luni, 21 octombrie 2013

Repetiţie de orchestră la BCUT

Unul din filmele mai puţin cunoscute ale lui Federico Fellini, Prova d’orchestra (Repetiţie de orchestră, 1978) este o parabolă despre ideologiile secolului XX, pe care Italia le-a trăit puternic, dar şi o chestionare a relaţiei artist-autoritate.

Un film ale cărui semnificaţii se schimbă exact în momentele în care spectatorul ar putea avea senzaţia că a „prins” un sens sau altul – asta pentru că Fellini nu este atât un moralist, cât un prestidigitator şi un observator implicat al spectacolului vieţii.

Într-o fostă capelă de secol XIII, în care îşi au mormintele şi trei papi, membrii unei orchestre simfonice se reunesc pentru o repetiţie, sub bagheta unui dirijor german şi sub supravegherea administratorului şi a unui reprezentat al sindicatului. La repetiţie este prezentă şi o echipă de televiziune care realizează un reportaj despre orchestră.

Dacă, în prima parte a filmului, muzicienii sunt arătaţi în timp ce se pregătesc de repetiţie, oferind, totodată, şi interviuri în care vorbesc despre propriul instrument, în partea a doua Fellini schimbă radical registrul. Iar Prova d'orchestra devine - din observaţie jucăuşă a diversităţii tipologiilor umane - o satiră dulce-amăruie în binecunoscutul stil exuberant al cineastului italian.

Aşa cum e scris pe un afiş, Prova d'orchestra este un film despre declinul Occidentului (în C major). În pofida aparenţelor (mai exact, a extravaganţei carnavaleşti din filmele sale), Fellini este un regizor extrem de echilibrat. Iar acest lucru se vede foarte bine şi în acest film: deşi preocupaţi numai de lucruri aparent meschine, membrii orchestrei dau dovadă de o transfigurare spectaculoasă când încep să cânte; deşi deplânge dispariţia autorităţii şi a seriozităţii, dirijorul devine el însuşi din artist un dictator, pe ruinele aduse de o rebeliune a tinerilor ce trimite la Mai '68. Iar în subtext filmul este şi o punere sub semnul întrebării a ideii de regizor ca autoritate supremă în realizarea unui film - de unde şi senzaţia unei autoironii din partea lui Fellini.

Omul se salvează de la barbarie prin artă, pare a spune Fellini în final. Dar tot el lansează imediat întrebarea, arătând discursul dictatorial al regizorului: până unde pot merge libertatea şi trufia artistului-demiurg? 

Filmul poate fi văzut gratuit marţi, 22 octombrie, de la ora 18.00, în cadrul Cinematecii BCU Timisoara, într-o continuare a seriei de clasice italiene proiectate în prima jumătate a anului. Prova d'orchestra va fi prezentat de Marian Rădulescu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.