marți, 19 mai 2015

România, o prezenţă mai bine simţită anul ăsta la Cannes

Printre zecile de ţări cu filme selectate pentru proiecţii la Cannes, România pare să fie mai prezentă la cea de-a 68-a ediţie decât am văzut-o în ultimii ani. Cred că de departe cea mai importantă realizare a unei ţări cu o susţinere minimă acordată tinerilor realizatori de film şi cu cel mai mic număr de cinemauri din Europa e faptul că doi regizori români au intrat în competiţia pentru premiul Un certain regard : Un etaj mai jos de Radu Muntean şi Comoara de Corneliu Porumboiu. În plus, Tibi, un scurtmetraj regizat de un elev de liceu din Bucureşti a fost selectat pentru proiecţie în cadrul secţiunii Short Film Corner (chestie despre s-a scris multişor în presă), iar scurtmetrajul Ramona de Andrei Creţulescu, a fost proiectat în cadrul secţiunii Semaine de la Critique

Ah, şi era să uit. Posteriorul Mădălinei Ghenea, cunoscută mai ales pentru prezenţa ei în tabloide la braţ cu Leonardo di Caprio sau cu Gerard Butler, a tronat lasciv pe afişul unuia dintre cele mai aşteptate filme. În Youth / LA Giovinezza, realizat de Paolo Sorrentino, unul dintre cei mai interesanţi regizori ai momentului, Mădălina Ghenea e obiect de veneraţie pentru personajele septuagenare jucate de Michael Caine şi Harvey Keitel.


Proiectat în prima zi de Festival, filmul Un etaj mai jos de Radu Muntean s-a bucurat de o primire încurajatoare din partea criticilor şi în momentul în care scriu acest articol este considerat ca având şanse redutabile la premiul acordat în secţiunea Un certain regard. O « dramă de bloc » filmată cu obişnuitul fler al lui Radu Muntean, după cum o descria un critic al prestigioasei reviste The Hollywood Reporter, pelicula urmăreşte tensiunea din jurul unei posibile crime petrecute în apartamentul aflat « cu un etaj mai jos » decât cel în care locuieşte personajul jucat de Teodor Corban. 


Aflat în miezul incontestabil al filmului, Corban e deja o prezenţă cunoscută publicului fidel de la Cannes – el s-a mai aflat aici în rolul « domnului Jderescu », realizatorul de emisiuni la o televiziune locală cvasi-amatoristă, în A fost sau n-a fost, distins cu premiul  Camera d’Or în 2006.

Posibil martor la crimă, el are de ales între a nu se amesteca sau a da în vileag detalii despre presupusul criminal – care locuieşte în acelaşi bloc. Ca de obicei, filmul lui Muntean face o afirmaţie mult mai largă despre lumea în care trăim decât cea limitată la povestea brodată în jurul unei investigaţii de tip poliţist. Cu un scenariu co-semnat alături de Răzvan Rădulescu şi Alexandru Baciu, el vorbeşte despre optica de tip « stai în banca ta şi nu te amesteca », atât de păguboasă şi de prevalentă în societatea românească. Mentalitatea care caracterizează atâţia alţi oameni crescuţi în timpul regimului comunist, care ucide din faşă simţul civic şi induce teama de implicare în orice ar putea rezulta cu o ieşire periculoasă din normalitate. Şi tot ca de obicei, acţiunea fierbe la foc mocnit, suspansul e difuz, dar mereu acolo, dialogurile sunt impecabil scrise. Iar Teodor Corban reuşeşte să construiască un rol a cărui complexitate aminteşte de dilemele morale ale personajelor dostoievskiene, după cum observa un critic al revistei Variety. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu