sâmbătă, 21 ianuarie 2012
Machine Gun Preacher (2011)
rating: brainwash
Aproape în toate filmele inspirate din poveşti reale ultimul cadru e rezervat fotografiei cu tipul adevărat. Aţi văzut treaba asta de o sută de ori, de exemplu în Into the Wild, 127 hours sau, mai recent, The Rum Diary. Realizatorii ştiu că trebuie să răspundă curiozităţii senzaţonaliste a spectatorului de a vedea cum arată omul din spatele poveştii.
Pe genericul de final la Machine Gun Preacher curg imagini cu adevăratul Sam Childers, misionarul cu arma în mînă care a creat un adăpost pentru copii în Sudanul de Sud. Sam e diferit de varianta lui cinematografică mai frumoasă aka Gerard Butler. E un tip sobru, cu mustaţă groasă, ai zice că e exact prototipul de redneck, WASP, îndrăgostit de arme, deci genul de care ar face mişto Borat în reportajele sale. De fapt arată ca un biker rebel pe care l-aţi vedea în reclamele la Harley Davidson.
E recunoscut că legendara motocicletă are cei mai hardcore fani, oameni care îşi tatuează benevol logo-ul companiei din Wisconsin. Nu ştiu cît de îndrăgostit a fost Sam-cel-real de Harley, dar Sam-cel-din-film este foarte loial comunităţii brandului. Harley joacă un rol şi în poveste. Atunci cînd fostul delincvent se desparte de iubita sa pe două roţi pentru a pune mîncare pe masă, ne dăm seama că a fost convertit definitiv (sau "born again" în limbajul religios).
În prima oră a filmului poartă numai tricouri branduite. Acum, noi care am văzut The greatest movie ever sold nu putem să nu ne gîndim că în spate există un contract în care a fost stipulat foarte clar în cîte cadre să apară tricourile precum şi numărul de secunde în care trebuie să se vadă logo-ul tatuat pe umărul gros şi lucrat la sală al starului Butler (aici şi producător).
Dar, atîta vreme cît o parte din banii aceia servesc cauzei orfanilor Africii de Est, sunt dispus să accept plasarea insistentă a produsului. La fel, nici pe Sam Childers nu-l interesează cum îşi atinge obiectivul (de a salva cît mai mulţi copii) dar ştie sigur că asta e misiunea lui ("primită prin vocea Domnului") şi ai face bine să nu-i stai în cale. Ăsta e modul lui de a-şi ispăşi păcatele tinereţii. E "o oaie nu poate să lupte cu lupii", "fight evil with evil" etc care construieşte biserici, salvează vieţi în timp ce termină alte vieţi...Nu e tocmai creştineasca întoarcere a obrazului.
Începi să-l cam înţelegi pe om cînd vezi o claie de corpuri carbonizate de copii. Sau cînd vezi un copil care aleargă după un cîine şi în secunda următoare e sfîrtecat de o mină antipersoană. Sunt multe momente din astea atroce, greu de înghiţit, cu copii siliţi să ucidă ca să-şi salveze viaţa. Nu trebuie să fii părinte ca să te atingă. Am auzit multe smiorcăieli în public, printre care parcă şi a mea.
Actorul Boris Gaza (tătic şi el) împreună cu care am fost la cinema, a recunoscut că "l-a lovit". Între actori, el l-a remarcat pe africanul ce l-a jucat pe Deng, militarul aliat lui Childers. I s-a părut atît de natural şi de prezent, încărcat de o istorie similară cu cea de pe ecran, încît nu-şi dă seama dacă tipul e profesionist sau doar amator. După o căutare pe wiki am aflat că ivorianul Souleymane Sy Savane a studiat actoria în New York şi a fost apreciat în Goodbye Solo. Între secundari eu l-am remarcat pe Michael Shannon as Donnie, prietenul junkie al lui Sam. Shannon şi-a construit o reputaţie din roluri secundare cu care a furat scene întregi (vezi nebunul din Revolutionary Road). Aici rolul e prea restrîns şi convenţional ca să-i permită spaţiu de manevră (o să-l vedem pe larg în Take Shelter).
Ceea ce m-a deranjat e ambiguitatea morală a personajului, un arhanghel înarmat (organizaţia lui Childers se cheamă Angels of Africa), un fel de Sfîntu Gheorghe modern care luptă "cu Biblia într-o mînă şi cu AK47 în cealaltă". Uneori chiar în detrimentul propriei familii. Childers se dovedeşte la fel de fanatic în implicarea pentru salvarea copiilor, pe cît era de rebel ca biker şi dealer de droguri. Nebunia asta e cu două tăişuri. Construieşte un orfelinat în inima teritoriului controlat de miliţiile odiosului Joseph Kony care a comandat răpirea, abuzarea şi uciderea a sute de mii de copii. Şi uneori, cum remarcă cineva în film, nu se mai deosebeşte de acesta, lăsînd detractorilor posibilitatea de a spune că e un american nebun care a venit să se joace de-a pac-pac cu "plijmasterii" din Africa.
Pe unii ar putea să-i deranjeze activismul făţiş al peliculei. Chiar dacă în scenele care ar trebui să ne mişte violenţa e subtil dozată (spre meritul regizorului Marc Forster), n-ai cum să nu simţi că Machine Gun Preacher te manipulează, ca orice film militant. Măcar e pentru o misiune nobilă, încă în derulare...
Verdict: Cinematografic nu e o victorie, deşi te răscoleşte cu cîte o scenă dură cam odată la 10 minute. Cred însă că e o lovitură de imagine pentru organizaţia lui Childers, care e posibil să nu mai aibă aşa probleme cu strîngerea de fonduri precum problemele ilustrate în film. În acelaşi timp, s-ar putea să-i crească problemele cu Kony, care a pus deja bani pe capul său.
trailer
Categorii:
cinemarketing,
Made in Hollywood,
videodrom
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
M-a impresionat TOCMAI ambiguitatea morală a personajului - portretizarea lui este consistentă tocmai pentru că e inconsistentă. M-a impresionat Butler, nu m-aș fi așteptat.
RăspundețiȘtergere@Dorin
RăspundețiȘtergereAm sa-l las pe "omu meu" Raku sa-ti raspunda:
N-am putut să fiu uşă de biserică/
Dar m-am trezit uneori că ţin un soi de predică/
Şi-am dat sfaturi, eu fiind plin de greşeli/
Deşi nevrând să-ţi fac rău, aş fi putut să mă-nşel. (P'astea trag)
Ceea ce m-a deranjat pe mine este ca Sam Childers isi aroga superioritatea tipica omului alb venit sa salveze africani neajutorati (e deja un subgen cinematografic). Iar "transformarea", mantuirea lui nu ofera nicio revelatie.
Altfel mi s-a parut si mie ca prestatia lui Butler e solida, impozanta si concentrata, fata de rolurile lui obisnuite in care trebuie doar sa-si flexeze muschii.
Păi ai nevoie de un personaj complex sau un clișeu pe două picioare? Tocmai, că nu e clișeu, Transformarea nu oferă o revelație; toate chestiile astea fac filmul ăsta un film deosebit.
RăspundețiȘtergereObservatiile tale legate de personaj sunt corecte. Pe mine NU ma deranjeaza tratarea din punct de vedere cinematografic a lui Sam Childers (intr-adevar, un personaj complex si original).
RăspundețiȘtergereMa deranjeaza ce transmite povestea lui. Pentru o purificare, mantuire personala, faptele lui (cel putin, unele fapte prezentate in film - poate iti amintesti uciderea cu sange rece de pe pod) nu il deosebesc prea mult de oamenii impotriva carora lupta.
Dar aici intram intr-o discutie mult mai larga si are legatura cu conceptiile mele subiective legate de caile de rezistenta impotriva raului. Poate ca suna prea filosofic, dar la asta ma refer cand spun ca asteptam o...revelatie.
Pentru ca filmele (cele "deosebite") ar trebui sa ne dea si asa ceva, nu? Nu doar transformari reusite.
Altfel, e doar un alt film ok.
Mie imi place filmul, transmite un mesaj, e atipic fata de ce am vazut pana acum
RăspundețiȘtergereCred ca reda destul de bine povestea lui Sam si Butler isi intra bine in rol
RăspundețiȘtergere@Pitty & Dede
RăspundețiȘtergereSi mie mi-a placut. A fost surprinzator, atat tratarea povestii cat si transformarea actorului. Curajoasa si tema. E un film ok.
Doar ca aspiram mereu la mai mult decat "ok"