duminică, 5 aprilie 2009

Rufin şi spiritele

Umor negru de la Brazaville la Bukale


Cel mai important a fost să obţin acordul de filmare din partea judecătorilor şi a spiritelor” a mărturisit cineastul Rufin Mbou Mikima, invitatul Festivalului Filmului Francofon la Timişoara. Ştiam că regizorii luptă cu obstacole multiple: constrîngeri comerciale şi politice, mofturile starletelor ş.a. Pentru prima oară aud că soarta unui film e decisă de...spirite. Pare o glumă, dar congolezului i-a luat doi ani să le convingă. Tenrykio, o tradiţie în togă neagră (2006) e un documentar despre tribunalele tradiţionale din Congo, care coexistă cu cele moderne (cam ca tribunalele ţigăneşti). Judecătorii filmaţi de Rufin poartă togi şi solicită linişte „ca în biserică”. Pe post de ciocănel, o talangă. Înainte de audieri invocă spiritele şi varsă o bere pe faţa unei statuete din curtea curţii de judecată. Asta nu se petrece într-un cătun din junglă, ci în capitala Brazaville. Într-un caz de divorţ, ritualul îi obligă pe foştii consorţi să asculte o lecţie de sexologie şi să-şi jure că nu vor mai visa unul la altul. Sentinţele anunţă cîte sticle de vin de palmier trebuie să plătească vinovatul. Deşi ai zice că maimuţăreşte legea, mie mi s-a părut un tribunal sincer, preferabil instanţelor de la noi. Încă îl preferă şi africanii: procesele au o audienţă mai ridicată decît Schimb de Mame la noi. Pe scurt: „comedie şi acţiune”, cum a fost caracterizat filmul în Congo (acolo n-au cinematografe, doar două cinecluburi). Primele două scurtmetraje ale autorului, lucrări de încălzire, „de şcoală” cum se zice, au fost primite destul de rece de timişoreni. În ochi şi Sunete noi tratează percepţia sau mai degrabă lipsa ei, în cazul unui orb şi a unei femei surde. Recunosc că nu m-au impresionat nici pe mine. La Tenrykio...s-a rîs însă pe rupte. Tînărul regizor face masterat la Cluj şi a declarat, spre stupoarea românilor din casa Guttenbrunn, că se simte ca acasă, mai ales vara. Rufin explică: „Ca şi africanii, sunteţi ataşaţi de familie, de credinţă; aveţi cîţiva escroci, un pic de corupţie...”. Abia aştept următorul proiect al simpaticului cineast african, un documentar care se anunţă cel puţin interesant pentru români. În 2010 va filma povestea celor 50 de congolezi angajaţi ca taximetrişti de o companie din Bucureşti. La bulivard, birjar!

Întîlnire cu regizorul Rufin Mbou Mikima, marţi, 24 martie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.