luni, 7 octombrie 2013

Navetistul MADE IN TM


Minunatele Povestiri ale Navetistului Banatean e una din cele mai bune chestii care s-au intamplat in Timisoara. Dar stai, ca in Timisoara "nu se intampla nimic". Va invitam sa vedeti episodul nou. Pentru ca si noi suntem "MADE IN TM".

sâmbătă, 5 octombrie 2013

Gravity (2013)

Clear skies ... with a chance of satellite debris

Rating: Colectabil

Regretatul Ray Bradbury, unul dintre cei mai ilustri scriitori de SF din secolul XX, a dedicat numeroase povestiri astronautilor si exploratorilor spatiului cosmic, nu putine dintre ele tratand inclusiv tema care face subiectul celui mai recent film al lui Alfonso Cuaron, Gravity, adica fragilitatea vietii umane. Una din povestirile lui Bradbury, Kaleidoscope, examineaza chiar ultimele ore din viata unui echipaj de racheta aruncat in cosmos in urma exploziei acesteia si confruntat cu perspectiva mortii iminente.

E o povestire destul de cenusie si de deprimanta in care asistam la ultimele conversatii si ganduri ale acestor temerari, singuri in vidul inghetat, plutind orbeste catre o destinatie fatala. Unul dintre astronauti, cu cateva secunde inainte de a fi incinerat ca o stea cazatoare de atmosfera terestra in care se prabusea, constient de lipsa de insemnatate a mortii sale, spera in ultima instanta ca macar viata lui sa fi insemnat ceva. E o scena emotionanta care evoca fara dubii efectul de micsorare si insingurare pe care il are imensitatea cosmica asupra firii umane. De pe suprafata sigura a planetei noastre privim fascinati spre stele, nazuind speranta ca odata le vom atinge. Odata urcati acolo sus insa, ne intoarcem privirile cu aceeasi uimire si dragoste catre planeta mama, in vreme ce fiori de spaima ne vegheaza orice miscare din intunericul nemarginit in care chiar si moartea unei stele poate trece neobservata.


Probabil ca mai mult decat orice altceva meritul filmului realizat de Alfonso Cuaron e acela de a ne fi oferit spre degustare, chiar si pentru scurta vreme, amestecul acela de spaima si placere pe care-l simte cineva la cateva sute de km deasupra Terrei. Caci Gravity, remarbil la nivel tehnic (cel mai bun 3D de la Avatar incoace), rod al celor mai recente tehnologii digitale din cinema, te absoarbe si te tine in scaun pana la final. Functionand similar ca un documentar dramatic plasat in spatiu care acopera o misiune NASA de rutina ce da gres, filmul se dezvolta asemeni unei curse de supravietuire tensionate in care doi astronauti au de infruntat mai multe pericole (externe dar si interne) si de luat decizii critice pentru a scapa cu viata. La fel ca in precedentul proiect hard sci-fi, Children of Men, Cuaron isi dezvaluie din nou maiestria in construit suspans cu ajutorul scenelor lungi, a montajului invizibil si a contrastului dintre muzica trepidanta si lipsa oricarui sunet.



Scara la care se petrec lucrurile nu ascunde insa faptul ca povestea celor doi astronauti (George Clooney si Sandra Bullock) e una destul de simpla si de personala. In vreme ce rolul lui Clooney e acela de a functiona ca o figura de mentor pentru personajul lui Bullock, cea din urma are un job destul de conventional: depasirea propriilor temeri, regasirea sinelui, a poftei de viata si a instinctului de conservare specific naturii umane. Pictate pe o panza de proportii epice, in care dezastrele se succed ciclic transformand eroina intr-un fel de autostopist galactic (bine, orbital), toate aceste idei apar incarcate de simbolism si usor universale. Iar intr-o poveste in care totul pare sa evoce acordarea unei a doua sanse (a doua statie orbitala, a doua capsula) metafora renasterii poate parea usor stridenta. Lasand asta la o parte, Gravity e o calatorie cosmica antrenanta si uneori viu emotionanta, bogata in detalii si cu o imagine superba (Emmanuel Lubezki), in care Sandra Bullock marcheaza o interpretare dramatica convingatoare dupa un sir inglorios de roluri mediocre. In mod clar un film de vazut im Kino! Preferabil pe un IMAX din apropierea voastra, ceea ce noi la Timisoara nu prea avem.


vineri, 4 octombrie 2013

Ciao Studio


Va mai amintiti cand ne spunea viceprimarul Diaconu ca spera sa recupereze cinematograful Studio pentru municipalitate?

Ei bine, nu se poate.
Dupa cum puteti citi in acest articol publicat azi pe tion.
Pacat, era locul ideal pentru o cinemateca la Timisoara (ca spatiu, ca traditie, ca tot).

Vom afla curand daca putem spera la alt fost cinematograf, pentru ca saptamana viitoare depunem proiectul de cinemateca la Primarie. Dupa care va trebui sa ne tineti pumnii si sa ne ajutati si voi, dand sfoara in tara si creind alaturi de noi nitica presiune constructiva :)

The Wes Anderson Collection Book Trailer

joi, 3 octombrie 2013

Balada lui Heisenberg


Si daca tot mai multa lume a cedat rumorii si a descoperit placerea/drogul Breaking Bad (ultimul fiind amicul nostru Sirb), va reamintesc lucrarea mea de doctorat pe acest subiect (publicata aici). Neplagiata.

Pentru usurinta lecturii, dati play mai jos:

 
 

O vara foarte instabila


Anca Damian a facut Crulic.
Informatia asta imi ajunge cat sa stiu ca vreau sa vad O vara foarte instabila, noul ei film.

Pentru Ana Ularu am avut un "crush" acum vreo 10 ani, intre timp mi-a trecut.
Insa pe Kim Bodnia (protagonistul din cult-ul Pusher, primul din trilogie) il iubesc si acum. Sunt curios sa aflu cum a ajuns sa joace in filmul Ancai Damian.

Jamie Sives are si el un cv sonor: Game Of Thrones (Jory Cassel din Casa Stark :), Valhalla Rising, Clash of Titans. Pentru Crulic am inghetat la Timis. O vara foarte instabila sper ca va ajunge intr-un loc mai calduros, in noiembrie.





Vinerea animata de joi: Povestiri din natura.



  

miercuri, 2 octombrie 2013

Aur avem


Cand am vazut prima oara ghidusiile lui K-lu nu eram sigur daca munca lui e un omagiu adus filmelor romanesti "pop" din anii '70-'80 sau o gluma. Probabil e un mix intre cele doua. K-lu a reactualizat pentru generatia asta (prin muzica) filmele unei alte generatii. 

Tura asta, K-lu plonjeaza direct in "tema zilei". Acum, fara prea multe glume. De obicei, fiica mea (4 ani) se distreaza cand aude mixurile K-lu-lui. Acum, trecand prin camera unde ascultam Aur Avem mi-a zis: "asta e de groaza!". Si a plecat.



Celalalt video pe subiect (produs recent tot de rezidenti timisoreni) a fost deja pe toate "wall"-urile. Pentru un filmulet de "amatori", trebuie sa apreciem la Rosia imaginea. Despre relatia dintre activism si arta poate vorbim cu alta ocazie.

Muzica de film imaginar "made in Romania"

  Toma Carnagiu - Unu pe lună 10
(mix audio/compendiu cu muzica noua de film imaginar, "made in Romania")

De ce nu apar cantecele din mix (sau artistii inclusi) in coloanele sonore de filme romanesti contemporane ?! De ce nu au coloana sonora filmele romanesti contemporane ?! Nici nu mai vreau sa ma intreb, ca ma tot intreb de 10 ani.
Poate se trezeste cineva din industria cinematografica si asculta mixul.
  Colajul prietenului meu Valentin ne scufunda in zona draga noua, celor de la Makunouchi Bento: muzica de filme imaginare, ambient, soundscapes, drones, field recording - totul "made in Romania" - artisti cu fantezie si personalitate din Timisoara si din toata tara. Un mix de ascultat in liniste acasa, cu ochii inchisi ( si cu ochii mintii larg deschisi ).

se poate asculta/descarca gratuit de aici:
https://soundcloud.com/toma-carnagiu/toma-carnagiu-unu-pe-lun-10