miercuri, 10 aprilie 2013

Mad Men: Mezzo del camino


"Pe calea vieţii-ajuns la jumătate
mă regăsii într-o pădure obscură
căci drumul drept lăsasem a-l străbate"
                        ( traducere Răzvan Codrescu ) 

A reînceput telenovela mea preferată.  

Mad Men (difuzat de AMC) nu e chiar la "mezzo del camino". Penultimul sezon începe cu un "veteran în paradis" (Hawai) care citeşte Infernul lui Dante. E clar. Angoasele lui Don Draper, nevoia lui binecunoscută de a umple cu ceva vidul, "the old habits" au revenit. Viaţa sa ascunsă continuă după un scurt antract însorit. Subtil, întunecat şi freudian (şi în secvenţele cu Roger Sterling / John Slattery care nu are nicio reacţie cînd află că i-a murit mama, dar explodează pentru lucruri aparent neînsemnate). Preocupările acestui sezon par a fi disfuncţiile emoţionale ale eroilor, căile întortocheate ale sufletelor lor, teama de moarte, conştientizarea apăsătoare a trecerii timpului. Dar e ceva mai mult decît "criza vîrstei de mijloc". Printre co-scenarişti probabil că trebuia trecut şi Kirkegaard. Într-o notă mai veselă, Peggy (Elisabeth Moss) devine, la noul său loc de muncă, versiunea cu fustă a lui Don.

Premiera noului sezon (două episoade într-unul) nu pot spune că m-a rupt. Totuşi mă atrage cu o forţă căreia nu mă pot împotrivi. Ce să-i faci? Vechile obiceiuri...

( dubstep promo AICI )



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.