sâmbătă, 19 septembrie 2015

Timișoara nu vrea să audă de film românesc


Nu știu ce e mai trist: să nu mai ai niciun cinematograf (funcțional)?
Sau să primești filmele în săli improprii?
(și astfel să nu tratezi cu respect nici filmele, nici spectatorii)
De ani de zile, regizorii români (aclamați pe dincolo) țin morțiș să își aducă filmele și la Timișoara. Mungiu. Sitaru. Giurgiu. De ani de zile își primesc critici că "nu se aude bine", "nu se înțeleg dialogurile" că "sunetul din filmele românești..." etc etc 
Și ei încă mai vin cu filmul. Și vin pe cheltuiala lor (să nu credeți că biletele vândute acoperă toate cheltuielile cu proiecția și deplasarea echipei). Ei vin pentru că vor o reacție de la oamenii pentru care au făcut de fapt filmul.
La fel a făcut și Radu Muntean în seara asta (împreună cu doi membri ai echipei). A adus UN ETAJ MAI JOS la Filarmonică, sala Capitol. O sală frumoasă, civilizată, recent renovată. Doar că nu mai este sală de cinema. Acustica sălii nu e potrivită pentru proiecțiile de film, cum o recunoaște toată lumea, inclusiv gazdele.
Sigur, au fost aici și multe seri reușite de film. Dar problema cu sunetul devine evidentă la producțiile romanesti. Astăzi, câțiva spectatori s-au plâns de sunet, că nu se înțeleg toate replicile, unii chiar au ieșit.
Cineva trebuie să o spună. Nu regizorul, nici sunetistul și nici echipa care asigură proiecțiile la Timișoara sunt vinovați pentru calitatea slabă a sunetului.
Dar cei mai mulți spectatori nu știu că de fapt, din anul 2000 încoace, filmele românești bune au sunetul masterizat în Franța sau alte studiouri profesionale. Că, în condiții de cinematograf, sunetul e impecabil.
Vinovații sunt mai mulți: putem începe cu RADEF-ul care și-a bătut joc de zestrea de săli acumulată în perioada comunistă. Putem merge și mai sus: CNC, ministerul culturii, care s-au făcut că plouă și guvernele care de atâtea ori au dat like la premiile obținute în ultimii ani, dar nu au ridicat un deget pentru a crea o rețea funcțională de cinematografe, cum au făcut state ca Ungaria, Cehia, Polonia (ex-comuniste și ele). Aceștia sunt primii vinovați că românii nu mai vin la propriile filme, în condițiile în care polonezii fac 2 milioane de intrări la filmele lor.
Vinovate sunt și administrațiile locale succesive care, în goana pentru investiții care aduc voturi, nu s-au interesat de sălile de cinema, lăsându-le în ruină. Ba mai mult, nici nu înțeleg importanța acestei arte populare, necesitatea unui cinematograf în afară de multiplex (care n-are loc pentru film românesc/european). Să mai zicem de candidatura la 'capitală culturală'? O tichie cu mărgăritar mai mare nici că s-ar putea, în atare condiții. Are Tîrgu-Mureș, are Craiova, la naiba!, are orașul Vulcan cinema renovat și digitalizat. Are și comuna Gottlob...mai zic?
Vinovați suntem și noi, toți, că am tăcut atâția ani.
De 4 ani, cei din asociația noastră ne-am răcit gura de pomană pe acest subiect. Am depus proiecte. Am așteptat... E clar acum că e nevoie de niște voci mai puternice care să bată obrazul și fruntea mândră a edililor până li se face rușine (dacă mai simt așa ceva). Sau până vor admite deschis și răspicat că filmul românesc nu are ce să caute aici.
În condițiile de acum, Marele Ecran nu vă va mai chema la proiecții de film românesc în spații improprii pentru cinema. În felul ăsta încurajăm situația și contribuim la impresia că se face totuși ceva pentru cinema la Timișoara.
Nu se face. 
Îmi pare rău pentru mulți oameni bine intenționați și care iubesc această artă (și din Filarmonică și din alte instituții), dar ne furăm singuri căciula. Pentru că oamenii care au venit în seara asta (și în alte seri) nu au văzut filmul lui Radu Muntean. Au văzut o versiune trunchiată a acelui film. Și pot pleca acasă cu o impresie falsă. Unii vor îngroșa rândurile celor care zic 'eu nu mai vreau să aud de filme românești'.
Așa că, încurajând oamenii să mai meargă la astfel de proiecții facem de fapt un deserviciu cinemaului românesc.
Poate că și regizorii ar trebui să introducă un embargo față de Timișoara. Și să nu mai aducă film aici în condițiile astea. Pentru că nu merge 'și așa'.
E ca și cum ți-ar veni musafiri acasă și i-ai trimite la veceul din fundul curții. Sau la vecini.
Mi-e rușine că orașul meu poate doar atât.
Timișoara vrea cinema?
Încep să am mari îndoieli.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu