duminică, 10 mai 2015
Must-see@Cannes2015: Lista mea cu 6 vizionări obligatorii
Anul ăsta ajung
pe Croazetă pe la jumătatea festivalului de film de la Cannes. Deci la timp
pentru a vedea câteva dintre titlurile foarte apetisante ale acestei ediţii.
Între un croissant pe o terasă din Palais des Festivals şi o felie de lubeniţă servită
pe plajă cu gândul la Ceau, cinema-ul
nostru din luna iulie, iată ce filme îmi propun să nu scap.
1. Comoara de Corneliu Porumboiu. Pentru că mi se pare cel mai tare regizor de comedii obscur-amare pe care îl avem în momentul ăsta, pentru că filmele lui reflectă România cu o limpezime de oglindă. Şi pentru că nu am mai văzut de prin pubertate, cred, poveşti cu oameni care trec prin tot felul de întâmplări extraordinare în căutarea de comori.
1. Comoara de Corneliu Porumboiu. Pentru că mi se pare cel mai tare regizor de comedii obscur-amare pe care îl avem în momentul ăsta, pentru că filmele lui reflectă România cu o limpezime de oglindă. Şi pentru că nu am mai văzut de prin pubertate, cred, poveşti cu oameni care trec prin tot felul de întâmplări extraordinare în căutarea de comori.
3. Dheepan de Jacques Audiard. Expert dovedit în
sondarea vieţii la periferia societăţii franceze, printre mici infractori şi
imigranţi, Audiard aruncă un ochi deopotrivă lucid şi empatic asupra unor lumi
marginale pe care le vedem prea rar în lumina reflectoarelor. Ultimul lui film
pare să se îndrepte în aceeaşi direcţie, urmărind traseul unui luptător Tamil
care emigrează din Sri Lanka în Franţa.
4. Sicario de Dennis Villeneuve. În spaniola
mexicană, “sicario” înseamnă “asasin plătit”. Un titlu care să anunţe mai clar un thriller cred că nu se putea, nu? Cu
Emily Blunt, Josh Brolin şi Benicio del Toro pe post de capete de afiş,
regizorul franco-canadian al superbului Incendies
spune de data asta o poveste despre cartelurile de droguri de la graniţa dintre
Mexic şi Statele Unite.
6. The Little Prince / Le Petit Prince. Din toate motivele de mai sus. Plus pentru că e una dintre cărţile copilăriei pe care le-am redescoperit cu foarte mare plăcere în căutarea de poveşti pentru citit înainte de culcare lui fiică-mea.
Lista e în continuă extindere, evident! Dacă vă întrebaţi de ce pe ea nu apar titluri gen The Sea of Trees de Gus van Sant, Tale of Tales de Mateo Garrone sau Un etaj mai jos de Radu Muntean, e pentru că vor fi proiectate înainte de venirea mea la festival. Există şanse (mici) să nimeresc la o reluare a proiecţiei în zilele în care voi fi acolo. Şi dacă văd, scriu - promit ;).
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.