vineri, 5 noiembrie 2010

Autobiografia lui Nicolae Ceausescu (2010)

rating: Colectabil

Nu stiam la ce sa ma astept cand am mers la Autobiografia lui Nicolae Ceausescu, filmul cu care Andrei Ujica a fost invitat la Cannes in primavara. Cred ca ma asteptam la un documentar in acceptiunea clasica a termenului, un film-portret explicativ al dictatorului. M-am inselat. Autobiografia e un autoportret. Poate ca editarea i-a apartinut regizorului dar continutul e creatia lui Ceausescu. E ca si cum fostul dictator care ne-a mancat 35 de ani din viata ar veni si-ar spune "fratilor uite ce-am facut eu pentru voi". In imagini. Si ne-ar arata discursuri demagogice, plimbari regizate, vizite facute in state comuniste si imperialiste, receptii de stat si primiri de presedinti, elanul muncitoresc cu care se construia in Bucuresti, sedintele de comitet. O colectie de filmari oficiale, comandate sau arhivate de comunisti, din care vedem figura unidimensionala a unui personaj politic: Tovarasul. Nu e entartaining, ca sa trimiti masele intr-o sala de film din epoca de aur si sa inghete 3 ore ascultandu-l pe acelasi dictator. Dar l-as include in arhiva Facultatii de Stiinte Politice sau a celei de Jurnalism. Pentru ca filmul e subtil si ceea ce contine vorbeste destul de clar: ei ne-au condus cu vorbe goale iar noi ne-am lasat condusi cu burtile goale.

Lucrul care te frapeaza inca din prima jumate de ora, dupa funeraliile lui Dej (moment istoric pe care eu sincer nu mi l-am imaginat atat de plin de jale, proletariatul tarii tinand 5 minute de reculegere), sunt aplauzele in masa. Zici ca socialismul asta comunist s-a ridicat pe o generatie de aplaudaci. Se aplauda in masa, peste tot, la congrese, la intalniri oficiale, vizite de lucru, sedinte, pe campuri, pe strazi, pe santiere, aplaudau taranii, tovarasii, muncitorii, conducatorii, toti se apludau unii pe ceilalti. Oare ce naiba patea ala care nu aplauda? Privind acum de la distanta celor 20 de ani de luciditate figurile politicii de atunci iti par niste caricaturi. Asculti discursurile unui om mediocru si te miri cum au putut niste vorbe goale sa aibe o asemenea forta. "Materialismul dialectiv marxist-leninist" era o sintagma care pur si simplu inchidea gura jurnalistilor. Ceausescu era si el un "presedinte-jucator". Ii inchide gura unul jurnalist cehoslovac care il intreaba ce diferenta era intre declaratia lui dintr-un loc cu cea din alt loc cu o replica ce-ar sugera agerime ("Le aveti pe amandoua, cititi-le") dar care mie imi sopteste ca omul habar n-avea despre ce era vorba. Ujica strecoara la montaj exact acele bucati care-l arata pe Ceausescu oficial si "intelectual vulnerabil". Dincolo de ideologia sforaiotare recitata te-le-gra-fic putem intui un om foarte indepartat de calitatile unui politician necesare pentru a carmui 20 000 000 de oameni. Si atunci cum? Probabil cu ajutotul unui sistem institutionalizat. Partidul unic.

Nu exista raspunsuri. Exista doar intrebari. Si exista vina, poate colectiva, poate specifica unui grup restrans. Ori poate nici vina nu e, doar o conjunctura fatala a istoriei. Nici nu cred ca filmul lui Ujica are intentia de a raspunde. Poate vrea doar sa ne mire inca o data asupra paradoxului acestui episod. Ceea ce a starnit filmul este o multime de comentarii si analize, critica filmului romanesc abordand tot felul de pozitii, incercand sa clasifice sau sa explice lucratura regizorului roman. ALS il considera "un lungmetraj de ficţiune cu personaje reale". Lucian Maier il "declara" un paradox si chiar merita sa cititi articolul sau. Spicuim cateva randuri care sa arunce o lumina mai edificatoare asupra filmului lui Ujica:

"Într-un eseu din 2006, Post-scriptumul comunist (apărut în română la Editura Idea în 2009), Boris Groys (care predă estetică la Universitatea de Artă şi Design din Karlsruhe) vorbeşte despre imposibilitatea de a depăşi ideologic sistemul comunist, fiindcă în interiorul său se află toate contradicţiile posibile, asumate simultan. Comunismul este un sistem paradoxal în măsura în care are în interior toate posibilităţile de exprimare: ideea, critica ideii (adică opusul ideii) şi chiar autocritica (pe care trebuie să şi-o facă cel care propune ideea). Astfel, comunismul e un sistem care nu mai poate fi interogat din exterior: dacă opusul ideilor propuse de acest sistem sînt deja dezbătute din interior, exteriorul e anulat. Cum mai poate fi criticat un astfel de sistem? Lucrînd cu aceeaşi realitate pe care el însuşi o propune: prin afirmarea paradoxului. Fiindcă edifică o autobiografie, Ujică e într-o poziţie paradoxală: hotărăşte în locul lui Ceauşescu ce date va conţine memoria fostului conducător, dar lucrează numai cu imagini prin care Ceauşescu se (re)prezenta în epocă, an după an. Adică intră în interiorul sistemului şi operează cu uneltele sale."

Mi se pare uimitoare comparatia pentru ca exact asta am simtit privind filmul, ca si cum montajul ar sustine aparent acea imagine elaborata de 'totul e bine, totul e minunat, totul merge struna'. Imaginea pe care Ceausescu si clica lui incercau s-o picteze aidoma mai puternicilor sai colegi in spalarea ideologica a creierelor, Kim Jong-Il si Mao Tze-tung, pe care i-a vizitat si din care s-a inspirat. Tot Ujica ne explica 'conditia dictatorului':

"Dictatorul de orice fel, dar mai ales cel ideologic, este, ca profil psihologic, foarte apropiat de artist, în ceea ce priveşte egoismul viziunii în care crede. Spre deosebire de artist, dictatorul lucrează cu oameni şi, în dauna acelor oameni, are şi posibilitatea de a-şi pune în practică integral egoismul. Artistul poate să-şi pună egoismul doar în propria operă, iar în practică nu poate să-şi chinuie decât familia şi prietenii, atât cât îi mai are. Pe când materialul de lucru al dictatorului este un corp social. Dar modul lui de raportare este acelaşi cu cel al artistului: opera lui este să-şi împlinească viziunea cu acest corp social." (continuarea in articolul Florentinei Ciuverca).

Obisnuit cu fel de fel de documentare partinitoare, cu comentarii si concluzii, am fost suprins ca filmul lui Ujica nu e unul moralizator sau tezist, apoi am inteles ca regizorul nu agreeaza genul asta de 'manipulare'. Autobiografia lui Ceausescu e mai mult un eseu, o prezentare, dar si in aceasta situatie pare la fel de one-sided.. Ceausescu-sided. Zic asta pentru cei care ar crede ca se poate invata istorie din el. Daca nu ai trait atunci, ca sa ai si cealalta fata a medaliei, de "dezinformezi" singur. La fel cum era dictatorul dezinformat ca in provincie e painea mai buna ca in capitala. De asta autobiografia lui are un final asa de neasteptat pentru autor. In mijlocul unui aparat de stat tot mai aglomerat, Ceausescu a pierdut perspectiva realitatii.


7 comentarii:

  1. eu ma asteptam, in ciuda evidentei titlului, la un fals documentar, ceva ridicator de sprancene, dar probabil orice documentar e cumva sided, n-ai cum sa cuprinzi atat de mult si 35 ani sunt totusi 35 de ani, ptiu doamne slava cerului si quarcilor ca n-am trait atunci...sau poate ca ar fi fost o treaba daca s-ar fi facut un fel de documentar alcatuit din testimoniale cu "povestioare" reale de care poporu' sa n-aiba habar, atunci poate ca ar fi fost mai...entertaining :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc frumos pentru recenzie .. mai ales pentru ca nu intentionam sa il vad .. (prea dureros subiectul) .. dar ma bucur ca cineastii romani au trecut peste acesta trauma. Eu inca nu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Adina: partea entertaining - povestioarele de care zici - a fost realizata de Mungiu cu seria Amintiri din Epoca de Aur: http://marele-ecran.blogspot.com/2009/09/amintirile-mainveselesc.html

    RăspundețiȘtergere
  4. eh, lasa, ca pe alea le-am savurat, ma gandeam la o abordare mai realisima sa zicem cu oameni care l-au adulat indeaproape, sub lupa :D

    RăspundețiȘtergere
  5. In Timisoara a fost doar la Studio in astea cateva zile?
    Eu nu am avut cum sa ajuns si mor de ciuda! :(
    Ca am vazut ca e trecut pe site-ul Cinema City, dar fara detalii despre perioada (si locatia) cand va rula.

    RăspundețiȘtergere
  6. da, as vrea sa vad si eu acest film - cind credeti ca se va putea vedea la Iasi? ducessa

    RăspundețiȘtergere
  7. Pe site-ul lor e mentionata data 27 noiembrie ca o proiectie de gala.

    RăspundețiȘtergere