vineri, 9 decembrie 2011

Breaking Bad

AVERTISMENT: ACEST PRODUS CREAZĂ DEPENDENŢĂ
rating: sezonul I brainwash
sezonul II colectabil
sezoanele III-IV orgasmultiplu


"Am pentru voi două cuvinte: Breaking Bad." Asta-i tot ce le spun prietenilor mei de două luni încoace. Şi le spun asta pe un ton confidenţial ca şi cum ar fi ceva -cum să vă spun- ilegal. Sau rău.

Mi se întîmplă anual să descopăr cîte un serial fascinant, pe care să-l urmaresc cu înfrigurare. Dar Breaking Bad este...altceva. Am cunoscut şi eu oameni care au venit cu trupa la munte şi s-au închis zi şi noapte în cabană pînă au epuizat sezonul din Dexter sau True Blood. Mi s-a părut un pic extrem.

Pîna am devenit unul dintre ei.

Abia aşteptam seara, să-mi iau doza. Doză care frecvent a însemnat 2 sau 3 episoade deodată. Un amic de-al meu a descris cel mai bine fenomenul: "Fiecare episod se termină cu un cîrlig. Vroiam mereu să văd primele 10 minute din episodul următor. Şi aşa mă trezeam de multe ori că văd încă un episod pînă la sfîrşit." Structura asta narativă nu e nouă (cred ca procedeul e folosit şi la Tînăr şi Neliniştit). Nouă e tensiunea aşteptării. Şi intensitatea ei. Am ajuns să savurez aşteptarea de peste zi ca în copilărie cînd îmi păstram bomboanele (deşi muream de poftă) ca să le ronţăi la desene animate.

Intriga e destul de simplă şi cred că asta a fost şi momeala pe care creatorul Vince Gilligan le-a aruncat-o celor de la AMC (o televiziune mică dar care a creat seriale mari, dacă luăm în calcul şi Mad Men). Sinopsisul poate fi cuprins într-o frază: "un prof de chimie devine dealer de droguri după ce află că are cancer şi ar face orice să lase familiei o oarecare siguranţă materială".

Chiar şi plecînd de la această premisă mişto e uşor să dai rateuri. Dealtfel, după episodul-pilot am fost tentat să renunţ. N-am simţit nimic. Dar ceva -poate plictiseala, poate ceea ce citisem despre show- m-au facut să-i mai dau o şansă. Dependenţa începe uşor. Şi îţi zici că tu nu ai cum să pierzi controlul şi tu ştii cînd să te opreşti. Treptat, am descoperit serialul de televiziune suprem. Şi un veritabil drog.

Inevitabil, l-am comparat cu favoritele mele, Sopranos si Mad Men (printre puţinele aclamate şi de public şi de critică). La fel ca Tony Soprano, Walter White (Bryan Cranston) e animat de dictonul "to provide for his family" şi pendulează între lumea interzisă (şi dătătoare de adrenalină) a criminalităţii şi confortul/rutina vieţii de familie. La fel ca Don Draper, are o viaţă secretă, dublă, fiindu-i tot mai greu să-şi salveze acoperirea. "He hides in plain sight". Toţi aceşti eroi au în comun dependenţa (captivitatea) de un sistem (mafie, publicitate). Mr. White e deasupra acestora pentru că e în permanenţă conştient şi responsabil pentru deciziile sale. De aici şi drama sa interioară.

În mod ciudat, abia după aflarea diagnosticului, personajul său (lipsit anterior de viaţă) începe să trăiască. Începe să-şi afirme eul. E ca şi cum ameninţarea permanentă a morţii îi clarifică cine e şi ce are de făcut. În decurs de un sezon observăm o transformare formidabilă. De la un cercetător în chimia cristalelor eşuat în profesoraş de liceu din Albuquerque, New Mexico şi part-time spălător într-o benzinărie, tată conştiincios de familie (cu un copil adolescent cu handicap şi un altul pe drum) ajunge în poziţia de fabricant de metaamfetamine (tot cristale) şi potenţial drug-lord autointitulat Heisenberg (!). Partenerul său este un fost elev de liceu, Jesse Pinkman (Aaron Paul). Ca situaţia să aibă iz de dramă antică, cumnatul e un foarte ambiţios poliţist de la divizia antidrog. Joaca asta de-a "în pat cu duşmanul" ne va ţine în suspans de-a lungul a patru sezoane. Dealtfel, povestea e cel mai clar (şi amuzant) ilustrată aici, într-un "videoclip" inserat la începutul sezonului II.



Vince Gilligan forează în profunzimea sufletului uman, folosindu-se de senzori rafinaţi pentru observaţia psihologică. El nu îşi judecă (anti)eroul, care pînă la urmă se dovedeşte un individ complet amoral.

Ce m-a făcut dependent de BB?

Tocmai transformarea asta de care vorbeam a lui Walter. Miza seriei e "înrăirea" la care face referire titlul. Ea se produce treptat şi verosimil. Ca să închei comparaţiile, eroii celebri din alte seriale nu prea evoluează, nu prea se schimbă. Don Draper e cam acelaşi timp de 4 sezoane. BB prezintă drumul unui intelectual mîhnit şi plictisit(or) spre "villainy".

Apoi e senzaţia acută de autenticitate. Personajele au adîncime. Motivaţiile şi acţiunile lor sunt fireşti în conjunctura creată. Problemele lor sunt palpabile şi de aceea e mai uşor să empatizezi cu ele. Paradoxal e faptul că personajele sunt pe cît de realiste, pe atît de iconice. Au trăsăturile de comics, deşi vorbesc şi se poartă normal pentru mediile din care provin (fie că e liceul sau secţia locală de poliţie ori cartelul mexican de droguri). Dacă moda de acum (impusa de Marvel) e sa faci filme dupa BD, nu m-ar mira să se facă un BD după BB (de observat aici şi numele personajelor care aduc a Tarantino -Mr. White sau Pinkman- sau avocatul Saul Goodman care şi-a ales acest pseudonim bazîndu-se pe mesajul subliminal pentru clienţi: it's all good, man!).

Iar ăsta e numai meritul scrierii meşteşugite şi a distribuţiei bogate în culoare şi textură. Protagonistul Bryan Cranston i-a făcut pe mulţi să întrebe "de unde a apărut tipul ăsta" care pînă acum "se remarcase" doar cu rolul unui doctor în Seinfeld. A luat trei Emmy consecutiv pentru BB. A făcut un rol mare şi în Drive (care în mod normal ar trebui să îi aducă o nominalizare la Oscar pentru rol secundar) şi de-acum e curtat tot mai mult de Hollywood (de exemplu, Contagion).

Toată distribuţia e plină de actori necunoscuţi în drum spre stardome: Anna Gunn/Skyler (soţia ironică şi plină de resurse), Aaron Paul/Pinkman (tînărul dealer cu tresăriri de umanitate), Dean Norris/Hank Shrader, cumnatul care are tot felul de ticuri (verbale şi nervoase) ce amintesc de Soprano/James Gandolfini, Giancarlo Esposito/Gus Fring (votat cel mai "rău" villain al anului). Mai sunt şi cîteva remarcabile apariţii episodice: Mark Margolis sau Danny Trejo, ultimul într-una din cele mai oribile scene ale seriei. Şi mai e patronul de spălătorie Bogdan [bagdean] (Marius Stan, un fizician!!!), românul cu sprîncene a la Albulescu.

Umorul negru abundent, dar bine dozat, contrabalansează eficace momentele mai senti, tipice unui " cancer-movie". Dialogurile sunt scrise impecabil, iar felul în care se aşează piesele te fac să crezi că totul e gîndit -nu cu două episoade- cu două sezoane înainte. O marcă a serialului o reprezintă inserturile de la începutul fiecărui episod care anticipează (la nivel de sugestie) un eveniment sau dimpotrivă prezintă unul din trecut. Aşa că povestea nu ni se dezvăluie dintr-odată, ci pe straturi, pe modelul "foilor de ceapă".

De apreciat şi calitatea filmării, cu unghiuri provocatoare (de exemplu de pe fundul paharului tip Berzelius sau a vasului unde se coc cristalele). Apropo, folosirea simbolurilor chimice în generic are acoperire şi în poveste. Multe din soluţiile pe care le găseşte Walter în situaţii fără ieşire vin ca urmare a pregătirii sale. De exemplu, poate fi folositor cînd eşti în război cu mafia drogurilor să ştii să faci otravă din nişte boabe, explozibil din nuştiuce praf sau chiar o baterie artizanală de maşină - destul de utilă cînd rămîi blocat în deşert.


Cîtă vreme am consumat cele 4 sezoane, n-am vrut (şi n-am putut) să văd altceva. "Trăiesc cînd mă uit la Breaking Bad. Restul e doar aşteptarea următorului episod" ca să parafrazez un celebru actor care vorbea despre curse. Din cîte mi-au confirmat prietenii pe care i-am inoculat cu acest virus perfid, au trăit şi ei o experienţă similară. Ba am auzit că altcineva a hotărît să se rezume doar la un episod pe săptămînă - aşa cum fac telespectatorii americani- pentru a prelungi bucuria vizionării. Exact asta am simţit la finalul sezonului 4: un regret imens că se încheie dar şi pofta uriaşă, ca o mîncărime, de a afla cum va mai ieşi (dacă va ieşi) Walter de sub dubla sa condamnare la moarte. Cancerul la plămîni pe de o parte şi cancerul nou pe care l-a contactat: viaţa de dealer.

Va rog să îmi iertaţi excesele, dar scriu acest articol în plin sevraj. Îmi lipsesc opiaceele amfetaminele şi endorfinele furnizate de Breaking Bad. Noroc că la anul vine sezonul cinci şi decisiv al seriei. Am în sfîrşit un motiv să aştept cu speranţă 2012.

12 comentarii:

  1. Na...ca m-i intrigat acuma. Io m-am uitat la primu sezon si atit. Neplacindu-mi prea mult, n-am mai fost curioasa de restu :)

    poate reconsider...daca zici ca-i orgasm. Amu no... sa vedem.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu tin minte ca mi-a placut si primul sezon, iar cele mai bune au fost 2 si 3.

    Dar na, eu le-am vazut in decursul a 4 ani. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. poate o sa il incerc.
    Eu sunt fan Desperate Housewives si Dexter,in ordinea asta,iar recent am inceput sa ma uit la Mad Men.

    RăspundețiȘtergere
  4. Si eu o sa-l continui. am vazut doar 1 sezon.

    RăspundețiȘtergere
  5. Urmaresc de ceva timp activitatea de pe blogul acesta. Pentru mine a inceput sa devina ca un fel de lista a filmelor de urmarit, dupa recomandarile facute aici.
    Chiar eram curios ce seriale se recomanda aici oe blog dar nu gasisem nici unul (poate doar nu gasisem eu). Acum vad primul serial recomandat de mareleecran si am sa-l urmaresc cu siguranta. Va multumesc inca odata pentru munca si informatiile oferite.

    RăspundețiȘtergere
  6. Dupa finalul "Terminatoresque", nu credeam ca mai poate urma ceva in BB. Serialul s-a incheiat "rotund", sincer nu vad cum ar mai putea continua, parerea mea este ca ar trebui sa o lase moarta. M-am convins de prea multe ori, pe pielea mea, ca mai binele e dusmanul binelui. Il astept insa pe Bryan Cranston in noul Total Recall. Iar un alt serial bun (doar 6 episoade) ar fi The Fades.

    RăspundețiȘtergere
  7. Am vazut primul sezon acum ceva ani si m-am oprit. Rar se intampla ca un serial sa devina mai bun in timp dar, nu stiu exact de ce, aveam impresia ca asta o sa fie printre ele. Dupa cronica asta cred ca o sa revin la el, cand termin cu Damages.
    Poate-l incerci si tu :D Primul sezon e foarte bun, al doilea nu prea, al treilea din nou bun. Acum in incep pe al 4-lea.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Lumidan: multumim pentru fidelitate si pentru tragerea de maneca. Am facut o categorie speciala Seriale in care vei gasi articolele pe aceasta tema. Sunt destul de multe caci am recomandat nu de putine ori ce ne place pe micul ecran.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Ciupi

    O sa-ti placa. Mai ales ca e un personaj in sezonul II care aduce vag cu tine. Acum chiar stiu ca te-am intrigat...

    @Skandalouz

    Si mie mi-a placut sezonul I. Altfel nu ma uitam mai departe. Dar de aici serialul creste si tot creste...

    @crynick

    Mad Men rules! Acum lasa Nevestele...si treci la lucruri serioase :)

    @Lumidan

    Vezi ca am mai recomandat Mad Men si Curb your Enthusiasm printre altele...

    @valentino

    Stiu ca finalul de la 4 a deceptionat pe mai multi. Si mie mi-e greu sa cred ca pot sa se depaseasca sau macar sa se egaleze. Dar, in acelasi timp, mi-e mai greu sa traiesc fara personajele astea :)

    The Fades notat

    @Vlad

    The Damages notat.

    BB devine tot mai bun de la un episod la altul. Sper sa continue tendinta si in sezonul 5. Ar fi pacat sa se termine in jos.

    RăspundețiȘtergere
  10. finalul seriei 4 a deceptionat pe multi? mi se pare ca a fost in nota intregului serial, adica...superb. am preluat de pe un alt site planul lui Walt explicat mai pe indelete
    http://i.imgur.com/xgovs.jpg

    RăspundețiȘtergere
  11. @picassony

    Si eu am apreciat planul diabolic al lui Walt si modul nefortat in care fac click toate piesele.

    Mai e un aspect care nu apare in schita trimisa de tine: in sprijinul planului sau W.W. a speculat banuiala lui Jesse ca Gus a ordonat moartea fratelui gagicii lui. Adica avea antecedente la folosit copii.

    Aproape ca m-a pacalit si pe mine cu trucul asta.

    Cei dezamagiti de final cred ca au acuzat momentul in care Gus iese din camera cu bomba si are juma de fata lipsa (Harvey Two Face, Terminator like). A fost un pic cam mult. A dus in zona horror, ceea ce sprijina si mai mult trasaturile de comics ale filmului.

    RăspundețiȘtergere
  12. Dupa ce am citit articolul asta am reinceput sa ma uit la serial. Vazusem doar primul sezon acum vreo 2-3 ani si nu m-a dat pe spate. Nici la a doua vizionare nu mi s-a parut mai grozav. Sezonul 2, in schimb, a fost mult mai bun, chiar foarte bun. Sunt foarte nerabdator sa-l vad in continuare. Deci mersi fain de recomandare.

    Si daca tot vin globurile in curand, am vazut si Boss. Nu prea am vazut seriale in care sa nu fie un personaj principal pozitiv. In asta toti sunt detestabili, dar ajungi la un moment dat, si pentru cateva momente sa-i adori. Si ultimul episod m-a lasat masca. E atat de dezgustator si dramatic si fucking perfect :D

    RăspundețiȘtergere