Se afișează postările sortate după relevanță pentru interogarea Usturoi. Sortați după dată Afișați toate postările
Se afișează postările sortate după relevanță pentru interogarea Usturoi. Sortați după dată Afișați toate postările

marți, 9 septembrie 2014

Usturoi la Plai

CÎTEODATA, AI NEVOIE DE UN PIC DE AVENTURĂ



"Cel mai aclamat film românesc înainte de lansare"
(extras din prezentarea oficială Usturoi)

Poate vă sună a auto-laudă exagerată, dar scenaristul și producătorul Radu Băzăvan aka Groparu nu exagerează deloc. Proiectul lui indie a strîns o susținere entuziastă, în online, ziare, televiziune. Usturoi era pe buzele tuturor, încă înainte să publice vreun singur cadru din film. 

A ajutat desigur și că Groparu e un blogger cunoscut. Și că în distribuție apar, pe lângă doi puști simpatici, și următorii:

Adi Hădean, chef! (proaspăt înnobilat ca Masterchef)
Gabriel Oană aka Gaben (regele vloggerilor)
Alina Crancău ( jumătate de Tvdece)
zvan Dragoș (cealaltă jumătate din Tvdece)
Plus un cameo de la Groparu himself. 

Chiar și Marele Ecran a fost strîns legat de proiectul lui Groparu (finanțat 100 % din mijloace proprii). Am citit primul draft al scenariului. Apoi am dus Usturoiul pe covorul roșu de la Cannes, un mic stunt care a ajuns și în ziare. Tot în 2013 am dat în premieră primul cățel de Usturoi (un extended trailer) pe un mare ecran. Iar anul acesta, inevitabilul se va produce: Usturoi se lanseași pe Plai-urile din Timișoara cu surle, trîmbițe și rap țigănesc. 

Da!  Rapperul Villy cîntă în film hip-hop țigănesc în premieră galactică (dacă agreem că Connect-r nu a cîntat niciodată hip-hop). Apropo, are muzică originală (de la trupe din Olanda, DJ din SUA și pînă la ansambluri folclorice din Sălaj). Formația de dans care apare în film s-a nimerit să fie în locație și dansatorii au vrut și ei să "joace". Totul a fost improvizat.






Poate vreți totuși să știți ceva și despre subiect. Doi puști din Transilvania fug de acasă pentru a strînge banii de care fratele unuia dintre ei are nevoie pentru a se căsători cu aleasa inimii. Exact ca în Coehlo, e un road-movie (mai mult simpatic decât) inițiatic despre prietenie și maturizare. Și probabil unul din primele/puținele filme românești care se ia la trântă cu prejudecățile rasiale din România.

Povestea realizării Usturoi este o călătorie plină de obstacole, suișuri și coborîșuri, exact ca aventurile băieților din film. Povestea din film și povestea facerii filmului împart pînă și aceeași morală "dacă-ți dorești ceva cu adevărat și vei face tot, dar absolut TOT ce îți stă în putere, vei reuși'. 

Pentru asta, Groparu a avut nevoie, la fel ca în film, de prieteni. Foarte mulți prieteni. Începând cu regizorul/monteurul Lucian Alexandrescu (un român care lucrează în State în lumea modei și cu nume importante din industria muzicală), care debutează cu această ocazie în lungmetraj. Lucian a adus cu el în crew și americani get-beget (cameramanul Derrick Doty). Apropo, filmul are o imagine foarte bună. 

Talentații Sebastian Topan (12 ani la data filmării, în 2012) și Darius Stoica (10 ani) sunt protagoniștii odiseei româno-țigănești. Pe lîngă numeroși actori de ocazie, din distribuție fac parte și actrițe de profesie: Elena Ivanca și Ileana Negru.

Cum spuneam, Usturoi e deja o reușită. Lansat oficial în această vară la Casa TIFF unde a rupt, a umplut pînă la refuz săli din Zalău, București, la festivalul lui Dinescu de la Cetate . După Plai, călătoria continuă la Comedy Cluj și la două festivaluri din Statele Unite (!!!) unde a fost selectat (în curînd detalii pe blogul filmului).

Personal, cel mai mult îmi place originalitatea ideii lui Groparu și implicarea/încrederea totală în acest vis, deși nu știa bucătăria din spatele unui film. Tacticile și îndrăzneala lui Groparu ar putea să servească drept model și unor cineaști români "profesioniști", în condițiile în care o mulțime de pelicule cu finanțări babane de la CNC trec văzute de maximum 500 de spectatori (cît a avut Usturoi la o singură proiecție).

Despre cum a făcut toate astea și despre altele, puteți să-l întrebați și singuri pe Radu Băzăvan, vineri, 12 septembrie, după proiecția Usturoi (cu începere în jur de 12 noaptea, după concertele de la Scena Mare). Casa Filmelor, Plai. 




vineri, 13 septembrie 2013

Primul căţel de Usturoi

MESAJ SPECIAL PENTRU BLOGGERII AFLAŢI PE PLAI-URI TIMIŞORENE

Este Vineri 13, dar nu ne temem. Pentru că vom avea Usturoi. La noapte, în jurul orei 0, Casa Filmelor se va afla sub protecţia lopeţii virtuale a lui Groparu.

Doamnelor şi domnilor, în premieră pe ţară, mondială şi galactică, se va difuza pe un mare ecran primul căţel de Usturoi!!! Ţinînd cont de durata secvenţei, e mai degrabă un căţeluş, dar vă asigur că are colţi. E suficient cît să prindeţi aroma filmului scris şi produs de Groparul cu reşedinţa la Cluj aka Radu Valentin Bazavan, pe numele său mic.

De ce e acest mesaj mai important pentru bloggeri decît pentru publicul obişnuit? Pentru că Usturoi e primul film românesc independent creat de un blogger, în care joacă bloggeri (veţi recunoaşte cel puţin 3 în imaginile de diseară), susţinut cu căldură de mai toată blogherimea. Mai un pic (adică vreo 3000 de euro pentru masterizarea sunetului) şi îl veţi putea vedea în cinematografe.

Filmul Usturoi trebuie apreciat măcar pentru nebunia creatorului. Iar deseară, repet, vom scoate în public primul căţel.




 

miercuri, 3 septembrie 2014

Aiiiiiiiiiiiii!

ADICĂ USTUROI ÎN PREMIERĂ LA TIMIȘOARA

Winter is coming, se știe. Deci avem nevoie de usturoi. Mult Usturoi. Și îl vom avea. După ce anul trecut am primit doar un cățel, fiind primii care am dat trailer-ul oficial pe un ecran mare, anul acesta, tot la Plai, dăm filmul independent USTUROI, după care salivează o grămadă de lume de prin zonă'. Atîîît!

V-am zis că vine și Groparu? Nu v-am zis, da scrie pe afiș, ni!



Revenim cu detalii usturătoare (care implică și o știre mișto despre selecția filmului la un festival de peste ocean). Știu, Casa Filmelor va fi prea mică. O să ne auzim înjurături ca la ușa cortului (ceea ce în fond și este Casa Filmelor). Poate toate înjurăturile astea o să împingă până la urmă Usturoiul și în multiplex. Dă-i să pută, Gropare!

miercuri, 5 decembrie 2012

Primele damfuri de Usturoi


Pirandelor şi bulibaşilor, vă prezentam în premieră pe spaţiu Şenghen primele două aţîţări sau, ca să vorbim şukar, teaser-e la Usturoi, filmul independent născut din pana şi eforturile de producţie supra-gropăreşti ale lui Radu Bazavan. Sau cum îl ştie tătă blogosfera - Groparu.

Thaves bahtalo, rumîne! Şi hai iute cu filmul.

USTUROI TEASER 1-'FRIENDSHIP' from E-Motions Films on Vimeo.

Usturoi Teaser 2 'Runaways' from E-Motions Films on Vimeo.








luni, 27 mai 2013

Can-Cannes-uri

PENTRU PRIETENI

 


Pe lîngă ştaif autentic, la Cannes sunt şi multe pretenţii, impostură şi bling-bling (apropo, bling-blingurile au fost cu 1 milion de dolari mai puţine anul ăsta, pentru că seiful casei Chopard a fost golit dintr-un hotel de pe croisette).

Aflaţi în locul cu cele mai multe VIP-uri pe metru pătrat din univers, mulţi indivizi simt nevoia să-şi revendice aici şi acum cele 30 de secunde regulamentare de faimă.  Probabil că aţi auzit de tipul care a tras focuri de armă, silindu-l pe înfricoşătorul Hans Landa / Christoph Waltz să o ia la sănătoasa din studioul Canal +, aflat în apropierea Dezlănţuitului cu pistol.


Chiar în momentul în care am descins prima oară în faţa nebuniei din Palais des Festivals se auzeau nişte guiţături înspăimîntătoare. Un minut mai tîrziu am văzut un tip care plimba în lesă o pereche de purceluşi fercheşi şi durdulii. Aşa că mondenii de pe Dîmboviţa ar trebui să ştie că ultima fiţă de pet nu e găina, ci scrofa domestica (deşi, în multe zone din România, asta ar echivala cu a-ţi scoate senvişul la plimbare).

Aşadar, aflat şi eu în acest loc sublim şi ridicol nu m-am putut abţine să fac cîteva aroganţe, pentru prieteni. Dacă ei şi-au plimbat cochonii, mi-am scos şi eu la plimbare căţeii...de Usturoi. Am adus în premieră mondială USTUROI 100 % românesc (şi 100% independent) pe covorul roşu de la Cannes. 


 
Probabil că am fost singurul jurnalist care a surprins acel photocall. Totuşi, isprava nu a rămas fără urmări întrucît Groparu  mi-a mărturisit că, după această surpriză, l-am obligat să mai scoată un trailer. După unele zvonuri, Jim Jarmusch ar fi ameninţat că îşi retrage filmul cu vampiri din competiţie, dacă mai găseşte picior de usturoi în zonă.

Tot vizavi de "Casa Filmelor" de la Cannes, am făcut o "vedere" pentru prietenii noştri de la Festivalul Plai ca răspuns la campania lor "Dragă Plai". Pentru că suntem bucuroşi să ne ocupăm şi anul acesta de Casa Filmelor din ograda Plai.


Lady Bio (partenerul meu de drum la Cannes) merita cu prisosinţă un covor roşu, doar că glamour-ul nu e chiar filmul său. Produsele Lady Bio sunt cosmetice curate, din ingrediente care se găsesc în natură. Pînă şi vopselele de păr Khadi (aduse în România exclusiv de Orchideea Blu, proprietarul mărcii Lady Bio) au numai ingrediente vegetale (din plante), cinci la număr, cu denumirea în latină, adică sunt cert naturale şi nu sunt compuşi chimici, făcuţi în laborator (dacă folosiţi vopsele sintetice, uitaţi-vă de curiozitate pe eticheta cu amoniace şi para-fenilendiamina).

Alt exemplu: pe eticheta cremei mele de ras scrie aşa: unt de shea, ulei de susan, mentă, ulei de dafin, vitamina E, ulei de eucalipt bio şi ulei de măsline (cred că poţi s-o şi mănînc). Deo-stick-ul care m-a servit în timpul alergăturii zilnice de la Cannes este piatră de alaun şi atît: fără parabeni, fără alcool. Doar un mineral natural. Lady Bio este distribuitor autorizat al produselor BioEarth şi Khadi, ceea ce înseamnă că are şi cele mai bune preţuri. În magazinul de pe str. Emanoil Ungureanu, nr. 6 (lîngă Sandwich Factory şi Cafe Colţ) şi în magazinul online Orchideea Blu.



sâmbătă, 30 ianuarie 2016

SENZAȚIONAL!!! INCREDIBIL DE ADEVĂRAT: Usturoi, la Timiș


Cine ar fi crezut, atunci când am dus Usturoiul pe covorul roșu de la Cannes sau când l-am dat, în premieră la Timișoara, în cortul arhiplin de la Plai, că filmul USTUROI va ajunge în cinematografe, chiar și la noi în oraș? Poate doar Groparu aka Radu Băzăvan aka Don Filmote, care a mers cu nebunia lui până în pânzele albe. Mai precis, pe pânza albă de la cinema Timiș. Mergeți să vedeți un film de aventură și un film-aventură (dacă ne gândim la odiseea realizării și povestea unică a ceea ce urmat, unică în peisajul nostru de până acum)! E bine să fiți pregătiți însă pentru frigul din sală, așa că   puteți servi niște Usturoi anti-răceală. Noi zicem că se merită.








duminică, 3 iulie 2016

Proba tehnică: Timiș



Am fost ieri la cinema Timiș să facem proba tehnică. Domnul Hary, proiecționistul, seamănă cu Zorba Grecul (de fapt cu Anthony Quinn) și la chip, dar și la atitudine. Lucrează de peste 30 de ani în cinematografele din Timișoara. A trecut pe la Melodia, Studio și, probabil, va ieși la pensie de la Timiș. Știam că nu mai vine lumea la cinema (că ieri de exemplu nu s-a ținut nicio proiecție din cauza lipsei de spectatori), dar am vrut să știu exact cât de mare e dezastrul. Așa că l-am întrebat.

Dar domnul Hary e genul care vede jumătatea plină a sălii. Mi-a dat exemplu Filmul Usturoi.  "Am avut mare succes cu Ustoroi. Am bătut toate recordurile cu filmul ăsta. Am avut sala plină. Au fost peste 50 de oameni de trei ori ori. La final a aplaudat lumea."

Când am auzit așa reacții frumoase, am zis să-i facem un cadou lui Radu Valentin Băzăvan (creatorul Usturoi) și i l-am dat la telefon pe simpaticul proiecționist să-i repete ce tocmai mi-a zis. După schimbul de amabilități, domnul Hary își face curaj și îl întreabă pe omul ghie la Cluuj, zis și Groparu:

-Dar nu puteți să ne ajutați și cu Bacalaureat? Știți ce întreabă lumea de el?! Vă rog, poate aveți o intrare...

Eram acolo lângă domnul Hary și am tăcut din gură. Că nu știm dacă Bacalaureat va ajunge la cinema Timiș. Dar va ajunge sigur la Ceau, Cinema!

În curând, detalii :)


#Bacalaureat #CeauCinema3



vineri, 12 septembrie 2014

Alo, aterizează groparu!



  -Vine si groparu.
  -(...)
  -Da, vine cu familia
  - (...)  
  - Groparu vine cu mașina de la Cluj special pentru treaba asta. O să fie plin la eveniment.
  - (...)
  - La sfîrșit vorbește și groparu. O să iasă mișto.
  - (...)
  -Nu încă. Aduce el usturoi.

Așa vorbeam ieri la telefon într-un magazin și nu știam de ce brusc au ridicat toți oamenii privirile spre mine. M-am gîndit că iarăși vorbesc prea tare într-un loc public, după cum mi-e obiceiul. Problema nu era asta (deși vorbeam tare). Problema era ca foloseam un ton prea vesel vorbind despre un gropar. Oamenii nu știau dacă să-mi ofere condoleanțe sau să mă arunce afară. 

Deci da. Groparu (Radu Băzăvan) vine astăzi la Casa Filmelor de la Plai (după cum și-a anunțat și el prezența AICI). Și va sta la discuții cu publicul, după proiecția mult-așteptată a filmului Usturoi ( în jur de miezul nopții, după concertele de la Scena Mare). Este atracția primei seri din programul pregătit (din nou) în tandem cu Pelicula Culturală.



De început, începem la ora 17.30 cu un film fain. Chiar așa se și cheamă: Un film fain (2012). De văzut mai ales de voluntarii care mișună pe la Plai (în ideea că vor avea 45 de minute libere) și nu numai de ei. E regizat de Andrei Dăscălescu, dealtfel și fondatorul festivalului Filmul de Piatră. Andrei ne aduce și o selecție de scurtmetraje, pe care o dăm duminică de la 16.00. După filme, puteți sta de vorbă cu el. Sau pînă atunci, dacă îl prindeți pe aleile muzeului ( pont: întrebați-l de Constantin și Elena, documentarul pe care l-a făcut în 2009).



Iar de la 18.15, Ceau, Cinema! prezintă La limita de jos a cerului (r. Igor Cobileanski, 2013), pentru cei care nu l-au prins la festivalul pe care l-am inițiat acum nici două luni la Timișoara și Gottlob.

Ca să parafrazăm pe cineva dintr-Un film fain: la Casa Filmelor venim ca la ceva ce vedem pentru prima oară. E o nebunie! Ce mai era? Nu vă uitați buletinul (ca să vă dăm căști) și celelalte lucrușoare. Asta e ziua întîi (din trei). Să vă fie de bine la Plai!

miercuri, 17 septembrie 2014

Imaginile mele favorite de la Plai 2014


După 3 zile de maraton,  cîteva imagini cu care am rămas de la Casa Filmelor:


  oamenii care au plecat de la Asian Dub...ca să prindă loc la Usturoi
                                                 

Groparu himself care a venit special de la Cluj

                                                 A fost primit cu pîine și...usturoi


                                                     ...și cu Casa plină

 

Groparu nu e deranjat că un spectator a adormit la film


 
Horia Colibășanu testează căștile noastre, la Pura Vida

 
Portretul Luptătorului...a fost greu și bun

 
                                                                                  atelierul lui Tzecu

                                                                                       Filmul de Piatră rocks! 


Olga Torok a coborît de pe ecran în public



                    ...și a primit de la Andrei Dăscălescu diploma pentru premiul de interpretare cîștigat la Piatra Neamț


                        Vesna își face corespondența live la radio, din pridvor


                                                       copiii care zburdau pe ploaie în și pe lângă cort

                                                                   voluntarii noștri inimoși și zîmbăreți


Marele Ecran si Pelicula Culturala mulțumesc
voluntarilor ( Ciprian, Cristina, Ioana, Mihai,  Vesna) și Laura Murari (pentru afișe).
partenerilor (Arena Comunicacion, Clorofilm, Vitas România, Voodoo Films) 
prietenilor de la Plai care ne-au invitat din nou în ogradă și ne-au susținut cu tot ce au putut.
invitatilor si spectatorilor care ne-au umplut Casa.
Ne vedem cu toți la anu'!


joi, 5 iunie 2014

Groparu salută Ceau, Cinema!

VIDEO-SELFIE #1

Ce treabă are Groparu cu cinemau'?
Are...
O nebunie de film independent pe care am citit-o și susținut-o din prima zi, până pe covorul roșu de la Cannes. Astăzi, 5 iunie, după eforturi sisifice din partea scenaristului/producătorului/tăticului Radu Băzăvan aka Groparu, copilul său pre numele său (din IMDB) Usturoi va ieși în lume, în PREMIERĂ!!! la TIFF (Casa TIFF, 21.30, intrare liberă).

Dacă sunteți în Cluj, musai să-l vedeți, să-l mirosiți și să vă tăvăliți un pic prin mojdeiul unuia dintre cele mai atipice filme din istoria ultimilor ani, care merită  apreciat în primul rând pentru curajul realizatorilor...și pentru lăutari! (mai multe motive aici). Curioșii din Timișoara să aibă răbdărică pentru că dăm și noi cu Usturoi în Casa Filmelor la Plai

Despre Ceau, cinema! e altă poveste. Care VA URMA...la Timișoara.
Deocamdată mucles!

vineri, 9 septembrie 2016

Casa Filmelor - 5 ani



Pentru noi a fost probabil prima oară când ne-am dat seama că am putea organiza un festival de film. Pentru o scurtă perioadă de timp, aveam tot ce ne doream. Tot ce (ne) lipsea. Un ecran mai mare. Un spațiu ca o cinematecă. Filmele pe care râvneam și noi să le vedem. Și spectatori cu care să împărțim bucuria/ nebunia. Așa a fost prima ediție de Casa Filmelor pe care am organizat-o la Plai împreună cu colegele de la Pelicula Culturală.

Au urmat multe momente fantastice: Aventurile Prințului Ahmed cu Makunouchi Bento (2012) sau Science Night tot cu ei (2013), avanpremiera Usturoi la Timișoara (2014), Plaiuri de Munte în Cinema (2014), Aferim! (2015). Practic, ne-am făcut toate hatârurile.

Dar hai să vedeți cu ce vă primim la a cincea ediție de Casa Filmelor pe care o gospodărim la Plai.




Începem azi, de la ora 18, cu cel mai așteptat film al toamnei, pe care îl puteți vedea în sfârșit la Timișoara cu această ocazie (tot de azi intră în cinematografe): Sieranevada de Cristi Puiu. Filmul surprinde o reuniune de familie pentru un parastas. Probabil știți asta deja. Știți și că ține aproape trei ore, durată 'perfect justificată', susține criticul Dan Făinaru, care mai spune că "filmat la nivelul ochilor, apartamentul devine un microcosmos al unei întregi lumi și dacă unele dintre lucrurile spuse sau văzute pe parcursul filmului par să fie incomplete, totul e intenționat, pentru ca spectatorul să umple aceste goluri".

Un microcosmos e și spațiul Casei Filmelor Ceau, Cinema!. Pot încăpea cel mult 60 de spectatori (pe bean-bags și saci cu bureți). Sunetul este asigurat prin căști (nu uitați să luați cu voi un act de identitate). Pentru cei care nu ajung sau nu mai au loc la proiecția de la Plai, duminică are loc lansarea oficială Sieranevada, la Filarmonică, în prezența echipei.



Sâmbătă, vă așteptăm cu filmele câștigătoare la festivalul Ceau, Cinema! 2016. De la ora 16.00 Soră-mea, în regia lui Kinga Debska (Polonia), recompensat cu Premiul Publicului. Un alt portret de familie, tot universal: două surori trebuie să facă faţă ideii că părinţii lor se apropie de sfârşitul vieţii.

De la ora 18.00, câștigătorul competiției Ceau, Cinema! din acest an, „Viaţa e o trompetă” în regia lui Antonio Nuic. „Un film cu un ansamblu de actori care joacă cu naturalețe și autenticitate, o regie cu mână sigură și atentă la detalii, un umor care izvorăște din situații vitale. Un film care ne aduce aminte că un sunet de trompetă reînnoadă țesătura fragilă a relațiilor dintr-o familie” - a fost motivația juriului pentru premiul acordat.


 

După concertele de la scena mare, deci după ora 23, vă așteptăm cu o selecție de filme portugheze premiate la festivalul Curtas Vila do Conde, unul dintre ele fiind semnat de Joao Rosas, regizor invitat la Ceau, Cinema. Un altul (Luminița) îl are în distribuție pe Dragoș Bucur.

Tot cu Dragoș Bucur este și Finale (de Dorian Boguță), unul din scurtmetrajele premiate la Timishort. Întregul palmares pe 2015 al festivalului timișorean de scurtmetraje va putea fi vizionat de la ora 18, atît la secțiunile Internațională și Națională, cât și la Videorama.


Programul începe de la ora 15, cu trei scurte despre arhitectura vie a Timișoarei oferite de Ordinul Arhitecților. Continuăm pe axa TIMIȘOARAD, de la 16. În secțiunea Filme Bănățene la Ceau, Cinema! ați putut vedea deja două scurte arădene: Libelula (de Mimi Sălăjan și Adelina Bulibașa, premiați pentru debut la Ceau, Cinema!) și White is the new white (de Rareș Hanțiu). Dar nu ați văzut încă Proiecționistul, un film de Norbert Fodor, care are toate ingredientele unui mockumentar simpatic și amuzant.



Maia Morgenstern joacă în Pieptiș (de Patrick Brăila), un film despre curajul de a-ți asuma ceea ce ești, la fel ca Vinovat de libertate (Mihai Stanciu), prezentate în același calup, de la 15. Patrick nu mai ajunge la Q & A, dar Mihai e la Plai.







Cam acesta e programul 'cincinalului'. Intrați în cinema-ul nostru din gospodăria Căpâlnaș ca și cum e al vostru. Primele proiecții din istoria cinematografului au fost făcute în corturi la bâlci, ca niște curiozități sau momente de magie. Ne întoarcem cu bucurie în acest spațiu.

Parteneri: Timishort, CitiZenit (Arad), Curtas Vila do Conde și Lectoratul Portughez la UVT (Iolanda Vasile), OAR. 



vineri, 13 septembrie 2013

Vineri 13. S-avem bahtalo!

PLAILIST CASA FILMELOR: ZIUA 1


Marele Ecran (în formaţie completă) se pregăteşte să facă joncţiunea la Muzeul Satului. Locul unde vom lucra, mînca, dormi pentru următoarele trei zile.

La Casa Filmelor (de la Plai) rulează după cum urmeză, azi, vineri 13:

-de la ora 17.00: Domestic (2013).
(recitiţi rîndurile lui Ionuţ Mareş sau interviul pe care i l-am luat regizorului Adrian Sitaru)




-de la ora 18.30: documentarul HBO The Shukar Collective Project



Reluăm programul, după concerte, cînd presărăm puţin Usturoi ca s-avem "bahtalo".

- de la ora 24, selecţia Timishort:

Fotografii de familie de Andrei Cohn, 26 min.
Tabăra din Răzoare de Cristi Iftime, 21 min.
Vocile mării de Ştefan Munteanu, 20 min.

- de la ora 1.00 (care, tehnic, e deja duminică), lungmetrajul sîrbesc Hadersfild (Ivan Zivkovic, 2007); mai jos, un aperitiv:





luni, 28 decembrie 2009

Thirst (2009)

rating: Colectable

Eu unul ador filmele asiatice pentru ca au o sensibilitate inexprimabila, pentru ca pun accentul mai mult pe sugestie decat pe expresie (nu toate desigur) si pentru ca au de multe ori o viziune total diferita si surprinzatoare asupra lucrurilor decat cinema-ul european si mai ales american. Astea fiind zise recunosc ca multe din filmele despre care nu scriu aici sunt coreene, japoneze, chinezesti sau chiar tailandeze ori singaporeze. Unul din ele, Thirst, imi statea de mult timp sub lupa, primul motiv fiind ca intrase in atentia Cannes-ului asta vara (a castigat premiul juriului) iar al doilea, ca era ultima realizare a coreanului Park Chan-Wook, remarcabilul artizan al trilogiei razbunarii (Sympathy for Mr Vengeance, Oldboy si Lady Vengeance) suita de filme care alaturi de trilogiile lui Wong Kar Wai si de colectia semnata de Kim Ki-duk (ca sa enumar doar cativa regizori dragi ochiului meu cinefil) m-au convins definitiv acum multi ani ca trebuie sa indrept radarul si spre Est.


Thirst este, asa cum o sugereasa si titlul, un film dramatic despre setea ... de sange. Problema vampirismului in maniera coreeana complet diferita de imaginea bine-cunoscuta din anime-urile japoneze. Si fara nici o legatura cu iubirile adolescentine ale vampirilor cu dinti de lapte din dramediile vestice. Daca nu sunteti familiari cu dl Park si munca lui va spun eu ca filmele sale sunt de o frumusete poetica, de un dramatism funebru si de un comic absurd. La un loc. Thirst e povestea unui preot catolic respectat de comunitate dar care isi simte macinata credinta de ororile lumii inconjuratoare. Pleaca voluntar in Africa pentru a testa un vaccin eficient impotriva temutului virus Emanuel, care provoca hemoragii mortale. Devine infectat la randul sau si moare pe masa de operatie in timpul unei transfuzii de sange, insa isi revine miraculos dupa cateva minute si se vindeca deplin. Lumea il percepe ca pe un preot vindecator si il cauta pentru ajutor, in felul asta reintalnind un vechi prieten care il primeste in familia lui.


Dar vindecarea miraculoasa nu dureaza multa vreme. Simptomele reapar, preotul descoperind ca numai transfuzii de sange proaspat il pot tine in viata. In acelasi timp percepe o sensibilitate ridicata la lumina solara si se retrage in timpul zilei intr-un dulap in vreme ce noptile le petrece prin spitale unde sub acoperirea vesmintelor preotesti se strecoara in rezerve si-i goleste de sange pe comatosi. Scenele sunt deopotriva disturbante si amuzante vazandu-l ascuns sub patul unui bolnav si sugand sange din perfuzia acestuia ca un copil. Efectul e surprinzator pentru preot, trupul sau manifesta o revigorare uimitoare si mai ales o crestere a libidoului tradusa printr-o atractie irezistibila fata de sotia vechiului prieten. Incepe astfel o poveste ciudata de iubire, un triunghi conjugal pervers, in urma caruia amanta ii descopera taina, se pune la punct un plan pentru eliminarea sotului, soacra cade in paralizie si cei doi ajung sa fie bantuiti de halucinatii si regrete. Urmeaza certuri conjugale, potolite doar cu moartea si invierea sub forma de vampir a fetei ceea ce duce la o alta serie de conflicte, de data asta de pe picior de egalitate. Finalul e deosebit de poetic si amuzant.


Daca as spune ca Thirst este un film cu vampiri ar insemna sa-i minimalizez valoarea artistica, pentru ca in definitiv e despre un om si o sete de neostoit, atribute insa perfect valabile si in cazul vampirilor dar atat. Nu veti vedea nimic legat de tarusi de lemn, gloante de argint, apa sfintita sau usturoi, nici macar pierderea reflectiei in oglinda. E diferit si vine ca un aer proaspat intr-un an in care credeam ca s-a spus tot ce era de spus in domeniu. Realizarea e de finete, nici macar nu-mi permit sa comentez munca lui Park, tipul e un fin connaisseur al tehnicilor de filmare (altii o zic) si premiul de la Cannes primit de regizor o confirma. Must see!
Trailer.