vineri, 26 iunie 2009
XXY (2009)
XXY e un film mai altfel decat ce gusta majoritatea cinefililor. Nici nu stiu daca are sens sa scriu despre el dar uite ca o fac. In mod clar nu e un film facut cu gandul la o pozitie in box office, nici macar nu e un film american, intrucat e genul de poveste incomoda care nu beneficiaza de o larga distributie dar il gasesti la majoritatea festivalurilor de film. E un film argentinian care ridica intrebarea ce anume ne imparte in barbati si femei: felul in care aratam sau felul in care ne simtim? Si ce facem in clipa in care aratam in ambele feluri dar ne simtim undeva la mijloc? Deci un film care trateaza sexualitatea intr-o maniera pe care pe mine unul m-a surprins si mi-a lasat niste nelamuriri in anumite privinte.
Alex (Ines Efron) e o tanara "ciudata" de 15 ani care s-a mutat impreuna cu parintii ei in Uruguay, intr-o zona retrasa, pastrand tacerea asupra felului ei diferit de teama stigmatizarii. Desi arata ca o fata in urma tratamentului intensiv cu medicamente supresive, partea masculina incepe sa revina tot mai puternic, simultan cu descoperirea propriei sexualitati. Tatal incearca s-o ajute oferindu-i carti si sfaturi dar hormonii isi fac de cap. Primind vizita unui chirurg renumit si a familiei sale, interesati de cazul ei, fata/baiatul dezvolta la randul sau un interes pentru Alvaro, fiul doctorului, incercand sa-l seduca. In paralel cu reticenta acestuia ea/el trebuie sa faca fata si situatiei neplacute de a-si fi dezvaluit secretul intregii comunitati de pescari locali si unei tentative de viol.
XXY e un film serios care vorbeste despre sentimente, descoperire de sine, acceptare si decizii grele, adica despre viata in general asa cum se vede ea prin ochii unui hermafrodit. Criza prin care trece acesta contribuie la maturizarea lui si la acceptarea conditiei sale. Stilul de realizare aduce foarte mult cu cinema-ul spanio, practic sunt inrudite, lucru care se vede in franchetea limbajului si lipsa de pudoare a scenelor. Realism european in contra fictionalului hollywoodian. Filmul are multa sensibilitate, regizoarea Lucia Puenzo punand suflet in el, si reprezinta o alternativa perfecta pentru spalarea creierului de efectul blockbusterelor verii. Un atu in plus pentru a-l cauta o reprezinta premiul criticii la Cannes 2007 si faptul ca a reprezentat Argentina cam peste tot in lume. Sper ca o sa-l vedeti si o sa va exprimati impresiile aici.
Trailer.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
un film revoltator. mi-a plăcut imaginea foarte mult, singurul lucru care te făcea oarecum să uiţi de subiectul-tabu la filmului
RăspundețiȘtergere