 2011. Am fost smuls din scaunul de cinema si pus in scaunul "Soferului". Richie l-a numit neo-noir. Imi imaginez ca dupa vizionare, Ritchie (Guy) si-ar lua notite despre cum trebuie facut un heist ratat. Iar Tarantino cred ca a inteles ca "there's a new kid in town". Prevad multe nominalizari pentru intreaga distributie (incepand cu Bryan Cranston si terminand cu Albert Brooks). Despre Gosling zic doar atat: e noul George Clooney si noul Steve McQueen intr-unul singur. Daca s-ar vinde geci din alea cu scorpion pe spate eu stiu ca mi-as comanda una.
rating: orgasmultiplu meu absolut vinovat; colectabil, daca ma intrebati rational
Contagion. Ce film incepe cu Ziua 2? Unul de Soderbergh fireste. A obisnuit sa adune multe vedete pe metrul patrat de pelicula (seria Ocean's...). Pe care tura asta le cam omoara. Pregatiti-va sa vedeti multime de beautiful corpses (ALERTA SPOILER: Matt Damon se pare ca a mostenit imunitatea din seria Bourne). Ce au in comun Drive si Contagion? Acelasi versatil Bryan Cranston, fabulos in seria Breaking Bad (ajunsa acum la sezonul 4 in State). Ultimul Soderbergh e o relatare cvasi-documentaristica, rece, clinica si cinica, despre raspandirea unei pandemii, concomitent cu incercarea de a afla cum a izbucnit boala si cine e pacientul 0. Adica un fel de Hangover de dimensiuni planetare minus partea in care se rade. Fiecare epidemie are un indice de transmitere notat cu R. Daca avem R x 2, atunci statistica spune ca purtatorul va imbolnavi alte doua persoane. La sfarsitul filmului, vei realiza ca pandemia cu cel mai mare numar R este...Panica. De raspandirea careia se ocupa si bloggerii (de exemplu blogarul jucat de Jude Law).
Key-words: "A blog is not writing. Is graffiti with punctuation"
rating: brainwash spre colectabil
Asadar, permiteti-mi sa fac si eu niste mazgalituri din astea pe blog. Graffitiul de azi:
O pereche grozava ajunge in oras: Loverboy si Pina (la Studio). "Dansati! Dansati! Altfel suntem pierduti!"
.
joi, 13 octombrie 2011
Habemus Papam. Hors Satan.
Noi, "provincia", ne roadem din nou unghiile de invidie fata de cinefilii din capitala. A inceput de azi sa cada Les Films de Cannes a Bucarest. In deschidere, comedia Habemus Papam (Nanni Moretti), cu venerabilul Michel Piccoli in rolul suveranului posesor de papamobil.
Focus pe regizorul Bruno Dumont, cu 3 din filmele sale (pentru ca am vazut Flandres, as fi tare curios sa vad L'Humanite si Hors Satan).
Si asta a fost doar prima zi (programul complet aici). Mai urmeaza ultimele de Malick (Tree of life), Von Trier (Melancholia), Almodovar (La piel que habito), Kaurismaki (Le Havre), Loach (Route Irish). Plus cele mai cunoscute titluri ale celor mai vizionati regizori romani pe croazeta. Plus ca vin sa si le prezinte singuri. Bonus: proiectie Taxi Driver (versiunea restaurata). Ce sa mai...God art, fata!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)