marți, 19 mai 2015
România, o prezenţă mai bine simţită anul ăsta la Cannes
Printre zecile de
ţări cu filme selectate pentru proiecţii la Cannes, România pare să fie mai prezentă la cea de-a 68-a ediţie decât am văzut-o în ultimii ani. Cred că de departe cea mai importantă realizare a unei
ţări cu o susţinere minimă acordată tinerilor realizatori de film şi cu cel mai
mic număr de cinemauri din Europa e faptul că doi regizori români au intrat în
competiţia pentru premiul Un certain regard : Un etaj mai jos de Radu
Muntean şi Comoara de Corneliu Porumboiu. În plus, Tibi, un scurtmetraj regizat de un
elev de liceu din Bucureşti a fost selectat pentru proiecţie în cadrul
secţiunii Short Film Corner (chestie despre s-a scris multişor în presă), iar scurtmetrajul Ramona de Andrei Creţulescu, a
fost proiectat în cadrul secţiunii Semaine de la Critique.
Ah, şi era să uit. Posteriorul
Mădălinei Ghenea, cunoscută mai ales pentru prezenţa ei în tabloide la braţ cu
Leonardo di Caprio sau cu Gerard Butler, a tronat lasciv pe afişul unuia dintre
cele mai aşteptate filme. În Youth / LA Giovinezza, realizat de Paolo Sorrentino, unul dintre
cei mai interesanţi regizori ai momentului, Mădălina Ghenea e obiect de
veneraţie pentru personajele septuagenare jucate de Michael Caine şi Harvey
Keitel.
Proiectat în
prima zi de Festival, filmul Un etaj mai jos de Radu Muntean s-a bucurat de o
primire încurajatoare din partea criticilor şi în momentul în care scriu acest
articol este considerat ca având şanse redutabile la premiul acordat în
secţiunea Un certain regard. O « dramă de bloc » filmată cu
obişnuitul fler al lui Radu Muntean, după cum o descria un critic al
prestigioasei reviste The Hollywood Reporter, pelicula urmăreşte tensiunea din
jurul unei posibile crime petrecute în apartamentul aflat « cu un etaj mai
jos » decât cel în care locuieşte personajul jucat de Teodor Corban.
Aflat
în miezul incontestabil al filmului, Corban e deja o prezenţă cunoscută
publicului fidel de la Cannes – el s-a mai aflat aici în rolul « domnului
Jderescu », realizatorul de emisiuni la o televiziune locală
cvasi-amatoristă, în A fost sau n-a fost, distins cu premiul Camera d’Or în 2006.
Posibil martor la crimă, el are de ales între a nu se amesteca sau a da în vileag detalii despre presupusul criminal – care locuieşte în acelaşi bloc. Ca de obicei, filmul lui Muntean face o afirmaţie mult mai largă despre lumea în care trăim decât cea limitată la povestea brodată în jurul unei investigaţii de tip poliţist. Cu un scenariu co-semnat alături de Răzvan Rădulescu şi Alexandru Baciu, el vorbeşte despre optica de tip « stai în banca ta şi nu te amesteca », atât de păguboasă şi de prevalentă în societatea românească. Mentalitatea care caracterizează atâţia alţi oameni crescuţi în timpul regimului comunist, care ucide din faşă simţul civic şi induce teama de implicare în orice ar putea rezulta cu o ieşire periculoasă din normalitate. Şi tot ca de obicei, acţiunea fierbe la foc mocnit, suspansul e difuz, dar mereu acolo, dialogurile sunt impecabil scrise. Iar Teodor Corban reuşeşte să construiască un rol a cărui complexitate aminteşte de dilemele morale ale personajelor dostoievskiene, după cum observa un critic al revistei Variety.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.