duminică, 13 aprilie 2014
Evolutia dansului in 90 de ani de cinema
De la Fred Astaire dansand pe tavan in Royal Wedding (1951) la Gene Kelly dansand in ploaie in Singin' in the Rain (1960), trecand pe la Elvis in puscaria din Jailhouse Rock (1957), pe la smecherasii de cartier din West Side Story (1961) sau non-conformistii din Band of Outsiders (1964), cascand gura la dementa din Rocky Horror Picture Show (1975) si la febra disco din Saturday Night Fever (1977), fredonand scena cult din Pulp Fiction (1994) si sfarsind cu complicatele coregrafii din Moulin Rouge (2001) sau Chicago (2002), poftiti la vizionat felul in care au evoluat scenele de dans in 100 din filmele ultimilor 90 de ani. Daca la final nu simtiti curiozitatea de a vedea macar jumatate din ele, probabil faceti parte dintre cei care urasc musical-urile.
vineri, 11 aprilie 2014
joi, 10 aprilie 2014
PLAI redirectioneaza 2% spre Marele Ecran
Nu direct din conturile lor proprii ci incurajand oamenii sa sustina organizatiile si asociatiile partenere lor prin directionarea cotei de 2% din impozitul pe venit. Andreea Dulama, voluntar Plai si membra de facto a echipei Marele Ecran atunci cand nevoia o cere, ne-a facut surpriza sa inregistreze un mesaj de sprijin pentru ceea ce facem noi. Ii multumim si-o imbratisam calduros, atat pe ea cat si pe ceilalti voluntari si organizatori ai festivalului Plai, alaturi de care am facut si speram sa facem in continuare lucruri faine.
Cei care doresc sa sustina indirect finantele Asociatiei o pot face descarcand formularul 230 din sectiunea 2% de pe blog si depunandu-l apoi la administratia financiara de care apartin. Nu am datele exacte dar anul trecut suma stransa a fost de aprox. 300 de lei din care am platit contabila sa ne faca bilantul anual si domeniul de blog. Asa ca, multumim.
miercuri, 9 aprilie 2014
Cei de dincolo
După Elabuga și Mila 23, "divizia" de BD din cadrul Mandragora mărșăluiește acum prin trecătorile Carpaților cu un nou album: Cei de dincolo (lansat proaspăt la Salonul de Bandă Desenată de la Sibiu). De căutat deci în librării.
Echipa formată din Alex Talambă (desen și culoare) și George Drăgan (text) e deja consacrată. Alex Talambă a fost invitatul oficial al Salonului de Carte de la Paris în 2013. Aici în rol de editor, Anca Puiu pune mult suflet în această zonă destul de nouă pentru piața românească, după cum îmi povestea cu ocazia interviului din 2012. În rolul ei de producător, noutate e lungmetrajul Viktoria (regie: Maya Vitkova), selecționat la Sundance 2014.
Trailerul zilei: Elefante blanco (2013)
Festivalul de la Cannes începe să dezvăluie, în doze mici, lista de oameni şi filme care se vor afla pe Croazetă anul acesta în luna mai. Cea mai proaspătă veste e că Pablo Trapero, regizor şi scenarist argentinian, va prezida juriul pentru secţiunea Un certain regard. O ocazie destul de bună pentru a-i vedea / revedea ultimul film, nu?
Cafekulltour: film
Azi, de la 19, în Cuib d'Arte, ruleaza scurtmetrajul 10 ways to deal with a break-up (de Octavian Moț), cu Olga Torok. Precum și o selecție de documentare britanice, de animații poloneze și videoclipuri. Intrare liberă.
marți, 8 aprilie 2014
Noe
NOAH (guest post)
Darren Aronosfky aduce în secolul 21 personajul biblic al lui Noe. Cum îl aduce? Părerile sunt împărțite. Am primit o cronică de la un prieten drag. Dan Ungureanu, în stilul lui ludic, a făcut mai mult o satiră rimată și rîrîită, decât cronică de film. Pînă la urmă nici nu contează dacă face dreptate sau nu filmului, la cît de savurrroase sunt rîndurile. Să fie primite!
Nimeni nu mai era leal, nu mai era onoare, nu mai era mărinimie. Mîrlani imorali mîrleau minorele minione, le umileau. Minorii nurlii o luau și ei. Îi înrolau în armie, îi înarmau, la nouă ani. Milionarii ruinau lumea, numărau lei, lire, yeni, yuani, aur, o mie, nouă mii, milioane, numerar arămiu. Murmurau : Money-money-money! Maurii omorau nurorile, rămîneau minorele: nimeni nu-i alina, nu-i miluia. Mare era mînia LUI . ”Oi omorî neamul oamenilor, oi nărui lumea lor!” mormăi EL.
Era rău. La malul mării, Noe urmărea norii. Norii nu erau normali, erau mari, înnorau luna. Urma ruina lumii, nu o înrourare. Noe murmură lemnarului: ai ulm ? N-am, nu mai e urmă, îl lămuri lemnarul. Numai alun am. Nu nuiele, mîrîi Noe – ai arin ? Am. Noe îi numără în mînă nouă mine, numai aur, îl remuneră. Lemnarul îi uni o mare yolă.
Noe luă în yola lui animalele, leul, lama, lemurienii, emu-ul, uliul, mielul, mioara, mierla, ermina, renul, rîma, molia. Mareea o omorî lumea, mormăi el, în nouă luni nu mai rămîne nimeni; eu unul nu i-oi alarma, înrăirea lor i-o ruina. Omenirea o muri; neamurile mele, noră-mea, mirele ei, mama, mamaia nu. Lumea mai are un an, o lună, o oră.
În iulie o urniră. Mierla oua în oală. Noe marina în lămîie mreana aurie ori morunul, le rula în mălai, le rumenea în ulei, le muia în ai, mai erau în oale miere, mure, rom, mei, ouă, moare, molan; ăla le era meniul. Mai luară mere, un morman. Oamenii lui Noe mînuiră alene ramele nouă luni; el nu – el era amiralul.
Eol înrîurea rău ruliul. Mare era aleanul marinarilor! Le era rău la umeri, la mîini. Inimile lor rememorau ororile omorului. Erau arămii, lumina îi rumenea. Unii aiurau, îi urmărea anemia, urina le era maronie. Mina lui Noe mima umorul, era imun la mînie. Uliul luă o ramură a unui laur, i-o înmînă. Ramul îi luă maul lui Noe. Mîlul îi era moale în mînă.
Minune, un liman ! urlă el.
Neamurile lui înmărmuriră. Mare le era uluirea, normal : ”Nimerirăm în Armenia” .
Era în ianuarie, neaua era mare.
(text de Dan Ungureanu)
Darren Aronosfky aduce în secolul 21 personajul biblic al lui Noe. Cum îl aduce? Părerile sunt împărțite. Am primit o cronică de la un prieten drag. Dan Ungureanu, în stilul lui ludic, a făcut mai mult o satiră rimată și rîrîită, decât cronică de film. Pînă la urmă nici nu contează dacă face dreptate sau nu filmului, la cît de savurrroase sunt rîndurile. Să fie primite!
Nimeni nu mai era leal, nu mai era onoare, nu mai era mărinimie. Mîrlani imorali mîrleau minorele minione, le umileau. Minorii nurlii o luau și ei. Îi înrolau în armie, îi înarmau, la nouă ani. Milionarii ruinau lumea, numărau lei, lire, yeni, yuani, aur, o mie, nouă mii, milioane, numerar arămiu. Murmurau : Money-money-money! Maurii omorau nurorile, rămîneau minorele: nimeni nu-i alina, nu-i miluia. Mare era mînia LUI . ”Oi omorî neamul oamenilor, oi nărui lumea lor!” mormăi EL.
Era rău. La malul mării, Noe urmărea norii. Norii nu erau normali, erau mari, înnorau luna. Urma ruina lumii, nu o înrourare. Noe murmură lemnarului: ai ulm ? N-am, nu mai e urmă, îl lămuri lemnarul. Numai alun am. Nu nuiele, mîrîi Noe – ai arin ? Am. Noe îi numără în mînă nouă mine, numai aur, îl remuneră. Lemnarul îi uni o mare yolă.
Noe luă în yola lui animalele, leul, lama, lemurienii, emu-ul, uliul, mielul, mioara, mierla, ermina, renul, rîma, molia. Mareea o omorî lumea, mormăi el, în nouă luni nu mai rămîne nimeni; eu unul nu i-oi alarma, înrăirea lor i-o ruina. Omenirea o muri; neamurile mele, noră-mea, mirele ei, mama, mamaia nu. Lumea mai are un an, o lună, o oră.
În iulie o urniră. Mierla oua în oală. Noe marina în lămîie mreana aurie ori morunul, le rula în mălai, le rumenea în ulei, le muia în ai, mai erau în oale miere, mure, rom, mei, ouă, moare, molan; ăla le era meniul. Mai luară mere, un morman. Oamenii lui Noe mînuiră alene ramele nouă luni; el nu – el era amiralul.
Eol înrîurea rău ruliul. Mare era aleanul marinarilor! Le era rău la umeri, la mîini. Inimile lor rememorau ororile omorului. Erau arămii, lumina îi rumenea. Unii aiurau, îi urmărea anemia, urina le era maronie. Mina lui Noe mima umorul, era imun la mînie. Uliul luă o ramură a unui laur, i-o înmînă. Ramul îi luă maul lui Noe. Mîlul îi era moale în mînă.
Minune, un liman ! urlă el.
Neamurile lui înmărmuriră. Mare le era uluirea, normal : ”Nimerirăm în Armenia” .
Era în ianuarie, neaua era mare.
(text de Dan Ungureanu)
Recurente: Splendoare in iarba cu Lars von Trier
Nymphomaniac: Volume II (2014)
Antichrist (2009)
Cadrul preferat al danezului pentru a sugera exaltarea emotionala, inaltarea spirituala si orgasmul unei femei. Sau izolarea, disfunctionalitatea ori o posibila criza de epilepsie. E interpretabil. In primul cadru Joe (Charlotte Gainsbourg) rememoreaza un moment din tinerete in care traieste un orgasm simultan cu o viziune religioasa, in al doilea Charlotte Gainsborug se refugiaza in Eden pentru a-si vindeca depresia cronica.
Afișul zilei: Film poster is not dead
La Timișoara începe expoziția FILM POSTER IS NOT DEAD. Între anii '60 și '80, arta afișului cehoslovac, deși se derula într-un regim restrictiv, a atins apogeul artistic. Această artă a dispărut odată cu globalizarea industriei și obligația de a respecta tiparul standard. Artiști și designeri din școlile de artă cehești și românești au primit acum libertate totală. A rezultat o selecție de 36 de afișe, care poate fi văzută la Muzeul de Artă din Timișoara.
Vernisaj: azi, 8 aprilie, ora 18.00
Staționează până în 11 mai, dar noi vom fi acolo cât de repede.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)